Apărarea familiei la sate

Carnetul zilei. Învățăminte din a treia campanie a Echipelor studențești

Conferința la Radio a d-lui prof. D. Gusti

Curentul, Anul IX, No. 3161, miercuri 18 noiembrie 1936, p. 2

Inaugurând un numeros ciclu de conferințe care se vor ține la Radio despre campania de vara aceasta a echipelor studentești, d. prof. Dim. Gusti a rostit sâmbătă la radio următoarea conferință:

Din pricina faptului că, deși în al treilea an de activitate, echipele regale, munca și rostul lor nu sunt încă îndeajuns de cunoscute de către opinia publică de la noi, ba uneori sunt denaturate și chiar înțelese total greșit, îmi voi permite – încă de la începtu – să accentuez gândul fundamental ce le prezidează.

Prin echipele studențești regale pornite din directa și Înalta inițiativă a Maestății Sale Regelui – și organizate de către Fundația culturală regală Principele Carol, noi nu urmărim numai o serie de rezultate materiale și atâta tot, deși aceastea sunt desigur foarte apreciabile. Ci urmărim, în primul rând, în mod experimental, crearea unei doctrine și a unei tehnici de muncă culturală la sate. După trei ani de zile putem spune că am ajuns la stabilirea acestei doctrine și program de lucru.

Ne putem chiar mândri cu această doctrină a acțiunii culturale, căci ea are un caracter original românesc, care a reușit să impresioneze, în chip cu totul deosebit, pe străinii cari au luat cunoștință de ea. Pentru a întemeia această afirmare sunt obligat să fac o indiscreție, alegând  o dovadă din seria ce ne stă la dispoziție. Fostul președinte de Consiliu al Franței, d. Sarraut, atunci când a aflat în timpul vizitei pe care M. S. Regele a făcut-o la Paris, de felul în care lucrăm, a cerut să-i trimitem materialul întreg, din care să poată extrage liniile noastre mari directive, precum și tehnica de lucru, în dorința de a începe o acțioune similară și în Franța. Iar acum, de curând, tot în timpul vizitei M. S. Regelui în Cehoslovacia, același lucru ne-a fost cerut de d. Masaryk.

De aceea opinia publică românească trebue să fie informată, cât mai documentat, asupra rosturilor adânci ale acestei munci culturale, pornită de Majestatea Sa Regele Carol prin echipele studențești.

Dacă ar fi ca într-un cuvânt să caracterizăm scopul superior cari ne călăuzește și ne îndeamnă la muncă, cred că cea mai nimerită caracterizare ar fi aceea că noi întreprindem o operă de pedagogie socială la sate, deci o muncă de educație și de influențare a mentalității și sufletului săteanului, astfel ca el să se poată ridica la bunăstarea și la gradul de cultură pe care le merită prin marile însușiri pe care le arată.

În acest punct, d. prof. Gusti citează o frumoasă scrisoare adresată Fundației regale de către un țăran din Șanț (Năsăud), care mulțumește în cuvinte simple și mișcătoare acestui  așezământ pentru cele realizate în satul Șanț.

De asemenea, dă citire unei poezii despre echipe din satul Vârfurile.

În al doilea rând, scopul nostru este și acela al educației tineretului intelectual al acestei țrăi, pe care îl chemăm la o înțelegere mai adâncă a misiunii lui culturale. Dorim ca munca în echipe să fie pentru tineretul nostru o școală de suflete închinate unei munci desinteresate obștești.

Și apoi întreprindem încă o operă educativă nu numai pentru studenți și săteni, ci și pentru autoritățile cari poartă răspunderea culturii sătești. O operă educativă prin faptul că prezența unei echipe studențești într-un sat este un mijloc de a atrage, în mod vizibil și permanent, luarea aminte a autorităților asupra nevoilor veții sătești și a mijloacelor prin cari ele se pot îndrepta. O asemenea echipă studențească poate să fie de un neprețuit ajutor acelor autorități cari înțeleg să-și facă întreaga lor datorie.

Echipele studențești pot servi drept model și deci de inflență pedagogică chiar și asupra acelor oameni politici, cu mari răspunderi și organizatori ai adminsitrației noastre, cari caută cu bunăcredință o cale nouă și mai rodnică de întrebuințare a puterilor lor.

Această multiplă operă de pedagogie socială este, deci, acea care ne dă cea mai mare satisfacție și ne face să credem într-un viitor mai bun. Căci nu ne facem iluzia să ne închipuim că am făcut mare ispravă numai prin punerea la punct a unui program teoretic, după care urmează să luăm cunștință științifică de nevoile satului și, apoi, să le rezolvăm prin alcătuirea unui program de muncă, cuprinzînd soluții pentru toate aspectele culturii sătești, fie ea cultura sănătății, cultura muncii, a sufletului sau minții. Dacă nu am isbuti în opera aceasta de prefacere generală a mentațilității de la noi, a sătenilor, a tineretului intelectual, a organelor administrative și a conducătorilor, munca noastră ar da greș.

Echipele studențești regale, în munca de trei luni de zile pe an, au și o activitate de fapte. Desigur că nici această activitate nu este de nesocotit.

Este oare un lucru lipsit de importanță faptul că am avut 47 de echipe, trimise în țară, dintre care în Banat 9, Crișana 4, Maramureș 2. Transilvania 8, Oltenia 2, Muntenia 7, Bucovina 1, Moldova 5, Basarabia 6, Dobrogea 3? Dintre acestea 10 și anume cele din Banloc, Macedonia, Lesovița, Borloz, Ardusat, Rebrișoara, Gurasada, Drăguș, Movila Miresei, Cumiru de vale, Răișteni, au fost voluntare, adică formate din ințiativa intelectualilor localnici și a studenților din regiune, ori alcătuite pe lângă căminele culturale de către conducători împreună cu specialiștii din județ.

Sau este oare lipsti de importanță faptul că aceste echipe au dat 78.280 consultații medicale, 28.570 de injecții dintre cari majoritatea antisifilitice, 2477 ședințe cu 20.869 tineri, 1584 consultații veterinare și 54. 624 injecții veterinare, 45 școli de agricultură cu 1489 elevi, 1531 lecții practice de agricultură și 9439 consultații agricole, 3710 lecții practice de menaj, 135.736 metri de șanț curîțat și săpat, 73 km șosea reparată și lucrată, 178 poduri, 380 ședințe de școală țărănească cu 3080 ascultători, 521 predici religioase, 1953 conferințe.

Desigur, toate aceste înfăptuiri sunt de o mare valoare. Au adus după sine alinarea atâtor suferinți și îmbunătățiri atâtor stări de lucruri dăunătoare. Și am expus aci doar o mică parte din aceste înfăptuiri!

Totuși, cu ceea ce se mândrește Fundația culturală regală Principele Carol nu sunt aceste vaste realizări, în toate domeniile culturii sătești. Mândria cea mai mare a echipelor studențești este aceea de a fi putut lăsa, în fiecare sat unde au lucrat, o mână de oameni pregătiți și strânși în căminele culturale, cari vor duce mai departe munca începută.

Epoca de experimentare a acestei metode de muncă culturală la sate a echipelor studențești este încheiată. A sosit acum momentul când se impune necesitatea generalizării ei.

Încă din anul acesta ni s-au arătat semne bune că o asemnea generalizare a programului nostru de muncă culturală la sate începe a prinde ființă în țară. Foarte multe cămine culturale și-au organizat singure echipe voluntare. Foarte multe asociații tinerești s-au simțit datoare să pornească și ele în echipe.

Este aici o dovadă că gândul muncii voluntare pentru sate a început să pătrundă și să schimbe ceva în mijlocul tineretului intelectual, lucru de altfel semnificativ pentru momentul actual al vieții.

Carnetul zilei. Sărbătorirea unirii de către Căminele culturale

Curentul, Anul IX, No. 3169, joi 26 noiembrie 1936, p. 2

D. prof. univ. Dim. Gusti, director general al Fundației culturale Principele Carol, împreună cu d. Ap. Culea, directorul căminelor culturale, cu ocazia zilei de 1 Decembrie – aniversarea Unirii – au trimit următoarea circulară către toți președinții căminelor culturale din țară:

”Apropiindu-se ziua de 1 Decembrie 1936, care simbolizează Unirea tuturor Românilor, ne simțim îndatorați să vă atragem binevoitoarea atenție asupra importanței acestei zile, care trebuește sărbătorită de către toate căminele noastre culturale.

În consecință, vă rugăm să luați – din vreme – măsurile cuvenite, pentru ca această dată s ă nu treactă fără să fie sărbătorită așa cum se cuvine de către căminul cultural din satul dv., cu care prilej vă veți pune în legătură cu secția locală a Ligii Antirevizioniste (în cazul că există în sat), stabilind programul festivităților.

Astfel, dimpreună cu toate autoritățile locale, pe care le veți invita, să luați parte la serviciul divin, după care, împreună, vă veți înapoia la sediul căminului ori în alt loc, mai dinainte stabilit, adunând întreaga populație în fața căreia veți desfășura programul sărbătoririi.

În conferința ce se va ține despre însemnătatea acestei zile, veți arăta că nu există colț de pământ românesc care să nu poarte urme de vitejie strămoșească. Astfel, Transilvania lui Horia, Cloșca și Crișan și a lui Avram Iancu, Maramureșul lui Dragoș, Banatul lui Eftimie Murgu, Dobrogea lui Mircea cel Bătrân, ținuturile modovenești ale lui Alexandru cel Bun și Ștefan cel Mare, precum și toate celelalte provincii, astăzi adunate la sânul patriei-mume, formează un indivizibil patrimoniu românesc – și nu se poate concepe nici un gând ori faptă, care ar lovi în integritatea teritoriului nostru. Trebue să țineți în seamă, cu acest prilej, ideile periculoase ce se vântură aiurea și care țintesc să dea curaj dușmanilor noștri, în vederea unei revizuiri a tratatelor de pace. Conferențiarul să pună în curent poporul cu aceste lucruri, subliniind că nimic nu se poate înstrăina din ce-am cîștigat prin jertfă și sacrificiu.

După conferință, corul căminului ori al școalelor primare – împreună cu tot poporul, să cânte imnurile noastre patriotice: Imnul Regal, Pe-al nostru Steag, etc.”.

Apărarea familiei la sate

Curentul, Anul IX, No. 3178, sâmbătă 5 decembrie 1936, p. 1

Dragoș Vrânceanu

Cercetând materialele culese în campaniile de studii sociologice, la țară, atenția fiecăruia se oprește asupra datelor de actualitate, asupra acelora deci care ilustrează condiția de viață socială de astăzi a satelor. Aceste date sunt importante din toate punctele de vedere, dar mai ales din acela al înțelegerii reformelor politice și al cunoașterii stării de vitalitate a satelor.

Într-un scurt studiu publicat în Sociologia românească, d. Ilie Radu, un monografist, înfățișând ”Problemele juridice în legătură cu familia” cercetate în satul Belinți (monografia s-a făcut prin străduința Institutului social Banat – Crișana) din Banat, ne prezintă în încheere câteva constatări ca acestea: căsătoriile se fac numai între români: soții se iau în căsătorie în aceiași proporție pentru avere, calități fizice și morale și din dragoste; un mare număr din poluție, 31 la sută, nu se căsătorește religios din cauza marilor cheltuieli ce se cer cu această căsătorie. Divorțurile în deceniul 1921 – 1930 au fost de 16,2 la sută, iar în 1931 – 1933 au scăzut la 7,9 la sută. Adulterele sunt frecvente. Un sfert din populație începe  conviețuirea prin concubinaj din cauză că n-are vârsta legală pentru căsătorie, din cauza căsătoriei anterioare nedesfăcute, din obiceiu ori precauțiune. Numărul copiilor nelegitimi are o tendință de creștere continuă. Din problemele cercetate, închee autorul expunerii, următoarele contribue la depopulare: situația materială și sistemul de înzestrare, concubinajele și adulterele frecvente, ocolirea căsătoriei religioase și nerespectarea legământului ei, căsătoria timpurie, divorțurile numeroase și traiul departe de familie al soțului.

Numeroase sunt datele de acest fel, culese cu un deosebit scrupul științific și în același timp cu un fel de crud realism, care – prin mijlocul monografiei sociale – ne sunt aduse la cunoștință.

Legile de mâine, dacă vor fi complecte, vor ține seama de constatările metodice ale campaniilor monografice din toate provinciile. În cele de mai sus, privitoare la situațiile juridice, în legătură cu familia, se poate recunoaște ușor neputința legii de a preciza perfecționarea regimului legal al familiei. Ne mulțumim adesea cu afirmații generice asupra spiritului românesc care nu ține la o severitate de moravuri deosebită.

Nu este vorba atât de spiritul românesc, cât de inconformitatea legilor și necunoașterea condițiilor de viață actuale ale societății rurale, de către factorii legislativi și administrativi. Noul cod penal prevede, pentru cazul pricinelor de depopulare de mai sus, sancțiuni. Vom vedea în ce măsură sunt de aplicat la sate aceste sancțiuni.