Al XIV-lea Congres Internațional de Sociologie: București 1939–Roma 1950 (II)

AL XIV-LEA CONGRES INTERNAȚIONAL DE SOCIOLOGIE

(BUCUREȘTI 1939–ROMA 1950) – partea a -II-a

vezi prima parte AICI

Prof. Em. Sanda Golopenția

Brown University

Actele Congresului de la Roma

            Publicate în anul 1953, patru volume masive intitulate Actes du XIVe Congrès international de sociologie ne oferă prilejul unor precizări suplimentare privind Congresul de la București. Ne interesează cu precădere datele conținute în volumul I, care prezintă imaginea de ansamblu a Congresului, pornind de la Comitetul de organizare și continuând cu delegații guvernamentali și universitari; discursul de deschidere intitulat Économie et sociologie pronunțat de Corrado Gini, urmat de alocuțiunea Vice-primarului Romei, Giorgio Andreoli; discursurile a nouă dintre delegați; și mai cu seamă procesele verbale ale ședinței de deschidere (30 august); ale ședinței plenare de la 1 septembrie dedicată discursurilor de comemorare a sociologilor dispăruți de la data ultimului Congres — Pietro Bonfante (de F. Maroi), Achille Loria (de G. V. Papi), Giuseppe Salvioli (de A. Giannini), Léon Bourgeois (de A. de Maday), Célestin Bouglé, Djordje Tasic, Maurice Halbwachs, Jean Mosset (de E. Sicard), Joseph Shumpeter (de C. Brinkmann), Edward Benes (de C. Cervinka) și M. Izzet, Prince Sabahaddine (de H. Z. Ülken); ale ședințelor celor trei secții (30 august–2 septembrie); al adunării generale a membrilor Institutului Internațional de Sociologie (2 septembrie) și al ședinței de închidere (2 septembrie).

România nu figurează cu reprezentanți în Comitetul de organizare, în delegațiile guvernamentale sau universitare sau în lucrările celor trei secții. În Raportul moral prezentat în cadrul adunării generale a Institutului Internațional de Sociologie (I.I.S.), care reunea 35 din totalul de 88 membri activi ai Institutului, Corrado Gini, care cumulează în acel moment funcțiile de Președinte al Congresului și locțiitor al Președintelui I.I.S. (în urma îmbolnăvirii lui René Maunier și întrucât Gini era la acea dată cel mai vechi Vice-președinte I.I.S.), oferă însă o serie importantă de informații privind Congresul din 1939, pe care le reproducem aici în forma în care au fost prezentate:

En septembre 1939, le XIV-ème Congrès International de Sociologie aurait dû avoir lieu à Bucarest, sous la présidence du Prof. D. Gusti, ancien ministre de l’Instruction Publique de Roumanie et directeur de l’Institut de Sociologie de l’Université de Bucarest, qui avait organisé ledit congrès, avec un programme et des moyens tout à fait exceptionnels. // Malheureusement, la guerre survenue empêcha les congressistes de se rendre à Bucarest et obligea le Comité d’organisation à renvoyer la réunion, d’abord au printemps de l’année 1940, et ensuite à une date indéterminée. Entre-temps, le Prof. Gusti avait commencé à faire imprimer les travaux du Congrès, dont 5 volumes étaient prêts, lorsqu’au printemps de 1943 le Prof. Gini eut l’occasion de se rendre à Bucarest, tandis que pour les autres volumes, le Prof. Gusti attendait les fonds. L’occupation de la Roumanie devait arrêter ce travail et, enfin, démontrer au Prof. Gusti la difficulté de réunir à Bucarest le Congrès dans un avenir prochain. Dès février 1948, il s’adressa au Prof. Gini, lui faisant part de ses difficultés et, en novembre de la même année, il l’invita officiellement à convoquer à Rome le Congrès, s’empressant de lui envoyer tous les dossiers ainsi que les premières épreuves d’imprimerie de 10 communications. Au contraire, les manuscrits d’autres communications, dont le Prof. Gusti avait aussi annoncé l’envoi, restèrent à l’Institut Social Roumain lorsque celui-ci fut dissous par les autorités, et il fut seulement possible d’obtenir la copie de quelques-unes d’entre elles des auteurs auxquels le Prof. Gini s’adressa. // Le Ministère des Affaires Étrangères ayant préalablement communiqué, en date du 5 août 1948, au Prof. Gini l’autorisation du Gouvernement italien à tenir le Congrès à Rome, et le Bureau de l’Institut International de Sociologie ayant donné le 5 février 1949 son avis favorable à l’unanimité des voix exprimées (on n’avait pas reçu de réponse de la part du Prof. Vladesco Racoassa, alors ambassadeur de Roumanie à Moscou, auquel la lettre n’était probablement pas parvenue), un Comité d’organisation fut constitué sous la présidence du Prof. Gini, qui fixa la date du Congrès pour la première moitié de septembre 1950. Les instituts de culture italiens à l’étranger furent dès lors prévenus de la réunion” (p. 182–183, italicele ne aparțin).

[În septembrie 1939, al XIV-lea Congres Internațional de Sociologie ar fi trebuit să aibă loc la București, sub președinția Prof. D. Gusti, fost ministru al Instrucției publice din România și director al Institutului de sociologie al Universității din București, care organizase numitul congres cu un program și mijloace cu totul excepționale. // Din nefericire, izbucnirea războiului i-a împiedicat pe congresiști să meargă la București și a obligat Comitetul de organizare să amâne reuniunea, inițial pentru primăvara 1940 și ulterior pentru o dată nedeterminată. Între timp, Prof. Gusti începuse publicarea lucrărilor congresului, cinci volume fiind deja tipărite, iar pentru celelalte Prof. Gusti așteptând fondurile necesare, atunci când, în primăvara 1943, Prof. Gini a avut prilejul de a merge la București. Ocuparea României avea să stopeze această muncă și să demonstreze însfârșit Prof. Gusti dificultatea de a reuni Congresul la București într-un viitor apropiat. Încă din februarie 1948, el s-a adresat Prof. Gini, împărtășindu-i dificultățile, și, în noiembrie al aceluiași an l-a invitat oficial să convoace Congresul la Roma, grăbindu-se să-i trimită toate dosarele precum și șpalturile a 10 comunicări. Spre deosebire de acestea, manuscrisele altor comunicări, a căror trimitere fusese de asemenea anunțată de Prof. Gusti, au rămas la Institutul Social Român, atunci când acesta a fost dizolvat de autorități, și nu ne-a fost posibil decât să obținem copia câtorva dintre ele de la autori, Prof. Gini adresându-li-se în acest sens. // Ministerul Afacerilor Străine comunicând la data de 5 august 1948 Prof. Gini autorizația guvernului italian de a ține congresul la Roma și Biroul Institutului Internațional de Sociologie avizând favorabil în unanimitatea vocilor exprimate la 5 februarie 1949 (nu se primise răspunsul Prof. Vlădescu-Răcoasa, pe atunci ambasador al României la Moscova, căruia e probabil că scrisoarea nu i-a parvenit), s-a constituit un Comitet de organizare sub președinția Prof. Gini, care a fixat data Congresului pentru prima jumătate a lui septembrie 1950. Institutele culturale italiene din străinătate au fost din acest moment prevenite cu privire la această reuniune.]

În formularea „devait … enfin, démontrer au Prof. Gusti la difficulté de réunir à Bucarest le Congrès dans un avenir prochain” [avea să-i demonstreze însfârșit profesorului Gusti dificultatea de a reuni Congresul la București într-un viitor apropiat], adverbul enfin (= însfârșit, în cele din urmă) sugerează o perioadă relativ îndelungată în care D. Gusti a rezistat la propunerea Institutului Internațional de Sociologie reprezentat prin Corrado Gini de a abandona organizarea la București a celui de al XIV-lea Congres internațional de sociologie. În februarie 1948, Profesorul i-a împărtășit însă lui C. Gini greutățile cu care avea de luptat în țară. O lună mai târziu, el prezenta la Academia Română comunicarea dedicată „poveștii frumoase și triste a Congresului”. Cunoscându-i tenacitatea, e de presupus că Gusti făcea, fără speranțe, o ultimă încercare înainte de a preda definitiv ștafeta.

Pentru a înțelege decizia, luată cu greutate, de D. Gusti în perioada care a urmat, e suficient să spicuim doar câteva dintre evenimentele românești de după semnarea Tratatului de Pace de la Paris (10 februarie 1947), care a marcat începutul războiului rece dintre S.U.A., Marea Britanie și țările occidentale pe de o parte și U.R.S.S. și țările din sfera ei de influență pe de altă parte[1]. Acestea sunt, enumerate în ordine cronologică: inaugurarea la București a Institutului de Studii Româno-Sovietice (iunie 1947); ridicarea imunității parlamentare a deputaților național-țărăniști, interzicerea presei P.N.Ț, și legea de dizolvare a P.N.Ț. (iulie 1947); refuzul de către guvernul român al invitației lansate de guvernele britanic și francez la Conferința de la Paris privind Planul Marshall (iulie 1947); respingerea cererii de admitere a României ca membră O.N.U. de către Consiliul de Securitate al O.N.U. (iulie 1947);  procesul intentat conducătorilor P.N.Ț. (octombrie–noiembrie 1947); înlocuirea miniștrilor aparținând Partidului Național-Liberal—Tătărescu cu membri ai Partidului Comunist Român (P.C.R., noiembrie 1947); abdicarea Regelui Mihai și proclamarea Republicii Populare Române (30 decembrie 1947); reorganizarea Academiei de Înalte Studii Comerciale (care găzduia Institutul Social Român) sub numele de Institutul de Științe Economice și Planificare (1948); înființarea Institutului „Maxim Gorki”, care urma să pregătească profesori de limba rusă — singura limbă străină obligatorie, predată în școli, începând cu clasa a IV-a, și în universități  până în anul III (1948); Congresul de creare a Poartidului Muncitoresc Român, prin unificarea P.C.R. cu Partidul Social-Democrat (februarie 1948); votarea Constituției R.P.R. (aprilie 1948); reorganizarea Academiei Române, care devine Academia R.P.R., prin retragerea calității de membru a 98 personalități, între care se numără D. Gusti și Constantin Brăiloiu (iunie 1948); reforma învățământului, urmată de un decret care anula contractele tuturor cadrelor didactice, urmând să se efectueze noi angajări pentru anul școlar 1948/1949 (august 1948)[2]; înființarea Direcției Generale a Securității Poporului (august 1948).

În noiembrie, nevoit să renunțe la găzduirea Congresului, Gusti expedia Prof. Gini „invitația” de a organiza la Roma Congresul care nu mai putea avea loc la București și, prin mijlocirea Institutului Italian din București condus de Manzoni (așa cum o sugerează indirect partea finală a textului de mai sus și unele declarații ale lui A. Golopenția publicate în Ultima carte) — „toate dosarele, precum și șpalturile a zece comunicări”. Ne putem întreba dacă trimiterile au inclus dosarele Christinei Galitzi planurile expozițiilor și ale excursiei în țară etc. despre care vorbise, în conferința de la Academie, D. Gusti. Apoi, comunicarea se întrerupe, iar Prof. Gini apelează direct la autori pentru a obține de la aceștia textele comunicărilor care nu putuseră fi transmise de la București, ceea ce sugerează că, în acel moment, înțelegerea dintre D. Gusti și C. Gini viza (re)tipărirea la Roma a comunicărilor trimise la București de către participanții străini.

La capitolul „Diverse” al ordinii de zi a aceleiași adunări, Prof. Gini a pus în discuție — în conformitate probabilă cu cele discutate cu Prof. Gusti — retipărirea celor cinci volume de comunicări apărute la București odată cu Actele Congresului de la Roma:

Le président demande à l’assemblée si elle pense qu’il soit opportun de procéder, en même temps qu’à la publication des actes du Congrès de Rome, à la réimpression des 5 volumes du Congrès de Bucarest, qui ont été déjà publiés, mais dont un nombre très restreint d’exemplaires a été distribué, tandis que les autres ont été saisis par les autorités roumaines et il est difficile d’espérer de les récupérer, tout au moins dans un proche avenir. // Le Prof. Sicard exprime l’avis contraire appuyé sur les considérations suivantes: d’une part, le Congrès n’ayant pas eu lieu, il serait difficile de parler des ‘Actes’ de celui-ci; d’autre part, il suffit de relire les titres des communications annoncées, dans le fascicule spécialement consacré à ces études, pour voir que, depuis 1939, soit plus de dix ans, bien des communications ont été dépassées par les faits comme par les recherches, sans compter les actuelles et diverses divisions idéologiques et autres qui peuvent, dans cette réimpression, gêner les auteurs et l’Institut; enfin, puisque des crédits sont disponibles, il serait beaucoup plus indiqué de les utiliser dans l’édition de la ‘Revue Internationale de Sociologie’, organe traditionnel de l’I.I.S., interrompue depuis plusieurs années, sans cesse demandée des points les plus divers du globe comme de la recherche sociologique, unique en son genre et qui faciliterait largement le développement de l’Institut International de Sociologie. // Le président attire l’attention sur l’importance de la deuxième considération faite par M. Sicard et ajoute que l’initiative de la publication d’une Revue Internationale de Sociologie aurait déjà été prise s’il avait eu des fonds à sa disposition. // Les professeurs Erard et De Maday se déclarent d’accord avec la proposition de M. Sicard et M. de Maday propose à l’assemblée de charger la présidence de prendre l’initiative de la publication de la revue, au cas où elle pourrait assurer les moyens nécessaires. // Les propositions Sicard et De Maday sont acceptées à l’unanimité (ActesRome I, p. 184–185).

[Președintele cere adunării să se pronunțe cu privire la oportunitatea retipăririi, simultan cu publicarea Actelor Congresului de la Roma, a celor 5 volume ale Congresului de la București, care deși publicate, au fost distribuite în număr foarte restrâns, restul exemplarelor fiind confiscate de autoritățile române, și ca atare irecuperabile în viitorul apropiat. // Prof. Sicard se pronunță negativ, invocând argumentele următoare: pe de o parte, întrucât Congresul nu a avut loc, ar fi greu să se vorbească de ‘Actele’ acestuia; pe de altă parte, e suficient să recitești titlurile comunicărilor anunțate în fascicula special consacrată acestor studii  pentru a vedea că, datând din 1939, deci de mai mult de 10 ani, multe comunicări sunt depășite, la nivelul faptelor ca și la cel al cercetării, fără a mai pune la socoteală diversele diviziuni ideologice actuale și nu numai, care i-ar putea jena pe autori în cazul retipăririi; însfârșit, din moment ce sunt disponibile credite, ar fi mai indicată folosirea lor pentru editarea, întreruptă de mai mulți ani, a organului tradițional al Institutului Internațional de Sociologie — „Revue Internationale de Sociologie” — care e cerut din cele mai diferite puncte ale globului, sau pentru cercetarea sociologică, de natură să faciliteze dezvoltarea Institutului Internațional de Sociologie. // Președintele atrage atenția asupra importanței celei de a doua considerații a Prof. Sicard, adaugând că ar fi luat inițiativa de a publica „Revue Internationale de Sociologie” dacă ar fi dispus de fondurile necesare. // Profesorii Erard și De Maday se declară de acord cu propunerea d-lui Sicard și d-l de Maday propune adunării să însărcineze președinția cu inițiativa publicării revistei, în cazul în care ar putea asigura mijloacele necesare.]

După cum se vede, respingerea propunerii s-a făcut, în urma examinării nu a volumelor de comunicări tipărite, ci a listei de communicări anunțate care apăruse cu mult timp înainte în „Revue Internationale de Sociologie” (noiembrie 1938, ianuarie–februarie și martie 1939), așa cum se menținea aceasta în memoria unui singur individ și a presupunerilor acestuia privitoare la conținutul lor.

Însfârșit, în Raportul trezorierului Institutului Internațional de Sociologie apare, la Exercițiul 1939/Cheltuieli mențiunea sumei de 962,37 fr. destinată telegramelor de anulare a Congresului de la București (p. 199). Iar în ședința de închidere, odată cu comunicarea noului birou al I.I.S. (președinte nou ales C. Gini), li se comunica participanților la Congres și lista Președinților de onoare care-i includea, pe lângă cei nou aleși, pe foștii președinți ai Institutului și ai Congreselor precedente: Prof. Pitirim Sorokin, Prof. René Maunier, Prof. Dimitrie Gusti. Întâlnim astfel un tratament contradictoriu: Congresul de la București nu a avut loc și deci comunicările pregătite pentru el nu pot fi publicate; Congresul bucureștean e unul din „congresele trecute” și Președintele lui devine automat Președinte de onoare al I.I.S.

Unul din discursurile reprezentanților guvernamentali ne rezervă și surprize. E vorba de Prof. Hilmi Ziya Ülken, delegat al guvernului Turciei care, după salutul adresat Congresului de la Roma, menționa „participarea”, alături de un alt coleg turc și de delegați norvegieni, la Congresul de la București:

J’avais, il y a onze ans, participé, avec mon collègue le profeseur Findikoglu, au nom de notre Université, au Congrès international de Sociologie de Bucarest, réuni en septembre 1939. Les nouvelles de la déclaration de la guerre ayant mis fin à la réunion de ce Congrès tel qu’il avait été projeté, après une courte session, à laquelle avaient pris part les délégués turcs, norvégiens et roumains, nous sommes, moi et mon collègue, rentrés en Turquie. Une partie des Actes de ce Congrès, et parmi ceux-ci la communication que j’avais faite à cette occasion, a été publiée plus tard” (ActesRome I, p. 97–98).

[Acum 11 ani participasem, împreună cu colegul meu, Profesorul Findikoglu, în numele Universității noastre, la Congresul Internațional de Sociologie de la București, reunit în septembrie 1939. Vestea izbucnirii războiului puunând capăt desfășurării proiectate a congresului, după o scurtă sesiune, la care au participat delegații turci, norvegieni și români, colegul meu și cu mine ne-am înapoiat în Turcia. O parte a Actelor acestui Congres, și printre acestea, comunicarea pe care o făcusem, au fost publicate ulterior.]

Prof. Ülken a reluat afirmația de mai sus în adunarea generală a I.I.S. Trecută prin filtrul consemnării, aceasta a dus, în procesul-verbal, la concluzia că amânarea Congresului de la București s-ar fi datorat faptului că participarea fusese limitată la doi congresiști străini:

Le prof. Ülken, qui en 1939 s’était rendu à Bucarest en vue du Congrès et qui en 1949 a participé à l’assemblée d’Oslo, rappelle d’un autre côté les raisons pour lesquelles le Congrès de Bucarest avait été renvoyé, seulement deux congressistes étrangers — un Norvégien et lui-même — étant intervenus (ActesRome I, p. 186).

[Prof. Ülken, care se deplasase la București în 1939 în vederea Congresului și care a participat în 1949 la adunarea de la Oslo, amintește, pe de altă parte, rațiunile pentru care fusese amânat Congresul de la București — doar doi congresiști străini, un norvegian și el însuși, prezentând intervenții.]

E de presupus că, neprimind anunțul de amânare, au sosit la București la data Congresului câțiva sociologi străini cărora li s-a oferit posibilitatea de a-și susține comunicările în cadrul I.C.S.R.

Congresul de la Roma nu s-a desfășurat în circumstanțe lipsite de tensiuni. Acestea erau atât de natură internă, cât și de natură externă. Pe plan intern, între 1934 și 1937, la inițiativa lui G.-L. Duprat, Institutul Internațional de Sociologie își pierduse vizibilitatea, fiind subsumat Federației Internaționale a Institutelor și Societăților de Sociologie. La Congresul de la Roma se va discuta — și respinge — chiar propunerea ca I.I.S. să fie dizolvat, un nou Institut urmând să fie înființat în locul lui. Procesul-verbal al adunării generale a I.I.S. menționează:

Le Prof. Gini rappelle l’origine de l’Institut International de Sociologie, en expliquant comment certaines règles fixées par les Statuts en harmonie avec la situation initiale ne répondent plus aux conditions actuelles. Il donne ensuite lecture des propositions du Bureau faites conformément à l’article 16 des Statuts actuels en expliquant et illustrant chauque proposition. Le Prof. Gini communique aussi à l’assemblée qu’une proposition plus radicale a été présentée, c’est-à-dire que l’Institut actuel soit dissous et qu’un nouvel Institut soit créé à sa place avec des Statuts nouveaux. Il fait part à l’assemblée d’un certain nombre de considérations faites à ce sujet par M.  A. Ouy. Le Prof. Gini remarque que cette proposition n’est pas, à son avis, en accord avec la disposition de l’article des Statuts concernant l’éventualité de la dissolution de l’Association. Il croit tout de même devoir mettre aux voix ladite proposition. // Mise aux voix, la proposition de la dissolution de l”institut est repoussée à l’unanimité  (ActesRome I, p. 187).

[Prof. Gini reamintește originea Institutului Internațional de Sociologie, arătând că o serie de reguli fixate în Statute conform situației inițiale nu mai corespund condițiilor actuale. El citește apoi propunerile, conforme cu art. 16 al Statutelor actuale ale Biroului, explicându-le și ilustrându-le. Prof Gini comunică adunării și faptul că a fost prezentată o propunere mai radicală, conform căreia, Institutul actual să fie dizolvat, un nou Institut, cu Statute noi, urmând să fie creat în locul lui.  El împărtășește adunării o serie de considerații pe această temă ale d-lui A. Ouy. Prof Gini observă că, în ce-l privește, această propunere nu este în acord cu dispoziția din Statute privind eventualitatea dizolvării Asociației. Socotește însă că numita propunere trebuie pusă la vot. // Pusă la vot, propunerea dizolvării Institutului este respinsă în unanimitate.]

Articolul 16 stipula că dizolvarea I.I.S. nu poate fi pronunțată decât în cadrul unei adunări generale reunind cel puțin jumătate plus unu din membri, prin votul unei majorități de două treimi dintre cei reuniți.

Pe plan extern, în aprilie 1949, C. Gini fusese informat de existența unui Comitet numit de UNESCO pentru crearea unei Asociații Internaționale de Sociologie (I.S.A.), a cărei adunare constitutivă urma să aibă loc la Oslo[3] între 5 și 11 septembrie 1949. Prof. Gini răspunsese semnalând că nici un reprezentant al sociologilor din România, Belgia, Spania, America Latină sau Italia (ordinea îi aparține lui Gini, ActesRome, p. 184) nu fusese contactat dar că, în numele Societății Italiene de Sociologie pe care o prezida, avea să fie prezent la Oslo. În același timp el informa Comitetul cu privire la existența I.I.S., a Federației Internaționale a Institutelor și Societăților de Sociologie cu care acesta colabora și a Congresului de la Roma, propunând ca I.I.S. să devină membru I.S.A., Federația I.S.I.S. să fie absorbită în I.S.A., iar Congresul să se desfășoare sub auspiciile I.S.A. (sau UNESCO) și I.I.S. Propunerile acestea au fost ignorate[4], la fel cu propunerea de la Oslo a lui C. Gini privind armonizarea datei și sediului viitorului Congres I.S.A. cu Congresul deja plănuit la Roma. Cum I.S.A. își fixase Congresul la Zürich începând cu data de 4 septembrie 1950, C. Gini s-a văzut pus în situația de a deplasa data Congresului de la Roma, care a ajuns astfel să cvasi-coincidă peste ani cu cea a Congresului de la București.

După revizuirea statutelor și alegerea unui nou birou avându-l ca Președinte pe Prof. Corrado Gini, și ca vice-președinți pe Prof. G. Bouthoul (Paris), Prof. W. Koppers (Viena) și Prof. W. Ogburn (Chicago) și, printre vice-președinții de onoare, pe Prof. Dimitrie Gusti, I.I.S. se consolidează prin alegerea a 20 de noi membri (între care se numără și H.G. Ülken, cf. ActesRome I, p. 206, care va propune ca cel de al XV-lea Congres să aibă loc la Istambul).  Se ia hotărârea ca sediul I.I.S. să fie în continuare la Paris, marcându-se astfel, subliniază C. Gini,

… la continuité de l’Institut, ainsi que la solidarité du nouveau Bureau avec les Bureaux qui l’ont précédé et qui ont donné à l’Institut International un développement remarquable et une haute renommée scientifique. Il [=C. Gini] désire particulièrement signaler les mérites que René Worms, fondateur et premier secrétaire général de l’Institut, a eu dans l’organisation internationale de la Sociologie (ActesRome I, p. 191–192).

[… continuitatea Institutului, precum și solidaritatea noului Birou cu cele care l-au precedat și care au asigurat Institutului o dezvoltare remarcabilă și un înalt renume științific. El [= C. Gini] dorește să sublinieze în mod deosebit meritele lui René Worms, fondator și prim secretar general al Institutului, în organizarea internațională a sociologiei.]

Chestiunea colaborării I.I.S. cu I.S.A. și UNESCO rămânea deschisă. Față cu propunerea de alegere a aceluiași oraș pentru Congresele următoare ale I.S.A. și I.I.S., C. Gini amintea în adunarea generală a I.I.S., diferențele de vederi ale congresiștilor, încercând să negocieze un compromis. Procesul-verbal menționează:

Il [președintele Gini] doit pourtant communiquer que d’autres membres de l’Institut se sont montrés perplexes ou même contraires à la collaboration avec l’I.S.A., spécialement après avoir connu l’ordre du jour du Congrès de Zürich qui montre clairement que le programme de l’I.S.A. est différent de celui de notre Institut. On a envisagé aussi d’autres formes de collaboration, et en particulier on peut penser que même en n’établissant pas d’accords avec l’I.S.A., on peut arriver à une collaboration avec l’Unesco. Il est vrai que quelques collègues se sont déclarés peu favorables aussi à cette collaboration, mais son avis personnel est qu’elle pourra être acceptée en vue aussi des contributions financières que l’Unesco pourrait donner aux recherches de l’Institut (ActesRome I, p. 193–194).

[El (Preș. Gini) e însă dator să comunice că unii membri ai Institutului s-au arătat perplecși față de colaborarea cu I.S.A.sau chiar opuși ei, în special după ce au luat cunoștință de ordinea de zi a Congresului de la Zûrich, care arată în mod clar că programul I.S.A. este diferit de cel al Institutului nostru. S-au luat în considerare și alte forme de colaborare și putem concepe că, chiar în cazul nestabilirii unor acorduri cu I.S.A., putem ajunge la o colaborare cu Unesco. E adevărat că un număr de colegi s-au declarat puțin favorabili chiar și pentru o asemenea colaborare, dar părerea lui personală este că ea va putea fi acceptată, având în vedere și contribuțiile financiare pe care Unesco le-ar putea acorda cercetărilor din Institut.]

Problema noilor statute ale Federației Internaționale a Institutelor și Societăților de Sociologie, care urma să fie discutată la Congresul de la București, se punea astfel din nou Congresului de la Roma. Ea era complicată în 1950 și de proiecte rivale puternice de instituționalizare a sociologiei venind din lumea anglo-saxonă. La Roma, adunarea I.I.S. va decide prudent ca, pentru moment, Federația I.S.I.S., deși legată de I.I.S., să aibă o organizare independentă de Institut, în așteptarea evoluției viitoare a I.S.A.

            Tot de evoluția viitoare a relațiilor cu I.S.A. și UNESCO depindea și alegerea finală a sediului Congresului următor. Propunerea lui H. Z. Ülken de a ține Congresul al XV-lea la Istambul urma astfel să fie ratificată abia după clarificarea acestora. Fără a intra în detalii, clarificarea nu pare a se fi produs în răstimpul 1950–1952, iar al XV-lea Congres I.I.S. a avut loc la Istambul[5].

Comparație între congresul organizat la București și cel desfășurat la Roma        

            Congresul plănuit pentru 1939 nu a adus la București congresiștii străini (dacă facem abstracție de cei câțiva sociologi turci și norvegieni amintiți mai sus), dar a adus o mare parte a comunicărilor acestora — dintre care mai mult de jumătate au și fost tipărite —, a stimulat pregătirea unor comunicări românești, a unor expoziții sociologice și vizite de lucru la teren care sunt documentate, și avut un program difuzat cu un an înainte (la sfârșitul anului 1938) și reactualizat cu completări în cursul anului 1939 în revista Institutului Internațional de Sociologie. Congresul pregătit la București a inserat astfel în memoria sociologică publicații, un program științific, expoziții și deplasări demonstrative pe teren atent cântărite, prin care și-a câștigat un procent de existență relativ considerabil. În acest sens, o întregire a imaginii celui de al XIV-lea Congres internațional de sociologie prin compararea atentă a celor două congrese identic numerotate se impune celor care se ocupă de istoria sociologiei. Nu pentru a releva meritele mai mari sau mai mici ale uneia sau alteia dintre concepțiile de ansamblu, ci pentru a examina diferențele dintre organizatorii est-europeni antebelici și cei occidentali postbelici ai Congresului[6].

(a) Raportul cu Institutul Internațional de Sociologie. În raport cu I.I.S., diferența dintre cele două congrese pare a fi constat, în primul rând, în faptul că, la București, se continua o serie regulată de congrese (din 1927, 1930, 1933, 1935, 1937) ale unui Institut puternic, pe când la Roma a fost necesară reafirmarea continuității și viabilității acestuia după lunga perioadă de inactivitate pricinuită de al doilea război mondial. Congresul din 1950 se asemăna din acest punct de vedere cu cel din 1927 care, la fel, a trebuit să refacă legăturile dintre sociologi întrerupte în timpul primului război mondial.

În al doilea rând, Congresul de la București marca un moment de extensiune calitativă și cantitativă. Gusti a subliniat în comunicarea sa la Academia Română dedicată Congresului faptul că, pe de o parte, alegerea Bucureștiului reprezenta o premieră, niciunul dintre congresele anterioare ale I.I.S. nefiind organizat în Europa de Răsărit, iar pe de altă parte, numărul comunicărilor anunțate și trimise depășea cu mult cifra obișnuită a congreselor anterioare.

Congresul de la Roma marchează revenirea în făgașul occidental obișnuit al congreselor I.I.S., dar menține și chiar depășește, la nivelul lucrărilor publicate, cifra înaltă a comunicărilor anunțate/trimise sau publicate la București.

În al treilea rând, am văzut că, în cadrul I.I.S., inițiativele lui Duprat, care deplasau centrul de greutate spre Federația I.S.I.S., tratând Institutul ca pe un nucleu al acesteia, creaseră tensiuni interne pe care adunarea membrilor, prilejuită de Congresul de la București, urma să le rezolve. Cu privirea de acum, nu putem să nu remarcăm însă, în ciuda modului poate nu întotdeauna potrivit în care s-a manifestat, clarviziunea lui Duprat care înțelegea, încă înainte de al doilea război mondial, tendința spre mega-instituții internaționale în care să domine federalizarea de organisme naționale. D. Gusti însuși, va merge în această direcție câțiva ani mai târziu, promovând Institutul Social al Națiunilor. Dacă recitim conferința despre Congresul de la București a lui Gusti, remarcăm adeziunea profesorului la federalizarea asociațiilor și institutelor naționale de sociologie din întreaga lume, a cărei discuție fusese inclusă în ordinea de zi.

În cursul anului 1939, Anton Golopenția a prezentat de altfel Profesorului Gusti un referat și un memoriu (publicate în A.G., Rapsodia III, p. 449–451 și reproduse în Anexa la prezentul articol) pentru crearea unei Uniuni a Institutelor de cercetare și acțiune socială din Europa de Răsărit, care să fie constituită și lansată la Congresul de Sociologie de la București[7]. Proiectul acesta, prevăzând „1) o întrunire anuală într-una din țările Europei de Răsărit; 2) schimb regulat de publicații, comunicarea planurilor de lucru; 3) schimb de studenți și de cercetători; 4) publicații comune” (Rapsodia III, p. 451) și oferind liste amănunțite de instituții și personalități mergea în fapt mai departe decât planurile de federalizare ale lui Duprat, prevăzând concret, pentru un spațiu geografic și politic net circumscris, scopul și modalitățile concrete de lucru ale unei alianțe științifice posibile.

În al patrulea rând, spre deosebire de Duprat, ale cărui inițiative de raportor din oficiu la congresele Institutului generaseră nemulțumiri, D. Gusti a definit, cum am văzut mai sus, ca Raport Preliminar al Congresului ansamblul comunicărilor care urmau să fie tipărite în vederea acestuia.

În al cincilea rând, cum atât D. Gusti, cât și alți membri ai Școlii de la București erau deopotrivă interesați de mișcarea durkheimiană și de Institutul Internațional de Sociologie, către care, după ani de ignorare, unii dintre continuatorii lui Durkheim încercau în anii 1930 să construiască punți, participarea la Congresul de la București a sociologilor francezi, departe de a fi restrânsă la membrii I.I.S., a fost extinsă și diversificată, după cum vom arăta mai jos.

Pus într-o situație de complexitate sensibil sporită, C. Gini a gerat-o echilibrat, recomandând revenirea la concepția wormsiană, separarea administrării I.I.S. de cea a Federației I.S.I.S., aderarea la Unesco, dacă nu la I.S.A., și încercând astfel să insereze I.I.S. în noul context postbelic al instituționalizării globale a sociologiei.

Ambele Congrese par deci a fi oferit prilejuri de rezolvare prudentă a diferențelor de opinie dintre membrii I.I.S., provocate de conflicte interne de creștere a Institutului în cazul Congresului de la București și de nevoia ca acesta să supraviețuiască în condiții internaționale radical schimbate în cazul Congresului de la Roma.

(b) Congresiști. Numărul adeziunilor străine trimise la Congresul plănuit la București a fost, conform „Soc. rom.” 1–3/1939 de 224 (Gusti a vorbit la un moment dat de 250), dintre care 29 membri I.I.S. și 10 asociații sociologice; cel al adeziunilor românești era, la aceeași dată, de 100 (dintre care 1 membru I.I.S. și o asociație).

Savoye (1993) subliniază „incontestabila reprezentativitate” de care s-a bucurat Congresul bucureștean în rândurile sociologilor francezi:

            Dans le cas de la France, les principaux courants des sciences sociales, allant des durkheimiens aux leplaysiens, en passant par le groupe des Annales et l’École vidalienne de géographie humaine, sont présents aux côtés des représentants de l’I.I.S. tels que Bastide et Richard (p. 17).

[În cazul Franței, principalele curente din științele sociale, de la durkheimieni la adepții lui Le Play, trecând prin grupul de la Annales și Școala de geografie umană a lui Vidal de la Blache, sunt prezenți (printre cei anunțați, S.G.), alături de reprezentanți ai Institutului Internațional de Sociologie, ca Bastide sau Richard.].

Congresul reunea participanți de marcă precum Carle C. Zimmermann, Florian Znaniecki, Daniel Warnotte, Guillaume Jacquemyns, Corrado Gini, Eugenio Casanova sau D. Gusti. Ca absenți de marcă, Savoye îi menționează în acest context pe Herbert Blumer și Pitirim Sorokin. Autorul îi evidențiază în mod special, printre cei care trimiseseră contribuții pe tema Sat și oraș, pe Roger Bastide (colaborator al RIS), Marc Bloch, Roger Dion, Roger Grand (președinte al Societății de Științe Sociale), M. Halbwachs, Eugraph Kovalevsky și Gaston Richard. Reflecția specială asupra Metodelor sociologice urma să fie alimentată, pe lângă comunicările privind metoda monografică ale lui Gusti, Stahl, Herseni, de contribuții belgiene (Dupréel, De l’observation à la théorie socioogique), engleze (Farquharson, The Investigating Methods of Le Play House) și braziliene (Milliet, Méthode de recherche de la sociologie urbaine: le pâté de maisons). Însfârșit, tema Predării sociologiei și a organizării cercetărilor sociale atrăsese, printre altele, comunicările lui Bouglé și Descamps.

Observațiile lui Savoye contrastează cu remarcile negative ale Prof. Sicard despre care am vorbit mai sus.

Conform proceselor verbale, Congresul de la Roma a avut, în momentul desfășurării, 68 autori de comunicări, 10 comunicări fiind citite sau prezentate in absentia de către un număr de participanți și 85 comunicări de autori absenți care au fost acceptate, prin votul celor prezenți, spre includere în Acte. Votarea s-a efectuat pe baza lecturii de către președintele de ședință a numelor autorilor și a titlurilor comunicărilor.

Dacă luăm în considerație comunicările multiple făcute de același autor, numărul participanților activi se reduce. Astfel, un congresist a prezentat 2 comunicări succesive în secția (1) la data de 31 august și a citit sau expus alte 4 comunicări datorate unor colegi absenți; a prezentat apoi o comunicare pe 31 august plus 3 comunicări succesive pe 2 septembrie la secția (2), acoperind astfel 10 poziții din program. Dacă ținem seama de autorii cu 2, 3, sau mai multe comunicări și facem abstracție de discursurile comemorative, numărul autorilor de comunicări la Congresul de la Roma se reduce la 52.

Printre congresiștii care au prezentat comunicări la Roma regăsim numele unor sociologi care trimiseseră lucrări pe teme diferite și la Congresul de la București. Este cazul lui Corrado Gini, Georges Hostelet, André de Maday, Giuseppe Mazzarella, Karl Valentin Müller, Max Rumpf și Hilmi Ziya Ülken. Alți patru congresiști par a fi prezentat la Roma lucrările pregătite pentru Congresul de la București sau elemente ale acestora cu titlu schimbat. Este cazul sociologilor Arnost Blaha (București — Recherches sur la mentalité de petite ville; Roma, secția 1 — Sociologie de la ville de Brno); Paul Descamps (București, Roma: Recherches monographiques); Roger Grand (București, anunțat — La ville engendrée par le domaine rural; Roma — La ville est fille du village); Arthur J. Todd (București, Roma: The Teaching of the Social Sciences). Mai complicat e cazul comunicărilor care sugerează duble înrudiri (personale și de teme) ale lui Antonin Obrdlik (București — Une étude sur la mobilité sociale dans un village tchécoslovaque. Recherche monographique) și Juliana Obrdlik  (Roma — Social Distance in the Village).

Prin momentul întrunirii lor, în ajun de război respectiv la relativ scurt timp după război, atât congresul de la București, cât și cel de la Roma au fost, în fapt, în criză de congresiști prezenți la lucrări. Pentru contracararea acestei situații, A. Golopenția preconiza, prin Uniunea de care am vorbit, întărirea participării din Europa de Răsărit: „Cum numărul participanților din Occident și America va fi, pare-se, mai prejos de așteptări, inițiativa aceasta îngăduie ridicarea numărului participanților la cifra necesară pentru reușita excepțională dorită Congresului” (A. Golopenția, Rapsodia III, p. 450). La Roma, deschiderea enciclopedică a tematicii și hotărârea de a publica toate comunicările anunțate au fost, cum vom vedea, factori hotărâtori pentru convertirea unui Congres cu relativ puțini participanți într-o conlucrare scrisă masivă la nivelul Actelor.

Spre deosebire de Congresul de la București, Congresul de la Roma s-a bucurat de participarea unui mare număr de asociații și delegații guvernamentale. Activaseră în acest sens, cu eficiență, numeroasele Institute italiene cărora li se ceruse, de la începutul pregătirilor, colaborarea.

(c) Programe. Programul publicat în „Soc. rom.” 1–3/1939 (p. 136–141) anunța câte șase ședințe paralele (câte două ședințe în zilele de 30–31 august și 1 septembrie) pentru fiecare dintre secții. Activitatea secțiilor era încadrată de o ședință de deschidere (29 august), ședința administrativă a I.I.S. și ședința de închidere (2 septembrie). Urma, în după-amiaza zilei de 2 septembrie o vizită la Muzeul Satului și la expozițiile sociologice special pregătite, iar între 3 și 6 septembrie, o excursie sociologică.

Programul Congresului de la Roma, pe care l-am prezentat mai sus, a avut, cu excepția expozițiilor și a excursiei sociologice, același format. Spre deosebire de Congresul bucureștean, după încheierea lucrărilor, congresiștii au avut o întâlnire cu Papa.

(d) Secții. Dacă ne conducem după arhitectura volumelor prevăzute pentru ansamblul Travaux și după repartizarea pe „capitole” a comunicărilor trimise sau anunțate de congresiștii străini, în Congresul Internațional de Sociologie de la București („Soc. rom.” 1–3/1939), secțiile prevăzute pentru Congresul de la București erau următoarele:

1. Sat și oraș. Noțiunile sociologice de sat și oraș (Geneză, tipuri de structură, subunități, relații și interacțiuni, procese, tendințe).
2. Grupări sociale. Concepțiile și cercetările sociologice asupra tipurilor de unități sociale (familie, grupuri de vârstă, sexe, clasă socială, partid, confesiune, națiune etc.).
3. Metodologie. Metode sociologice pentru studiul satului și orașului.
4. Învățământ. Organizarea învățământului sociologiei și al științelor sociale.
5. Aplicare. Contribuția cercetărilor sociologice la organizarea și ameliorarea satului și orașului.
6. Organizare. Organizarea cercetărilor sociale (institute, fundații, cercetători izolați). (p. 136)

Congresul bucureștean opera deci centrat, în bună tradiție I.I.S., cu un sistem restrâns de teme corelate organic, urmărind să asigure dezbaterea de către participanți a modalităților teoretice și descriptive de abordare a unor unități sociale cum erau satul și orașul, dezvoltarea metodologică a sociologiei, predarea ei și aplicabilitatea sociologiei la probleme sociale concrete. Se întrezăreau, dincolo de teme, ca probleme curente generale, problema urbanizării, problema centrală a cercetărilor de teren, problema mega-instituțiilor de cercetare și învățământ care apăruseră peste tot în lume și a rolului pe care ele îl puteau juca în sociologie și, însfârșit, problema sociologiei militante.

Per total, dacă ne conducem după cifrele publicate în „Sociologie românească” 1–3/1939, secția I număra 69 comunicări, secția II — 26, secția III — 5, secția IV — 7 și secția V — 5 comunicări.

Secțiile Congresului de la Roma, în număr de trei, au fost definite enciclopedic prin regrupări relativ arbitrare de discipline:

1. Studii cu caracter demografic, urbanistic, rural, medical, biologic și Varia.
2. Teorii generale și studii economice, tehnice, metodologice și didactice.
3. Studii istorice, arheologice, juridice și politice.

Ele au lucrat în paralel pe durata a câte cinci ședințe (câte una pe 30 august, 1 și 2 septembrie, câte două pe data de 31 august). Unele dintre ședințe s-au caracterizat printr-o prezență activă redusă, explicabilă dacă ne gândim la lungul interval scurs între Congresul anterior și cel de la Roma și la dificultățile inerente perioadei postbelice. În secția I, ședința din 30 august a avut un singur comunicant prezent și două comunicări de colegi absenți (una citită, alta expusă) de un alt congresist; una din ședințele din 31 august a avut 1 congresist care a prezentat două comunicări urmate de două comunicări expuse în absența autorilor de alți doi congresiști. În secția II, cele două întruniri din 31 august au numărat 3 comunicări prezentate, respectiv două comunicări prezentate plus una citită in absentia. În secția III, ședința din 2 septembrie a comportat trei comunicări.

Per total, în secția I au fost prezentate de autori 24 comunicări, citite sau prezentate in absentia alte 6 și a fost votată includerea în Acte fără prezentare a 23 comunicări de autori absenți. În secția II au fost prezentate de autori 19 comunicări, citite in absentia 2 comunicări și votată includerea în Acte a 30 comunicări de autori absenți. În secția III au fost prezentate de autori 25 comunicări, citite in absentia 2 comunicări și votată includerea în Acte a 32 comunicări de autori absenți. În ansamblu au fost deci 163 comunicări prezentate, prezentate in absentia, sau votate a fi incluse în Acte fără prezentare. Procesele verbale ne permit să urmărim și discuțiile pe marginea comunicărilor.

În cadrul secției I, primele două ședințe au înregistrat grupaje importante consacrate sociologiei rurale, iar cea de a treia a inclus comunicări pe tema Sat și Oraș. Ambele teme se situau în continuitate directă cu temele Congresului de la București. Teme noi caracteristice au fost, în ședința din 1 septembrie, cea a Prizonierilor de război din U.R.S.S., Germania și Egipt, iar în ședința din 2 septembrie cea a refugiaților și imigranților. Ambele marcau concentrarea asupra unor aspecte sociale legate de războiul recent încheiat. În secția II, tema Predarea sociologiei și a științelor sociale, continuând, la fel, o opțiune a Congresului de la București, a fost reprezentată în ședința din după-amiaza zilei de 31 august. Teme noi au fost constituite de un grupaj relativ solid de comunicări consacrate sociologiei muncii industriale (31 august dimineața) și de câteva comunicări privind utilizarea literaturii ca document sociologic în cadrul studiilor dedicate spațiului slav (sovietic sau cehoslovac), care au figurat atât în secția I, cât și în secția II. Însfârșit, în secția III, se remarcă un grupaj dedicat sociologiei jocului (în ședința din dimineața zilei de 31 august) și altul dedicat sociologiei statului[8] în ședința din 1 septembrie.

            (e) Comunicări. În „Soc. rom.” 4–6/1939 se anunța primirea de către Comitetul de organizare a 75 comunicări străine și 74 comunicări românești. În conferința despre Congres ținută în anul 1948, Gusti vorbește despre 107 comunicări ale congresiștilor străini, dintre care 63 au fost publicate în volumele Travaux I–V iar alte 44 rămăseseră în șpalt (11 texte) sau în manuscris (32 texte). Cifra comunicărilor românești variază, cum am arătat în articolul Golopenția (2014 b), între o maximă de 139 comunicări anunțate, predate și publicate) și o minimă de 74 texte dintre care 35 au apărut în „Archives” 1943, iar restul fuseseră primite de Comitetul de organizare. Per total și ținând seama de cifra minimă, putem vorbi despre un ansamblu de între 149 (în iunie 1939) și 107 + 74 = 181 comunicări.

Congresul de la Roma a prilejuit, după cum am văzut mai sus, 163 comunicări care au fost publicate în Actes. Extensiunea celor două congrese este deci relativ apropiată.

Un element caracteristic pentru Congresul de la București a fost separarea în publicare a comunicărilor străine, organizate pe secții și publicate parțial, în primul eșalon, de comunicările românești, organizate conform sistemului gustian de Cadre /Manifestări /Relații /Procese și publicate parțial, ulterior. Am discutat în Golopenția (2014 b) avantajele și dezavantajele acestei opțiuni.

Congresul de la Roma a publicat, în schimb împreună și simultan comunicările italiene și comunicările străine, la fel ca în cazul celorlalte congrese ale I.I.S.

(f) Lucrările publicate ale celor două Congrese. Cinci volume de comunicări străine, organizate pe secții, au fost publicate sub titlul Travaux du XIVe Congrès International de Sociologie în vederea Congresului din 1939, a amânării pentru 1940 și a amânării pentru sfârșitul războiului. Volumele I din seriile B. Le Village, C. La Ville și D. Le Village et la Ville se deschid cu un Cuvânt înainte (Avant-propos) de D. Gusti, datat 1.9.1939. Deși contrazisă de evenimente, data amânării inițiale a fost respectată destul de îndeaproape în ce privește tipărirea volumelor I din seria A. Les Unités sociales și II din seria B. Le Village, același Cuvânt înainte gustian purtând acum data 1.6.1940. Publicarea s-a făcut deci la o zi după data prevăzută a începerii Congresului pentru primul lot, la distanță de nouă luni de la data stabilită inițial și de cca două luni de la data întrezărită la 17 august pentru Congresul care nu a avut loc, în cazul lotului al doilea. În ansamblu, volumele Travaux însumează 799 p. de comunicări străine (A.I/169 p.; B.I și II/314 p.; C.I/150 p.  și D.I/166 p.), iar volumul „Archives” 1943 le adaugă 390 p. comunicări românești. Obținem deci un total de 1.189 pagini tipărite și un număr de manuscrise/articole publicate ulterior care se cer redescoperite.

            Actele Congresului de la Roma totalizează 4 volume masive. În raport cu procesele verbale ale ședințelor pe secții au fost operate ușoare remanieri, prin redispunerea unor comunicări în alte secții decât cele în care fuseseră prezentate. Primul volum cuprinde discursul de deschidere, discursurile de comemorare, procesele-verbale ale ședințelor pe secții, ale adunării generale a I.I.S. și ședinței de închidere a lucrărilor. Volumele II–IV sunt consacrate fiecare uneia dintre secțiile Congresului.  Astfel, vol. II publică lucrările secției I — 51 comunicări (905 p.). Vol. III e dedicat secției II cuprinzând 54 comunicări (853 p.), iar vol. IV conține 60 de comunicări (894 p.) ale secției III. E vorba deci de un total de 164 comunicări și 2.552 pagini de lucrări publicate.

Un număr de subcapitole în cadrul celor trei secții publicate continuă lucrările Congresului de la București. Este vorba de subcapitolul II. Le village et la ville [Sat și oraș] din vol. II (22 comunicări, p. 39–396) și de subcapitolul V. Sur l’enseignement de la sociologie [Despre predarea sociologiei] din vol. III (8 comunicări, p. 772–853).

Alte subcapitole răspund prin texte ample preocupărilor momentului. Se încadrează aici subcapitolele IV. Sociologie des camps de prisonniers de guerre [Sociologia lagărelor de prizonieri de război] (8 comunicări, p. 484–674) și V. Sur le problème des réfugiés [Despre problema refugiaților] (6 comunicări, p. 675–802) cuprinse în vol. II. În cel dintâi dintre ele apar, alături de analizele sociologice sau psihologice, impresionante evocări ale vieții de lagăr în U.R.S.S. a celor cca 80.000 prizonieri italieni în primele luni de după captură. Alături de ei sunt evocați prizonieri români, maghiari și germani.

Însfârșit, o serie de teme s-au bucurat de un interes lărgit care le-a conferit vizibilitate. Astfel, în vol. III, în cadrul subcapitolului Probleme metodologice, pornind de la problema spațiilor necunoscute sociologic (spațiul slav, musulman, Africa neagră, spațiul sud-american și asiatic), un număr de 5 comunicări (p. 616–695) au pledat pentru utilizarea documentară a textelor literare ale zonelor respective, în centrul analizelor aflându-se spațiile bulgar, ceh și slovac, rus și sovietic. Iar în vol. IV, subcapitolul Études historiques et sociologiques. C. Les jeux [Studii istorice și sociologice. C. Jocurile] cuprinde 6 comunicări (p. 351–419) și subcapitolul Sociologie et politique conține 9 comunicări (p. 519–637) consacrate temei A. Concept sociologique de l’État [Conceptul sociologic de stat] și 8 comunicări (p. 759–894) dedicate temei C. Sur le problème de l’opinion publique [Despre problema opiniei publice].

(g) Relevanța celor două Congrese pentru sociologia internațională. Într-un articol relativ recent, examinând volumele Travaux I–V, Savoye (1993) vede în Congresul de la București un congres de consacrare a sociologiei empirice, concrete:

[…] il [Congresul] aurait consacré le développement des recherches empiriques (spécialement appliquées aux faits ruraux et urbains), celles-ci venant apporter, selon la formule d’un participant yougoslave, un ‘correctif’ indispensable au subjectivisme parfois trop étroit des constructions sociologiques abstraites (A.V. Makletsov) (p. 16).

[… Congresul] ar fi consacrat dezvoltarea cercetărilor empirice (aplicate în special faptelor rurale și urbane), acestea aducând, în formularea unui participant iugoslav, un ‘corectiv’ indispensabil la subiectivismul uneori prea îngust al construcțiilor sociologice abstracte (A.V. Makletsov).]

Și, mai departe:

Tout était donc ménagé pour donner à la sociologie empirique une consécration internationale qui aurait particulièrement retenti sur la sociologie roumaine. L’histoire en décida autrement (p. 18).

[Totul fusese avut în vedere pentru o consacrare internațională a sociologiei empirice care s-ar fi răsfrânt în mod deosebit asupra sociologiei românești. Istoria a decis altfel.]

Insistența asupra Sociologiei empirice reflecta o tendință efectivă a evoluției sociologiei internaționale, pe care Congresul din 1939 o prelua din mers. Savoye (1993) subliniază faptul:

En dépit de son programme très orienté, on aurait tort de considérer le congrès de Bucarest comme une promotion quelque peu artificielle et forcée de la recherche empirique. Il se proposait d’enregistrer et non pas de créer ex abrupto (pour reprendre les formules de Trotsky) une évolution effectivement à l’oeuvre au sein de la sociologie mondiale depuis une douzaine d’années (p. 19).

[În ciuda programului său foarte precis orientat, am greși considerând congresul de la Buucurești ca pe o promovare întrucâtva artificială și forțată a cercetării empirice. El își propunea să înregistreze, iar nu să creeze ex abrupto (dacă reluăm aici formularea lui Trotsky) o evoluție operând efectiv în cadrul sociologiei mondiale de aproximativ doisprezece ani.]

Pornite la universitățile din Chicago și București, cercetările empirice — arată Savoye — își făceau drum și în Franța, cu toată circumspecția tradiției dominante durkheimiene. El citează în acest sens un număr de poziționări simptomatice, dovedind că, cel puțin la nivel de învățământ, cercetarea sociologică empirică începea să fie acceptată chiar și de establishmentul durkheimian.  Astfel, în 1931, Paul Fauconnet, conferențiar la Institutul francez de sociologie (unde lucrau foști colaboratori ai lui Durkheim ca Mauss, Bouglé, Halbwachs, Simiand) propunea studenților săi „une étude aussi poussée que possible de la société à laquelle ils sont mêlés, de la France contemporaine” [un studiu, extins în măsura posibilului, al societății în care trăiesc, al Franței contemporane], o „etnologie a societății franceze”, care ar fi constat în anchete asupra vieții religioase, monografii de familie după metoda Le Play, sau în crearea de servicii sociale pe lângă tribunale. Fauconnet conchidea arătând că există universități în Statele Unite și în România „où la sociologie est enseignée sous cette forme-là” [unde sociologia se predă în acest mod].

În 1936, Roger Bastide, pornind de la anchetele locale întreprinse de institutori (care studiau sociologia în Școlile Normale din Franța încă din 1920), recomandă, într-un articol publicat în RIS, înființarea unor posturi de șefi de lucrări care să-i inițieze pe studenți în „mânuirea practică a metodei sociologice”. Celor pe care îndrăzneala propunerii risca să-i surprindă, Bastide le adresează argumentul la care recursese și Fauconnet anterior: „Cela n’est pas impossible puisque pratiqué… dans des pays voisins… Ils réconcilieraient la sociologie avec la vie” [Lucrul nu e imposibil…din moment ce e practicat în țări din apropiere. Ei (studenții, S.G.) ar reconcilia sociologia cu viața.].  Articolul lui Bastide se încheia programatic:

Il faut que la sociologie devienne de plus en plus — selon l’heureuse expression de M. P. Descamps — ‘expérimentale’. Il faut donc tourner nos étudiants vers l’observation du monde! Ce sera l’oeuvre de ces Directeurs de travaux, dont je demande la nomination, ces prospecteurs futurs, avec leurs élèves, de la vie sociale française (ap. Savoye 1993, p. 20).

[E necesar ca sociologia să devină din ce în ce mai ‘experimentală’, pentru a recurge la fericita exprimare a d-lui P. Descamps. Trebuie deci să ne îndrumăm studenții spre observarea lumii înconjurătoare. Aceasta va fi opera directorilor de lucrări a căror numire o cer, viitorii prospectori, împreună cu elevii lor, ai vieții sociale franceze.]

În 1937, C. Bouglé recomanda folosirea didactică a anchetelor sociologice, prin împletirea tradiției Le Play cu tradiția Durkheim. El recomanda echilibrul între cercetarea concretă și speculație:

[…] il importe que le souci du détail concret ne fasse pas pencher la balance: substituer la micrologie à la spéculation, ce ne serait pas tout bénéfice. La sociologie s’est justement constituée aussi bien pour lutter contre ceux qui n’attachent de prix qu’aux petits faits particuliers, que contre ceux qui s’évadent dans les spéculations abstraites (ap. Savoye, 1993, n. 14)

[… e important ca preocuparea pentru detaliul concret să nu prevaleze: substituind micrologia speculației nu am obține doar beneficii. Sociologia s-a constituit tocmai pentru a lupta deopotrivă contra celor care nu pun preț decât pe mărunte fapte particulare și a celor care evadează în speculații abstracte.].

Rezervele lui Bouglé se accentuau în comunicarea la Conferința internațională de științe sociale intitulată Monographie et synthèse d’après Le Play a unui colaborator al său[9], Raymond Polin (1938):

[…] de Bucarest à Chicago, les monographies étaient devenues l’instrument favori de toute étude sociologique… La méthode monographique n’engendre-t-elle pas une science sociale complète, incompatible avec toute autre sociologie? (ap. Savoye, 1993, n. 15)

[… de la București la Chicago, monografiile deveniseră instrumentul favorit al studiilor sociologice… Metoda monografică nu e cumva pe cale să genereze o știință socială completă, incompatibilă cu oricare altă sociologie?]

Concluzia la care ajunge Savoye (1993), după trecerea în revistă a poziționărilor franceze din anii 1930 în raport cu sociologia empirică, e de natură să sublinieze miza și rolul posibil al Congresului plănuit la București în evoluția sociologiei mondiale și a sociologiilor naționale:

Cet échantillon de prises de positions — bien que cantonné à la sociologie française — indique que le congrès de Bucarest venait à son heure. L’interrogation qu’il institue sur les recherches empiriques, leurs méthodes et leur enseignement, n’a rien d’artificiel. Elles est l’aboutissement de débats qui traversent les milieux sociologiques durant les années 30 et qui manifestent une évolution en cours de la sociologie, partagée entre ses anciens modèles méthodologiques et théoriques et des pratiques scientifiques nouvelles — à base d’enquêtes de terrain — qui paraissent mieux correspondre à ce que la société attend d’elle (p. 22).

[Acest eșantion al luărilor de poziție — deși limitat la sociologia franceză — arată că congresul de la București răspundea momentului. Interogația pe care o instituia, asupra cercetărilor empirice, a metodelor și a predării lor, nu avea nimic artificial. Ea reprezenta punctul culminant al dezbaterilor din mediile sociologice ale anilor 1930, care manifestau evoluția în curs a sociologiei, împărțită între vechile ei modele metodologice și teoretice și practicile științifice noi — bazate pe anchete de teren — care păreau să corespundă mai bine așteptărilor societății.][10]

După al II-lea Război Mondial, în Franța vor înflori — stimulate de Centre d’Études Sociologiques — cercetările empirice pregătite de dezbaterile interbelice.

Spre deosebire de Congresul plănuit la București, Congresul de la Roma nu s-a definit prin alegerea unei teme centrale, ci, dimpotrivă, a propus congresiștilor un evantai larg de discipline corelate cu sau intersectând sociologia. Opțiunea aceasta pare a fi fost legată de nevoia repornirii motoarelor după îndelunga întrerupere pricinuită de război. Ea constituia și un răspuns la competiția internațională care amenința cu dispariția Institutul Internațional de Sociologie și congresele lui. Antrenarea în lucrările congresului a unui număr masiv de participanți, publicarea relativ rapidă și în excelente condițiuni a Actelor Congresului, mărirea efectivelor I.I.S. prin primiri masive de noi membri sau navigarea prudentă în raport cu I.S.A. și Unesco au fost căile prin care C. Gini a asigurat, într-un moment de cumpănă, supraviețuirea Institutului. Congresul de la Roma a fost un congres de raliere și refacere a forțelor I.I.S.

(h) Congresul de la București a avut o componentă cadru, cu caracter științific și practic, menită să prezinte participanților străini realizările sociologiei românești. Se cuprindeau aici marile lucrări colective care au antrenat, în afara coordonatorilor respectivi, un număr de 89 cercetători: Nerej, un village d’une région archaïque, 3 vol. (1939, 22 cercetători, coord. H.H. Stahl); Clopotiva, un sat din Hațeg (1940, 13 cercetători, coord. Ion Conea); Îndrumări pentru monografiile sociologice (1940, 29 cercetători, coord. D. Gusti și Traian Herseni); 60 sate românești, 4 vol. (1941–1943, 17 cercetători, coord. Anton Golopenția și D.C. Georegscu); Drăguș, un sat din Țara Oltului, 8 volume (1944–1945, 8 cercetători, coord. Traian Herseni).

Alături de volumele-cărți de vizită colective de mai sus, Bibliografia satului românesc (coord. de N. Georgescu-Tistu), din care a apărut doar o primă parte, broșurile cu rezumate în franceză ale campaniilor monografice și ale materialelor publicate în „Sociologie românească”, numărul special în limba franceză al revistei „Arhiva” („Archives” 1–4/1943), expozițiile sociologice detaliind metoda și rezultatele cercetărilor monografice ale Școlii gustiene, excursia prevăzută la Făgăraș și Dioști urmau să-i aducă pe congresiști în contact nemijlocit cu cercetarea monografiștilor și cu acțiunea socială a Echipelor regale.

Amânarea Congresului nu a întrerupt lucrul. În nădejdea ținerii Congresului în 1940 și apoi, după încheierea războiului, s-a continuat publicarea marilor volume pregătite. O vreme, au avut loc dezbateri pe tema comunicărilor trimise și publicate în Travaux, pentru a se stabili atitudinea organizatorilor față de ele (în principiu, față de câteva din comunicările germane care, publicate așa cum fuseseră trimise, se cereau dezbătute serios în cadrul Congresului. În timpul războiului, Prof. Gusti a consacrat un seminar Congresului discutând cu studenții aspecte ale acestuia.

Latura aceasta a Congresului de la București nu a ajuns să fie cunoscută în afara României. Nefocalizată prin realizare, ea au devenit cvasi-invizibilă chiar și în România, unde sociologia a dispărut ca disciplină timp de aproape 20 de ani (între sfârșitul anilor 1940 și sfârșitul anilor 1960).

Elemente izolate de activism social, mai ales în mediu urban sau la nivel internațional, au apărut însă și la Roma, în cadrul unora dintre intervenții.

*

            Al XIV-lea Congres internațional de sociologie a fost un congres geminat, care a ratat prilejul de a întinde o punte internațională între perioada antebelică (1939) și perioada postbelică (1950). Pe plan științific, Congresul de la Roma a consfințit ruptura între Europa de vest și Europa de est, care fuseseră pe punctul de a-și împleti fertil cercetările sociologice în 1939. Pe plan instituțional, Congresul de la București se înscria într-o perioadă de ascensiune a Institutului Internațional de Sociologie, pe care războiul și mondializarea postbelică o curmă, imprimând Congresului de la Roma o dimensiune defensivă. Pe planul organizării, Congresul de la București fusese conceput ca un congres centrat pe o temă unitară (Sat și oraș), menită să ocazioneze confruntări metodologice între participanți, și cu o puternică dimensiune „hands on”, congresiștii fiind invitați pe teren, în sate cercetate monografic, animate de activismul echipelor studențești, sau în sate model. Tenacitatea, rămasă multă vreme necunoscută chiar și în România, cu care Gusti și colaboratorii săi au continuat neabătut pregătirile pentru Congres în timpul războiului și după încheierea acestuia, nerenunțând la găzduirea manifestării decât atunci când ocupația sovietică și instalarea regimului comunist au făcut-o imposibilă, a rodit neașteptat în anul 1996 când, după cum am aflat de la Michael Cernea, idea organizării la București a celui de al IX-lea Congres Mondial de Sociologie Rurală (22–26 iulie) a fost adoptată ca o recunoaștere a sociologiei românești, în prelungirea Congresului internațional de sociologie din 1939.

Providence, decembrie 2014

Anexă

         

1. Anton Golopenția, Raport asupra activității Direcției Publicațiilor din Institutul de Cercetări Sociale al României

La direcția Publicațiilor din Institutul de Cercetări Sociale al României s-au primit spre publicare următoarele lucrări:

Doctrina

1) Gusti A.: Studii de politică socială — 1 vol.

2) Gusti D.: La Science de la réalité sociale — 1 vol.

3) Îndrumări pentru cercetările sociologice — 1 vol. (aproximativ 400 p.) Materialul a fost sistematizat pe cadre și manifestări.

Cadre

1. Cosmologic: paginat (42 p.)
2. Biologic: paginat (47 p.)
3. Istoric: paginat (13 p.)
4. Psihic: paginat (6 p.)

Manifestări

1. Economice: paginat, afară de Planul pentru cercetarea industriei casnice (corectură II)
2. Spirituale: paginat în întregime (107 p.)
3. Etico-juridice: paginat în întregime (22 p.)
4. Politico-administrative: nu s-a predat încă materialul
5. Unități, relații și procese sociale: nu s-a predat materialul
6. Chestionare speciale (în discuție; materialul este cules)

Cercetări monografice

Nerej, 3 volume a câte 400 p.

4) Vol. I: sub tipar

5) Vol. II: cules

6) Vol. III: cules

Drăguș, 3 volume aproximativ 400 p. fiecare

7) Vol. I: se culege

8) Vol. II: se culege

9) Vol. III: se culege

10) Clopotiva, 1 volum sub tipar

 

Cercetările echipelor Serviciului Social

Cercetările Echipelor studențești în campania 1938: 4 volume

11) Vol. I: în corectura a doua

12) Vol. II: paginat

13) Vol. III: s-a primit numai materialul privitor la igiena locuinței, care se găsește în corectura a doua. Lipsește materialul privitor la starea culturală.

14) Vol. IV: parte din material se culege, parte se află în corectura întâi, parte în corectura a doua.

 

Lucrările Congresului internațional de sociologie

S-a primit un număr de 130 comunicări, din care 82 reprezintă contribuția străină, iar restul de 48 contribuția românească.

Comunicările străine: sosite 82

Seria A. Satul

15) Vol. I: tipărit (14 comunicări, 160 p.)

16) Vol. II: 10 comunicări, din care 9 în corectura a doua, una se culege.

Seria B. Orașul

17) Vol. I: tipărit (11 comunicări, 150 p.)

Seria C. Sat și Oraș

18) Vol. I: bun de tipar (15 comunicări, 171 p.)

19) Vol. II: 7 comunicări, din care 4 în corectura a doua, trei se culeg. Volumul este incomplet.

Seria D. Unități Sociale

20) Vol. I: în curs de paginare (14 comunicări)

Seria E. Învățământ sociologic

21) Vol. I: 6 comunicări, din care 4 sunt în corectura întâi, două se culeg.

Seria F. Metodele sociologice

22) Vol. I: o singură comunicare, în pagină

Seria G. Diverse

23) Vol. I: Cinci comunicări, în corectura întâi

Bibliografie

24) Bibliografia satului, un volum în curs de culegere

Reviste

25) Sociologie românească, aproximativ 300 p., 200 p. bun de tipar, 100 p. corectura a treia.

26) Archives de Sociologie roumaine, aproximativ 360 p.; două capitole complete, în curs de paginare. Restul materialului este cules și corectat, nu se poate pagina deoarece nu s-au depus încă toate manuscrisele.

[Repartizarea volumelor]

 

Nereju                                                    Measnicov                            Imprimeria Națională

Comunicări                                           Zoe Georgescu                     Luceafărul

Drăguș                                                   Measnicov                            Imprimeria Națională

Sociologie românească                      Ștefan Popescu                    Imprimeria Centrală

Monografii, echipe                              Lalu                                        Cartea Românească

Bibliografie                                           Tistu, Ludu                           Ramuri

Anastase Gusti                                                                                     Luceafărul

Arhiva                                                    Axente S. Popovici              Cartea Românească

Planuri                                                   Boboc                                    Marvan

La science…                                                                                          Imprimeria Națională

Clopotiva                                              Conea                                    Tiparul universitar

 

 

2. Anton Golopenția, Starea publicațiilor, 12 noiemvrie 1939

 

I. Nereju. Bun de imprimat la Imprimeria Națională toate trei volumele. Lucrarea e cunoscută de I. Measnicov și condusă de H.H. Stahl.

II. Drăguș. Materialul în parte cules, în parte bun de dat la cules, în parte nepredat. Materialul predat se găsește la d-l Measnicov, care conduce lucrarea.

III. Clopotiva. S-a cerut hârtia pentru ultimele două coale de text de la Luceafărul din hârtia cumpărată pentru Comunicări (pe aceeași hârtie e tipărită întreaga lucrare). Hârtia pentru copertă și planșe urmează a fi cumpărată de d-l Profesor Gusti de la Oficiul de desfacere a hârtiei, potrivit hotărârii D-sale de sâmbătă, 11 noiemvrie. Pentru ca acest lucru să se întâmple, d-l Conea îi va prezenta luni o situație exactă a cantităților și sumei necesare. Toate informațiile asupra lucrării, la d-l Conea.

IV. Cercetările Echipelor. Se lucrează la Cartea Românească. Conducerea lucrării a acceptat-o d-l Dr. D.C. Georgescu, care e ajutat de d-l C. Lalu. Vol. I la cenzură. Cuvântul-înainte al d-lui Prof. D. Gusti a fost pus la punct și se culege, vol. II revizuit e la cenzură. Vol. III — Dr. D.C. Georgescu termină revizuirea studiului despre locuință; Anton Golopenția lucrează la redactarea înfățișării stării culturale. Vol. IV și V monografii sumare, în curs de paginare.

V. Plan de lucru pentru cercetarea unui sat. Cadrul cosmologic cu bun de imprimat la tipografia Marvan. [Cadrul b]iologic revăzut de d-l D.C. Georgescu, bun, la fel, de imprimat. Materialul la d-ra Boboc. Lucrarea ar putea începe dacă am da tipografiei Marvan cei 30.000 lei necesari pentru cumpărarea hârtiei necesare pentru tirajul de 500.

VI. Bibliografia satului: se pun în pagină întâiele șpalturi ale corecturii a doua. Se tipărește la Ramuri–Craiova. Lucrarea e condusă de d-l Georgescu-Tistu.

VII. Comunicările Congresului. S-a hotărât de d-l Profesor Gusti (11 noiemvrie) ca să apară în patru limbi (franceză, engleză, germană și română). S-au tras câte 400 exemplare din vol. I–III (ediția franceză). Celelalte limbi urmează a fi tipărite după revizuirea textului tradus al Prefeței și al Sumarului. Materialul se găsește la D-na Zoe Georgescu. Vol. IV, Unități sociale, e în lucru.

VIII. Archives de Sociologie roumaine. Studii paginate, cronici și recenzii în șpalt. Materialul la d-l Ștefan Popescu. Mai lipsesc recenzii asupra lucrărilor românești de sociologie, economie. Un studiu Gusti.

IX. Sociologie românească. În curs de reorganizare. Ședință în acest scop cu d-nii Stahl, Ștefan Popescu și Petrini, marți 14 noiemvrie la Facultate, ora 6. Trebuie să se scoată până la Crăciun un număr de 10 coale (An. IV, 7–12) penru a încheia anul 1939 și a putea începe în formă nouă. Materialul și Secretariatul la Ștefan Popescu.

X. Rezumatul francez al anilor I–III ai Sociologiei românești. Cules aproape întreg materialul.

XI. Volumul An. Gusti. Textele cu bun de imprimat la Luceafărul. Idem, o listă bibliografică a lucrărilor, fotografia și coperta. Informații la domnișoara Boboc. Studiul d-lui Strat despre viața și opera lui An. Gusti urmează a fi predat tipografiei la sfârșitul săptămânii.

3. Anton Golopenția, Proiect de buget — Periodice

Institutul de Științe Sociale al României

Sociologie românească: 4 numere anual, formatul actual, de câte 96 p. cu hărți pe [hârtie] velină și nu cretată; cel mult 4 foi hors-texte cretate pentru reproduceri de fotografii la fiecare. Rezumat francez de 4–8 p. la 200 exemplare. Tiraj 2.500–2.000.

Archives de Sociologie roumaine: 1 număr anual, 320 p. Formatul Arhivei, cu hărți pe velină, 20 p. hors-texte (fotografii) pe [hârtie] cretată. În limba franceză. Tiraj 1.000 exemplare.

Cheltuieli

Tipar Sociologie românească                                                                           280.000

Tipar Archives de Sociologie roumaine                                                         250.000

Colaboratori

Desenator-cartograf cu bucata                                                                           20.000

Redacția

Traducător Archives de Sociologie roumaine                                                 30.000

Administrație                                                                                                          36.000

 

Venituri

Abonamente (400 Soc. rom., 100 Archives)                                                  100.000

Publicitate în Anexă

Cont CEC (27 dec.)                                                                                               50.000

Datoria Cărăbaș                                                                                                    67.520

Subvenție Institutul de Științe Sociale al României                                      180.000

Editura ImprimeriaNațională

 

 

4. Anton Golopenția, Starea publicațiilor, 3 ianuarie 1940

 

1. Situația la tipografii. Orice muncă la publicațiile fostului Institut de Cercetări Sociale a fost întreruptă. Lucrările se găsesc în starea prezentată în nota alăturată — „Starea publicațiilor” de la 12 noiemvrie. Excepție face monografia Nerej; între timp au fost trase paginile de text din vol. II și III, iar acum se lucrează la fotografiile hors-texte ale acestor două volume.

2. Cenzura. Cercetările Echipelor (vol. I și II) au fost restituite tipografiei (Cartea Românească) cu rezoluția că nu pot fi publicate, de vreme ce Serviciul Social a fost desființat. Volumul An. Gusti a fost înapoiat la sfârșitul lui noiemvrie cu bun de tipar „Luceafărului”, bunul de tipar a fost însă retras în aceeași zi, comunicându-i-se tipografiei că a fost remis, cu No 971/Cenzură, Ministerului Muncii spre dare de aviz.

Celelalte lucrări n-au fost prezentate până acum cenzurii. Nerejul nici nu e cazul să fie prezentat înainte de terminarea tustrelelor volume și de executarea modificărilor aduse volumului I. Volumele III–V din Cercetările Echipelor cer întregiri și re[vizui]ri; Drăgușul, Planul de lucru pentru cercetarea unui sat, Bibliografia satului, Monografia Clopotivei (tipărite 450 p., dar neterminat indicele) n-au întreg textul cules.

Sunt bune de trimis cenzurii cele trei volume de comunicări ale Congresului de Sociologie, care sunt gata tipărite și volumele I–II din Cercetările Echipelor.

Trimiterea la cenzură a numerelor noi din periodice presupune înscrierea în Registrul Publicațiilor și obținerea autorizației Ministerului Propagandei.

3. Reluarea lucrărilor de către tipografii. În cazul Monitorului, e utilă o intervenție la d-l Bunescu. În cazul tipografiilor particulare, gheața va fi ruptă prin facerea unor plăți parțiale. În acest scop ar putea fi obținut, în caz că lichidarea Serviciului Social întârzie, înainte de aceasta și cât mai curând, un acont special, destinat publicațiilor, în valoare de 850.000–1.000.000 (300.000 pentru Cartea Românească spre cumpărare de hârtie; 100.000 Tiparul universitar; 50.000 Ramuri; 250.000 Luceafărul; Imprimeria Centrală 150.000).

4. Obținerea autorizației pentru periodice. În acest scop trebuie făcută o cerere Ministerului Propagandei. Pe baza aprobării se pot întreprinde formele de înscriere la Tribunal, în registrul Publicațiilor.

5. Numărul nou al Sociologiei românești trebuie dat în lucru. Spre a putea începe e necesară autorizația de a face comanda în numele Institutului de Științe Sociale și de a da materialul sosit la cules.

5. Lista comunicărilor anunțate românești

1. Argetoianu Constantin. Cercetare economico-socială și planificare.
2. Argintescu Nicolae. Gustul popular.
3. Bărbat Alexandru. Economia rurală în Transilvania de sud.
4. Bartoș Petru, Retegan G. și Bucurescu G. Căianul mic–Someș, un centru de comerț rural.
5. Blidariu Ovidiu și Ion Racoveanu-Nera. Un sat de foști iobagi — Jdioara, Severin.
6. Brăiloiu Constantin. Muzica populară românească.
7. Brudariu Adrian. Viața juridică a satelor bănățene.
8. Bucată M. Un sat din granița bănățeană — Prigorul.
9. Bucurescu G., Bartoș P. și Reteganu G. Căianul mic–Someș, un centru de comerț rural.
10. Bușilă Constantin. Nevoile de documentare economico-socială ale industriei.
11. Butură Valer. Plantele în credințele, terapeutica și economia țărănească.

12.Călinescu Raul. Animalele în credințele, terapeutica și economia șărănească.

13. Chelcea Ion. Comunitate și tradiție.
14. Chelcea Ion. Cetele de feciori în Ardeal.
15. Colea G.T. Un sat de mari proprietari din câmpia munteană — Perieți, Ialomița.
16. Constantinescu C.K. Creșterea vitelor ca mijloc de agonisire a traiului populației rurale românești.
17. Costa-Foru Xenia. Familia în mediul rural și urban.
18. Costa-Foru Xenia. Cercetare și acțiune în asistența socială.
19. Cristescu Ștefania. Metodele studiului obiceiurilor și practicilor magice.
20. Dima Alexandru. Arta țărănească.
21. Dobre Marin. Un sat de foști clăcași din Moldova de sud, Stoeșești[11].
22. Dogaru Dumitru. Un sat din Vrancea de nord, Bârseștii[12].
23. Duncan G.I.. Un sat din zona de contact româno-sârbă Lescovița.
24. Durdun C.I. Două sate de muncitori de fabrică și mină, Târnava și Tărâțel.
25. Ficșinescu T. Transformarea țăranului în muncitor, adaptarea lui la condițiile vieții muncitorești.
26. Florescu Fl. Un sat de moți ciubărari ambulanți, Vidra.
27. Focșa, Gheorghe. Psihologia vieții sătești.
28. Galitzi Christina. Documentarea prealabilă.
29. Galitzi Christina. Învățământul științelor sociale în România (școli, programe).
30. Garoflid C.. Interpretarea reformei agrare și o prezentare a pozițiilor luate față de ea.
31. Gheorghiade A.: Un sat de răzeși din Bacău, Răpile.
32. Ghiulea Nicolae: Organizarea cercetărilor sociale.
33. Giurescu C.C. Evoluția satului și orașului în trecutul românesc sau evoluția structurii sociale a poporului românesc.
34. Golopenția Anton. Cercetare și acțiune în munca echipelor Serviciului Social.
35. Golopenția Anton. Cercetările de sate și orașe în România.
36. Golopenția Anton. Monografia comparativă a mai multor regiuni.
37. Golopenția Anton. Structura socială a poporului românesc.
38. Grofșorean Cornel. Tipuri de sate din Banat. Proprietatea individuală și comună în satele din Banat.
39. Gusti Dimitrie. Satul și poporul românesc.
40. Gusti Dimitrie. Le village et la ville roumaine.
41. Gusti Dimitrie. Facultatea științelor sociale.
42. Gusti Dimitrie. La nécessité des facultés de sociologie et de sciences sociales.
43. Gusti Dimitrie. Metoda monografică.
44. Gusti Dimitrie. Problema coordonării institutelor de cercetări.
45. Gusti Dimitrie. Cunoaștere și acțiune socială în serviciul națiunii.
46. Herseni Traian. Grupările de sex și de vârstă din satele Țării Oltului (cetele de copii, flăcăi, fete, bătrîni, vecinătăți).
47. Herseni Traian. Planul de cercetări al Institutului de Cercetări Sociale al României.
48. Herseni Traian. Sociologia rurală românească.
49. Herseni Traian. Monografii de regiune.
50. Ioanițescu D.R. Exodul satelor către orașe.
51. Iordan Ol. Imigrările de bulgari.
52. Jornescu C. Le relèvement de la vie sociale du paysan.
53. Ionică I. Știința țărănească.
54. Malschi Boris. Satele de lângă Nistru, din Cetatea Albă.
55. Manoliu Florin. Satul în concepția economiei moderne organizate.
56. Measnicov I. Raportul între numărul brațelor de lucru și suprafața exploatată de gospodăria unui sat.
57. Mezincescu D. Condițiile igienice în diferitele ținuturi românești pe baza cercetărilor Institutului de Igienă.
58. Mehedinți S. Civilizația tradițională a țărănimii românești.
59. Militaru G. Un sat de muncitori de pădure din munții Banatului, Mărul.
60. Mladenatz G. Un istoric al încercărilor de organizare economică a țărănimii (bănci populare, obștii, cooperative).
61. Narly C. Acțiunea educatoare a statului în satele românești.
62. Nasta M. Le facteur social et le facteur biologique dans le déterminisme de l’endémie tuberculeuse en milieu rural.
63. Neamțu Octavian. Realizările echipelor Serviciului Social.
64. Nicoară Yolanda. Un sat din Vrancea de Nord, Bărseștii.
65. Papadopol Dumitru. Gospodăria și familia în viața rurală românească.
66. Papadopol Dumitru. Locul și rolul sociologiei între obiectele de învățământ secundar.
67. Pârvu P. Un sat de agricultori din câmpia Tisei, Șepreuș.
68. Pușcariu Sextil. Structura poporului românesc.
69. Racoveanu-Nera Ion. Un sat de foști iobagi, Jdioara–Severin.
70. Răducanu I. Statul și viața economică a satului și orașului în sud-estul european.
71. Râmneanțu[13] P. Metoda biotipologică aplicată la studiul satelor.
72. Reteganu Gh. Căianul mic–Someș, un centru de comerț rural.
73. Roșca Al. Constituția biopsihică și adaptarea socială.
74. Sterian Paul. Situația economică a orașelor.
75. Stanciu Stoian. Sociologia și cercetările monografice în școlile normale și cercurile învățătorești.
76. Stahl H.H. Viața spirituală a satului.
77. Stahl H.H. Monografia unui sat.
78. Romulus Spirescu. Un sat de producători de țuică din regiunea Văleni — Posești.
79. Tufescu Victor. Târgurile moldovenești.
80. Vulcănescu Mircea. Situația economiei țărănești.
81. Vulcănescu Mircea. Fundamentele epistemologice ale cercetării monografice.
82. Zinveliu V. Un centru rural de industrie casnică, Mocodul.
83. Zotta G. Certains aspects de l’endémie palustre en milieu rural en Roumanie

6. Lista raportorilor români care au trimes comunicările pentru Congres (25 iulie 1939)

 

1. Angelescu N.C. Evoluția regimului de stăpânire asupra pământului și transformările societății românești în ultima sută de ani.
2. Botan N. Cuhăneștii de Sus, un sat de agricultori din Soroca.
3. Chiapella Alex. Contribuțiuni la Antropologia socială.
4. Chiru D. Vasile. Rolul social al soldatului român la sat.
5. Coman G. Un sat de foști clăcași din Moldova de Sud, Stoeșești[14].
6. Cocârlan Paul. Viața economică a satelor din Banat.
7. Dima Alexandru. La méthode sociologique appliquée à l’étude du phénomène artistique populaire.
8. Djuvara Mircea. Réflexions épistémologiques sur l’idée de groupe ou d’unité sociale.
9. Economu Virgil. Spiritul militar în evoluția socială.
10. Făcăoaru Ion. Semnificația sociologică și eugenetică a stratificării rasiale în populația de la sat și oraș.
11. Georgescu Dumitru. Alimentația țăranului.
12. Ghelase Ion. Păstori bârsani, element de expansiune și unitate economică, națională și socială în trecutul nostru românesc.
13. Gheorghiu Const. L’assistance médicale dans les villes et dans les villages roumains.

14a. Ghiulea N. Organizarea cercetărilor sociale.

14b. Ghiulea N. Politica socială ca baza unei facultăți de științe sociale.

15. Golopenția Ștefania. Éléments magiques dans la vie spirituelle des paysans roumains.
16. Ionescu-Obârșia Ion. Un sat de munte și un sat de șes din Buzău, Gura Teghii.
17. Ionescu Octavian. La sociologie juridique et l’enseignement universitaire.
18. Ionescu Șerban. Est-il possible de concevoir un ordre social chrétien et de proposer dans l’enseignement théologique une sociologie chrétienne?
19. Ionescu-Șișești GHeorghe. Agricultura ca mijloc de trai al populației rurale românești.
20. Lupaș I. Das Problem der siebenbürgischen Städte Rumäniens.
21. Madgearu Virgil. Le phénomène du surpeuplement agricole en Roumanie.
22. Mânătorul N. Un sat din granița Năsăudului, Nepos.
23. Mărgineanu Nicolae. La mesure des attitudes sociales.
24. Manoilescu M. Le triangle économique et social des pays agricoles: la ville, le village, l’étranger.
25. Mihăilescu Vintilă. Geografia orașelor din România.
26. Narly C. L’état et l’éducation des villages.
27. Nasta M. Le facteur social et le facteur infectieux dans le déterminisme de l’endémie tuberculeuse en milieu rural.
28. Parhon Constantin I. La nécessité des connaissances endocrinologiques pour l’eugénétique.
29. Petrescu Sava. Geneza orașului specific românesc Ploeștii.
30. Rădulescu Andrei. L’origine roumaine de notre droit.
31. Sperantia Eugen. Quelques aperçus sur les classes sociales.
32. Ștefănescu-Goangă, Roșca Al.ex. și Cupcea S. Constituția biopsihică și adaptarea socială.
33. Ștefănucă Petre. Rituri magice pentru provocarea și oprirea ploilor la Popeștii de Sus, jud. Soroca.
34. Știrbu Al. Tipuri de sate din Basarabia.

7. Sumar „Archives” XVI (1943, Nr. 1–4)

Archives pour la science et la réforme sociales

Sommaire

1. Études

Unités sociales

D. Gusti                                 La Sociologie des unités sociales                                                                      5

Ion I. Ionică                         Cadres de vie régionale roumaine                                                                    13

Th. Al. Știrbu                        Types de villages de Bessarabie                                                                       24

Ion Conea                             Villages d’Ungureni dans l’Olténie Subcarpathique                                    39

I. Gugiuman                        Carte ethnographique de la ville de Huși                                                        65

Ion I. Ghelase                       Les Pâtres de Bârsa                                                                                            76

Ion Chelcea                          Les „Rudari” de Muscel                                                                                      81

Natalia Popovici                  Influence du travail de la femme sur la vie de famille                                131

 

Processus sociaux

I. Measnicov                        L’émigration à Drăguș                                                                                       138

Cadre cosmologique

V. Tufesco                           Une région de grande circulation — „Le Seuil de Târgu-Frumos”            144

Cadre biologique

Patru Râmneanțu             La Méthode biotypologique dans l’étude du village                                     172

Victor Papilian et C. Velluda                Enguête anthropologique sur les „  Moți”                                178

M. Nasta                     Le facteur social et le facteur infectieux dans le déterminisme                         207

de l’endémie tuberculeuse dans le milieu rural

Cadre psychologique

Preda, Th. Stoenesco, E. Mateș   Recherches psychologiques chez les Moți                                       215

Manifestations économiques

Petre Stănculesco et Gh. Serafim            La foire de Vidra–Putna                                                         221

 

Manifestations politiques et juridiques

Ionesco-Șișești                      Le nouvel aspect du problème agraire en Roumanie                             260

Const. Gheorghiu                 L’Assistance médicale dans les villes et dans les villages roumains    267

 

Manifestations spirituelles

Valeriu Butura                     Enquête sur la connaissance des plantes utilisées par                        273

les vieilles femmes de Nerej

Petre Ștefănucă                   Rites magiques pour provoquer et arrêter la pluie                               283

à Popeștii-de-Sus (département de Soroca, Bessarabie)

 

2. Instituts

L’historique et l’activité de l’Institut de Recherches Sociales de Roumanie                                   299

Régionale Chișinău

Régionale Cernăuți

Régionale Banat-Crișana

Régionale Craiova

L’Institut Central de Statistique de Roumanie                                                                                   307

L’Institut de Recherches Agronomiques                                                                                             309

L’Institut Géologique de Roumanie                                                                                                     312

L’Institut National Zootechnique                                                                                                         314

Le Musée de la Langue Roumaine                                                                                                      317

L’Association de Conjoncture                                                                                                               320

 

III. Le XIV^ème Congrès International de Sociologie, Bucarest                                 322

 

Chroniques et comptes-rendus des publications

L’Évolution économique de la Roumanie (Ion Veverca)                                                              332

La Philosophie roumaine pendant ces dernières années (N. Bagdasar)                                   338

Histoire littéraire (G. C. Nicolescu)                                                                                                   349

La critique d’art et l’histoire de l’art en Roumanie (Prof. G. Oprescu)                                       359

Le Mouvement ethnographique et folklorique en ces dernières années (Ion Chelcea)          363

Publications sur l’assistance sociale en Roumanie de 1930 à 1939 (D. Dogaru)                      370

Les Publications de l’Institut de Psychologie de l’Université de Cluj (N. Mărgineanu)          374

Publications pédagogiques (Vasile T. Nicolau)                                                                               382

Publications ethnobotaniques (Valeriu Butura)                                                                             386

Périodiques intéressant la sociologie (D. Dogaru)                                                                         390

 

8. Anton Golopenția către Dimitrie Gusti. Referat cu privire la crearea unei Uniuni a Institutelor de cercetare øi organizarea poporului din Europa de Ræsærit (ciornă [1939])

 

Școala de la Bucureøti întrefline relatii cu unele dintre Institutele si personalitatile preocupate de studiul poporului propriu si de mai buna lui organizare din Europa de Rasarit.

Aceste Institute si personalitati sunt:

1) Academia de Agricultura Cehoslovaca, Praga (cu servicii de cercetare si actiune) ;

2)  Institutul Massaryk, Brno (cercetare) ;

3) Grupurile de sociografi conduse de Szabo Zoltán[15], Boldiszár Iván[16] din Ungaria ;

4)  Dr-ul Horvat[17], Zagreb (cercetari sociologice croate) ;

5)  Dr. Tassitch[18] ;

6) Institutul de Cercetare a Gospodariilor taranesti al Prof. Molloff[19], Sofia (cercetări);

7) Centrul Bulgar de Organizare Economicæ înfiintat de Fund[atia] Near East (d-l Whipple[20]);

8)  Institutul Prof. Znaniecki[21], Poznan (cercetari) ;

Celelalte institutii si persoane.

Congresul Internațional de Sociologie de la Bucureøti ar putea fi folosit pentru a organiza o colaborare permanenta între institutiile øi personalitatile care studiaza viafla poporului sau conduc actiuni de organizare a ei în tarile Europei de Rasarit.

Cum structura sociala a acestor popoare prezinta numeroase trasaturi comune (problema cercetærii si organizærii satului este cea mai însemnata dintre ele), colaborarea aceasta ar putea fi rodnica pentru fiecare din ele.

Colaborarea dintre Institute ar urma sa fie organizata astfel : o întâlnire anuala într-una din tarile Europei de Rasarit ; schimb de publicatii ; schimb de studenti øi de cercetatori ; cu timpul, publicatii comune.

Cu prilejul Congresului ar putea fi organizata sedinta de constituire a Uniunii. Pâna la Congres ar putea fi tiparit un volum în care sa fie înfatisate : starea cercetarilor consacrate poporului si actiunile de organizare a vietii taranesti. Si ar putea fi chemati în tara întâii bursieri ai Serviciului Social din tarile Europei de Rasarit, asa încât congresistii sa-i gaseasca la Echipe.

În caz ca acceptati propunerea aceasta, ar fi nevoie pentru perfectarea ei :

de stabilirea legæturilor cu restul Institutelor si personalitatilor importante pentru cercetarea vietii poporului sau pentru actiuni de organizare. Citam dintre acestea : Institutul maghiar pentru cercetarea satelor (Preøedinte : Prof. Steinecker[22], secretar Bodor Antal[23]) ; docenflii Ortutay[24], [nume nedescifrat] øi Iyszászi, teoreticienii cercetærii satelor în Ungaria ; Consilierul Ministerial St. Weiss, Directorul Sindicatului rural, Mihai Kerék secretarul Asoc[iației] gospodarilor (autori de cercetæri de politica agrara), Prof. Erödi-Harrach[25], care face cu studentii o acfliune de ajutorare a comunelor suburbane ale Budapestei din 1912 (settlement) ; Profesorii de Sociologie de la Bratislava ; Prof. Usjenicki (sociologie catolicæ la Liubliana) ; Miler (Zagreb), ramura sârbeascæ a øcolii de antropogeografie a lui Cvijici[26]; ramura bulgaræ a acestei øcoli. Profesorii respectivi de la Mülkiye Okulu (Facultatea pentru functionari si diplomati) øi de la Tarik-Dil-Ciografia Fakültesi (Fac. De istorie, limba si geografie a turcilor). Pentru Albania, Grecia øi Polonia (Cracovia, Varșovia) trebuiesc stabilite de abia Inst[itutele] øi personalitatile.

În vederea acestui scop [textul se întrerupe].

 

9. Anton Golopenția către Dimitrie Gusti. Memoriu cu privire la constituirea unei Uniuni a cercetærilor øi a acfliunii sociale din Europa de Ræsærit (ciornă, [1939])

Școala de la București întreține relații cu unele dintre Institutele și personalitățile din Europa de Răsărit, preocupate de studiul poporului propriu și de mai buna lui organizare.

Congresul Int[ernațional] de Sociologie de la București ar putea fi folosit pentru a organiza o colaborare permanentă între instituțiile și personalitățile cu această preocupare din Europa de Răsărit.

Cum numărul participanților din Occident și America va fi, pare-se, mai prejos de așteptări, inițiativa aceasta îngăduie ridicarea numărului participanților la cifra necesară pentru reușita excepțională, dorită Congresului.

Structura socială a pop[oarelor] din Răsăritul Europei prezentând numeroase trăsături comune (problema cercetării și a organizării satului este cea mai însemnată dintre ele), colaborarea aceasta ar putea fi rodnică, îngăduind fiecăruia din ele să beneficieze de experiența tuturor celorlalte. Școala din București, dispunând de mijloacele cele mai însemnate și având o activitate cu care numai cercetările din Ungaria se pot compara într-o oarecare măsură, poate obține prin această organizare ceea ce merită de mult: conducerea necontestată pe tărâmul șt[iințelor] sociale în toată Europa de Răsărit.

Colaborarea ar urma să fie organizată astfel: 1) o întrunire anuală într-una din țările Europei de Răsărit; 2) schimb regulat de publicații, comunicarea planurilor de lucru; 3) schimb de studenți și de cercetători; 4) publicații comune.

Cu prilejul Congresului ar putea fi organizată ședința de constituire a Uniunii. Până la Congres ar putea fi: 1) tipărit un volum în care să fie înfățișată starea cercetărilor consacrate poporului și acțiunile de organizare a vieții țărănești; 2) chemați în țară întâii invitați ai Serviciului Social și ai Institutului de Cercetări Sociale (așa încât congresiștii să-i găsească la Echipe).

În caz că rețineți acestă propunere, e nevoie ca:

1) Să se creeze un număr de locuri pentru tineri cercetători, propuși de Institutele din Uniune;

2) Să se treacă în bugetul publicațiilor Congresului volumul Cercetare și acțiune socială în Europa de Răsărit.

3) Să se întreprindă corespondența necesară sau, mai bine, să se trimită cineva la Budapesta, Praga, Liubliana, Zagreb, Belgrad, Sofia, Ankara, Atena, Poznan, Varșovia, care să cunoască la fața locului posibilitățile și să pregătească constituirea, schimbul de stud[enți] și cercetători și volumul comun.

Referințe bibliografice

 

Actes du XIV^e Congrès International de Sociologie (Rome 30 Août–3 Septembre 1950) publiés par les soins du Président du Congrès M. le Prof. Corrado Gini, Institut International de Sociologie, Società Italiana di Sociologia. Vol. I. Discours – Commémorations – Comptes-rendus des séances – Listes des noms; Vol. II. Études qui intéressent la démographie, l’urbanisme, la ruralité, la médecine et la biologie; Vol. III. Théories générales et études économiques, techniques, méthodologiques et didactiques; Vol. IV. Études historiques, archéologiques, juridiques et politiques, Rome, [1953?].

Actes du XV^e Congrès International de Sociologie, organisé à Istanbul (11–17 septembre 1952) au nom de l”institut International de Sociologie (1952–1954). Actes publiés par Hilmi Ziya Ülken, Istanbul, Imprimerie des Facultés, 2 vol. (vol. I, 1954). Publication de la Faculté des Lettres de l’Université d’Istanbul

Apolzan, Lucia (1945). Sate, orașe și regiuni cercetate de Institutul Social Român, 1925–1945, București: I.S.R.

Bastide, Roger (1936), L’enseignement de la sociologie en France, „Revue internationale de sociologie”, vol. 44, nr. 7–8 (juillet–août), p. 373–396.

Bouglé, Célestin. 1937. Préface, in R. Aron, G. Friedmann, R. Polin et. al., Les sciences sociales en France. Enseignement et recherche, Paris: Paul Hartmann.

Buletinul informativ, științific și administrativ (1948). Publicat sub îngrijirea Președintelui Consiliului D. Gusti și Secretarului General al Consiliului Tr. Săvulescu, Vol. I, nr. 1, București: Academia Română/Consiliul național de cercetări științifice.

Callède, Jean-Paul (2013),  (in) Jean Ferrette, éd., Les sociologues sous Vichy. Actes des journées d’études IMEC, Abbaye d’Ardennes, Caen, 11–20 octobre 2010, Numéro spécial „Anamnèses”, 7, p. 85–110.

Cîrstocea, Ioana (2007), Splendeurs et misères d’un projet intellectuel: l’École monographique de Bucarest, „Revue d’histoire des sciences humaines”, vol. 16, nr. 1, p. 33–56.

Clark, Terry N. (1973), Prophets and Patrons: The French University and the Emergence of the Social Sciences, Harvard University Press.

Conea, Ion (dir.)(1940), Clopotiva, un sat din Hațeg. Monografie sociologică întocmită de Echipa regală studențească 19/935 sub conducerea lui…., vol. I–II, București: I.Ș.S.R.

Congresul Internațional de Sociologie de la București, „Soc. rom.” IV (1939), nr. 1–3, p. 136–141.

Cronicar (1943), Vizita Prof. Corrado Gini (in) Legătura cu străinătatea, „Cronicarul Institutului Central de Statistică”, nr. 2, 31 decembrie 1943, p. 21.

Duprat, Guillaume-Léonce (1936). The International Institute of Sociology, „American Sociological Revie”, Vol. 1, nr. 3, June, p. 449–454.

Duprat, Guillaume-Léonce (1938), Rôle de l’Institut International de Sociologie dans la coopération intellectuelle internationale (in) Les Convergences des sciences sociales et l’esprit international, Paris, Paul Hartmann, p. 48–55.

Enciclopedia României (1938–1943). Vol. I. Statul și II. Țara românească (1938); Vol. III. Economia națională. Cadre și producție (1939); Vol. IV. Economia națională. Circulație, distribuție și consum (1943). București: Imprimeria Națională.

Fauconnet, Paul (1932), L’enseignement de la sociologie, „Bulletin de l’Institut Français de Sociologie”, II, fasc. 1 (Séance du 9 décembre 1931), 40 p.

[Georgescu-Tistu, N.] (1939), Bibliografia satului românesc. Generalități, cadrul cosmic și biologic, Craiova: Ramuri, 37 p.

Golopenția, Anton (2001), Ultima carte (UC). Text integral al declarațiilor în anchetă ale lui Anton Golopenția aflate în Arhivele S.R.I. Volum editat, cu Introducere și Anexă de Prof. Dr. Sanda Golopenția București: Editura Enciclopedică.

Golopenția, Anton (2004–2014), Rapsodia epistolară. Scrisori primite și trimise de A.G., 4 vol. I. Ion Adameșteanu–Nina Crainic (1923–1950), 2004; II. Ștefania Cristescu (1932–1950), 2010; III. Radu Crutzescu–Sabin Manuila (1917–1950), 2012; IV. Marele Stat Major–Iuhim Zelenciuc (1923–1950), 2014. Ediție îngrijită de S. Golopenția, Ruxandra Guțu Pelazza (și Lidia Bradley, vol. III), București: Editura Enciclopedică.

Golopenția, Anton (2006), Românii de la est de Bug, vol. I–II. Volume editate, cu Introducere, note și comentarii de Prof. Dr. Sanda Golopenția, București: Editura Enciclopedică.

Golopenția, Anton (2014), Direcția Planificării și Publicațiilor, „Transilvania”, nr. 1, p. 15–17.

Golopenția, Anton; Dr. D.C. Georgescu (dir.) (1941–1943), 60 sate românești cercetate de echipele studențești în vara 1938. Anchetă sociologică condusă de…, Institutul de Științe Sociale al României (I.Ș.S.R.), București, vol. I. Populația și II. Situația economică (1941), vol. IV. Contribuții la tipologia satelor românești. Sate agricole, sate pastorale  (1943); vol. V. Contribuții la tipologia satelor românești. Sate cu ocupații anexe (1942).

Golopenția, Anton și Mihai Pop (dir.) (1942), Dâmbovnicul. O plasă din sudul județului Argeș, (extras, „Soc. rom.”, IV, nr. 7–12), București: I.Ș.S.R.

Golopenția, Sanda (2002), Cronologie, (in) A. Golopenția, Opere complete, I (2002), p. XLVII–CXXXII.

Golopenția, Sanda (2012 a), Introducere (in) A. Golopenția, Rapsodia epistolară III, p. XXIII–CXLI.

Golopenția, Sanda (2014 a), Comunicări românești pentru al XIV-lea Congres internațional de sociologie, in Golopenția S. (2014 b), p. 20–29.

Golopenția, Sanda (coord.) (2012 b), Școala sociologică de la București. Monografiști. Echipieri, „Secolul 21”, Număr special, nr. 1–6.

Golopenția, Sanda (coord.) (2014 b), Școala sociologică de la București. Publicații. Expoziții. Proiecte, „Transilvania”, Număr special, nr. 1.

Gusti, D. (1934), Sociologia militans. Introducere în sociologia politică, București.

Gusti, D. (1941), La Science de la réalité sociale. Introduction à un système de sociologie, d’éthique et de politique, Paris: Alcan, Presses Universitaires de France.

Gusti, D. (1946), Sociologia militans. Cunoaștere și acțiune în serviciul națiunii, Vol. I. Cunoaștere; Vol. II. Acțiune, București, Fundația Regele Mihai I.

Gusti, D. ([1948] 1970), Congresul al XIV-lea internațional de sociologie din București. Comunicare făcută în ședința publică a Academiei Române din  16 aprilie 1948, (in) D. Gusti, Opere, vol. III, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 95–106.

Gusti, D.; Traian Herseni (dir.) (1940), Îndrumări pentru monografiile sociologice. Redactate sub direcția științifică a D-lui Prof. D. Gusti și conducerea tehnică a D-lui Traian Herseni de Biroul cercetărilor sociologice din I.S.C.R., București: I.Ș.S.R.

Herseni, Traian (1938), Cercetările monografice de la Drăguș, „Soc. rom.” III, nr. 7–9, p. 412–413.

Herseni, Traian (dir.) (1944–1945) Drăguș, un sat din Țara Oltului (Făgăraș). Seria, neterminată, cuprinde următoarele volume, dispuse pe Cadre/Manifestări și publicate la București: I.C.S.R./I.Ș.S.R.: Ion I. Ionică, Reprezentarea cerului, 1944; Dr. Francisc I. Rainer, Tipul antropologic, 1945; Dr. D.C. Georgescu, Demografia și igiena populației, 1945; Ștefan Meteș, I. Trecutul Țării Oltului. II. Trecutul satului Drăguș, 1945; Ștefania Cristescu-Golopenția, Credințe și rituri magice, 1944; Al. Dima, Împodobirea porților, interioarele caselor, opinii despre frumos, 1945; Al. Bărbat, Structura economică a satului, 1944; Traian Herseni, Unități sociale, 1944.

Institutul de Cercetări Sociale al României. Activitatea direcțiunilor, „Soc. rom.” IV (1939), nr. 4–6, p. 332–336.

Istoria României în date (2003), elaborată de Dinu C. Giurescu, Horia C. Matei, Nicolae C. Nicolescu, Marcel D. Popa et al., coord. Dinu C. Giurescu, București: Editura Enciclopedică.

Jiga, Caius (1945), Contribuțiuni la bibliografia satului românesc, Făgăraș: Tipografia „Hațiegan”.

Manoil, A. et A. Golopentia (1947), La sociologie roumaine (in) Gurvitch, Georges, éd. La sociologie au XXe siècle, Paris, P.U.F., vol. II.

Mosbach-Natanson, Sébastien (2008), Internationalisme et tradition nationale: le cas de la constitution de la sociologie française autour de 1900, „Revue d’histoire des sciences humaines”, 1, nr. 18, p. 35–62.

Mosbach-Natanson, Sébastien (2014), The Forgotten One of the Triad: why did René Worms, and not Émile Durkheim or Gabriel Tarde, fail?, (in) Conference Proceedings of the Research Committee on History of Sociology from the XVIII ISA World Congress of Sociology in Yokohama, 13–19 July 2014, 10 p. Consultat pe internet (www.academia.edu/8213565/The_Forgotten…).

Polin, Raymond. (1938). Monographie et synthèse d’après Le Play, (in) Les convergences des sciences sociales et de l’esprit international. Travaux de la Conférence internationale des sciences sociales (Paris, juillet, 1937), Paris: Paul Hartmann.

Roi, Cécile (2011), Guillaume-Léonce Duprat (1872–1956), l’Institut International de Sociologie et l’Allemagne dans l’entre-deux-guerres, „Lendemains”, vol. 36, nr. 141, p. 18–42.

Rostás, Zoltán (2011), L’histoire d’un Congrès qui n’a pas eu lieu: le XIVe Congrès international de sociologie, Bucarest (1939), „Les Études sociales, nr. 153–154, p. 195–211 (număr special: Sociologie et politique en Roumanie 1918–1948).

Rostás, Zoltán (2014), Beneficiile unui Congres care n-a avut loc, in Golopenția Sanda (2014 b), p. 30–36.

Savoye, Antoine & Bernard Kalaora (1985), La mutation du mouvement le playsien, „Revue française de sociologie”, vol. 26, nr. 2, p. 257–276.

Savoye, Antoine (1993), La consécration manquée de la sociologie empirique: Le Congrès de l”institut International de Sociologie, Bucarest, 1939, „Les Études Sociales”, nr. 121, p. 13–23.

Schöttler, Peter (1995), Marc Bloch et le XIV^e Congrès International de Sociologie, Bucarest, août 1939, „Genèses”, nr. 21, décembre, p. 143–154.

Schuerkens, Ulrike (1996), Les Congrès de l’Institut International de Sociologie de 1894 à 1930 et l’internationalisation de la sociologie, „International Review of Sociology”, 6, nr. 1, p. 7–24.

Someşan M. (2004), Universitate şi politică în deceniile 4-6 ale secolului 20. Episoade şi documente, București: Editura Universității din București.

Stahl, H.H. (dir.) (1939), Nerej, un village d’une région archaïque. Monographie sociologique dirigée par…, Bucarest: Institut de Sciences Sociales de Roumanie, vol. I–III.

Travaux du XIV-e Congrès International de Sociologie (1939–1940), A. Les Unités sociales, 1 vol.; B. Le Village, 2 vol.; C. La Ville. 1 vol.; D. Ville et village, 1 vol., Bucarest: Institut International de Sociologie et Institut de Sciences Sociales de Roumanie.

Worms, René (1921), La sociologie, sa nature, son contenu, ses attaches, Paris: Giard.

NOTE

 

[1] Reproducem, selectiv, date prezentate în Istoria României în date, p. 488–513.

[2] Remanierea personalului didactic a fost drastică în domeniul științelor umane. Conform cercetărilor efectuate de Someșan (2004), în anul 1949 aveau o vechime mai mare de trei ani pe post doar 7% dintre cadrele didactice ale Facultății de Filozofie, 14% dintre cele de la Facultatea de Filologie și 30% dintre cele de la Facultatea de Istorie, față de 70% dintre cele de la Facultatea de Matematică (p. 264). Sociologia fusese eliminată nu numai din programe, ci și ca materie de învățământ. Pentru mai multe detalii privind epoca, vezi Cîrstocea (2007).

[3] La această adunare participase Prof. Ülken.

[4] Citez din raportul lui C. Gini: „La raison donnée à Oslo pour cette attitude envers l’Institut International de Sociologie était que cet Institut était mort” [Motivul indicat la Oslo pentru această atitudine față de Institutul Internațional de Sociologie era că acest Institut este mort] (ActesRome I, p. 185).

[5] Cf. Actes du XVe Congrès international de sociologie, organisé à Istanbul (11–17 septembre 1952) au nom de l’Institut International de Sociologie, 2 vol., ed. Hilmi Ziya Ülken & I.I.S., Istanbul, Imprimerie des Facultés, 1952–1954.

[6] Acest paragraf reia partea finală a unui articol anterior, pe care îl continuăm cu acest prilej.

[7] Cf. Sanda Golopenția (2012 a), p. XCIV.

[8] Tema aceasta fusese propusă de D. Gusti pentru Congresul de la București.

[9] C. Bouglé conducea Centrul de documentare socială de pe lângă École Normale Supérieure de la rue d’Ulm, unde lucrau, între alții, Raymond Aron, Georges Friedmann și Raymond Polin.

[10] Vezi și, cu privire la metoda monografică gustiană: „L’école sociologique roumaine donne à la méthode monographique sa forme la plus achevée, approfondissant et élargissant son champ d’application par la pluridisciplinarité et un souci constant d’exhaustivité. Gusti considère la sociologie le playsienne comme précurseur, mais il en critique les insuffisances, notamment la nomenclature de Tourville, et tient à s’en démarquer” [Școala sociologică română dă metodei monografice forma ei desăvârșită, aprofundând și lărgind domeniul ei de aplicare prin pluridisciplinaritate și prin preocuparea constantă de exhaustivitate.  Gusti consideră sociologia lui Le Play ca pe un precursor, dar îi critică insuficiențele, în speță nomenclatura lui Tourville, și ține să se delimiteze de ea] (Kalaora & Savoye, 1985, p. 270–271).

[11] În text, Stroezești.

[12] În text, Bărseștii.

[13] În text, Ramneteanu.

[14] În text, Stoezești.

[15] Sociograful maghiar Szábo Zoltán (1912–1986) este autorul unei celebre monografiii de sat (Situația la Tard) și al unui volum despre sărăcie și risipă în familiile țărănești. A inițiat o importantă campanie antifascistă în ziarul liberal-reformist „Magyar Nemzet”.

[16] Jurnalist, prozator și diplomat, Boldiszár Iván (1912–1988) a fost membru al delegației maghiare la Conferința de Pace (unde e posibil să-l fi întâlnit pe A.G.), Subsecretar de stat pentru Afaceri Străine (1947), editor al revistelor „Magyar Nemzet” (1951–1955) și „The New Hungarian Quarterly” (1960–), Președinte al PEN Clubului maghiar (1979). Autor de eseuri politice și studii de sociografie (The Rural Heritage of Transylvania), B.I. a scris și reportaje — dintre care cel despre Danemarca (Țara țăranilor bogați, 1939) a fost îndeosebi remarcat —, jurnale de călătorie în Franța, Anglia sau la New York, precum și memorialistică (amintiri despre perioada 1942–1947, cuprinse în volumul Don — Budapesta — Paris, 1982).

[17] Viktor Horvat își dăduse doctoratul la Universitatea Cornell din Statele Unite cu o teză intitulată The Croatian Village Community in Yugoslavia. În 1943 el va publica prima bibliografie de sociologie croată precum și o prezentare a gândirii sociale în Croația în volumul Patria noastră.

[18] Georges D. Tasić (Tassitch) era specialist în sociologie juridică (cf. volumul său L’État et le Droit) și va scrie ulterior despre conștiința juridică internațională.

[19] Jan S. Mollov (Molloff) era statistician și sociolog. La data la care scria A.G., el publicase, între altele, volumele Sistemele agricole din Europa centrală (1933) și Prețurile produselor agricole în Bulgaria în ultimii 54 ani, 1881–1934 (1935).

[20] Clayton Whipple fusese numit la Near East Foundation (instituție de antropologie aplicată și reabilitare rurală) în anul 1934.

[21] Filozof și sociolog american de origine poloneză, Florian Witoki Znaniecki a inițiat metoda „documentelor personale” și a studiat funcțiile culturii și fenomenele de emigrație în volume cum sunt, printre altele, Acțiunile sociale; Științele culturale sau Țăranul polonez în Europa și America.

[22] Ferenc/z Steinecker (1898–1969) a studiat istoria sociologiei maghiare.

[23] Sociologul maghiar Bodor Antal a lucrat la Institutul de cercetare a satului abordând, între altele, șvabii dunăreni (Donauschwaben) și ungurii din Transilvania.

[24] Sociolog trecut ulterior la etnografie, Gyula Ortutay (decedat în 1978) a fost ministru al Religiei și Educației (1949), director al Institutului de etnologie (1967–1978), profesor de folclor la Universitatea din Budapesta și a condus elaborarea Enciclopeiei etnologice ungare (1977–1982). Dintre lucrările personale, amintim Arta populară ungară și Folclorul ungar (ambele traduse în engleză).

[25] Prof. Erödi-Harrach a fost director al Institutului de politică socială de pe lângă Facultatea de economie a Universității din Budapesta.

[26] Geograf sârb, Jovan Cvijić (1865–1927) a studiat geneza văii transversale a Dunării la Porțile de Fier.

Studii pe aceeași temă:

• Al XIV-lea Congres Internațional de Sociologie: București 1939–Roma 1950 (prima parte)
• Comunicari romanesti pentru al XIV-lea Congres International de Sociologie
• Scoala sociologica de la Bucuresti intre apogeu si suprimare
• Beneficiile unui congres care n-a avut loc

• Marc Bloch et le XIVe Congres international de sociologie, Bucarest, aout 1939

Articole din presa timpului:

• Amanarea celui de-al XIV-lea Congres International de Sociologie dela Bucuresti (1939)