Asistenţa comunală a copiilor găsiţi, orfani şi săraci în Bucureşti

Foto: Iosif Berman

Asistenţa comunală a copiilor găsiţi, orfani şi săraci în Bucureşti[1]

Gheorghe Banu

extras din Intre proiectii urbanistice si saracie letargica. Bucurestiul arhitectilor, sociologilor si al medicilor, antologie de ZOLTÁN ROSTÁS, Editura Vremea, 2015

 

CUPRINSUL: 1. Istoric în general; 2. Asistenţa copiilor găsiţi şi orfani în Bucureşti până la 1881; 3. Asistenţa de la 1881 până azi. Azilul copiilor sugari „G. şi E. Cantacuzino”. Orfelinatul pentru fetele orfane şi copiii găsiţi. Grădina de copii. Serviciul crescătoarelor; 4. Rezultatul funcţionării în condiţiile arătate până aici. Mortalitatea în Azilul „G. Cantacuzino”, generală, până la 2 ani, peste 2 ani. Concluzii. Mişcarea la grădina de copii „Dr. Zigura”, orfelinatul Radu-Vodă; 5. Funcţionarea actuală a asistenţei infantile comunale. Instituţiile comunale. Funcţionarea: azilul copiilor sugari, creşterea copiilor la doici şi crescătoare, dispensarele de sugari, grădina de copii, reîntoarcerea la crescătoare, orfelinatul lui Radu-Vodă, după terminarea şcolii primare; 6. Constatări asupra funcţionării actuale; 7. Propuneri de reorganizare.

I. ÎNCEPUTURILE OCROTIRII COPIILOR ÎN ISTORIE

            Asistenţa copiilor în Bucureşti a început de la o dată nu prea îndepărtată; de altfel primele încercări de asistenţă din ţară s-au manifestat în primul rând în capitalele celor două principate, Bucureşti şi Iaşi.

De la aceste începuturi până în timpurile actuale, progresele au fost foarte mici.

[N]u putem şti [în ce măsură][2] istoria protecţiei copiilor în Capitală se poate pune în acord cu istoria universală, ţinând seama de fazele prin care a trecut. Pentru cunoaşterea evoluţiei în istorie, dăm mai jos o scurtă privire.

Cei vechi nu au crezut totdeauna în sentimentul de apărare a copiilor.

Avortul, pruncuciderea, lepădarea copiilor au fost până într-o epocă permise prin legi.

Limitarea natalităţii prin avort şi omorârea copiilor diformi erau cerute de Aristotel şi Platon.

Licurg şi Solon, Romulus, Numa şi Decemvirii permiteau pruncuciderea în legislaţia lor. Lacedemonienii aruncau copiii slabi ori diformi în prăpăstiile Taigetului, iar Seneca susţinea dreptul societăţii de a suprima copiii.

Plutarh recomandă pruncuciderea în clasele sărace, care nu i-ar putea întreţine pentru a se dezvolta bine.

Atena şi Sparta dădeau protecţie numai orfanilor legitimi şi orfanilor eroilor morţi în războaie, neacordând protecţie copiilor nelegitimi. În fine, atât la Greci, cât şi la Romani era permisă pruncuciderea şi lepădarea copiilor. Se cunosc la Romani locurile pentru uciderea pruncilor şi lepădarea lor: lacul Velabru şi columna Lactoria.

* * *

Începutul apărării copiilor şi cu deosebire a celor lepădaţi se găseşte în Roma în timpul Împăratului Alex. Sever. De la această dată se creează instituţii şi legi cu aceste scopuri. Astfel, Pliniu cel Tânăr fondează institute, împăratul Nerva ajută părinţii săraci pentru a-şi creşte copiii, iar împăratul Traian creşte cu ajutorul Statului 5.000 de copii.

Creştinismul lărgeşte sentimentul de umanitate pe acest câmp, legiferând pedepsirea lepădării copiilor diformi, legitimi ori nelegitimi, bolnavi ori sănătoşi.

Împăratul Constantin face prima lege în anul 315, obligând Statul şi părinţii a da protecţie copiilor.

În anul 529 Împăratul Justinian califică lepădarea egală cu omorârea copiilor.

În evul mediu dreptul canonic pedepseşte lepădarea copiilor.

În urmă încep a se fonda aziluri pentru copiii găsiţi ori leagăne pentru depunerea lor. Astfel, în secolul al VI-lea se înfiinţează la Treves un leagăn pentru depunerea copiilor, iar în anul 787 se fondează la Milano de către Preotul Datheus un azil pentru copiii găsiţi. De la această dată începe organizarea protecţiei copiilor găsiţi şi orfani prin caritatea publică şi instituţii de Stat.

* * *

Leagănele rotative datează din 1198, când Papa Inocenţiu al III-lea le-a înfiinţat la uşile bisericilor şi spitalelor. Copilul era aşezat în leagăn şi introdus înăuntru localului prin mişcarea rotativă. Acestea au fost înmulţite în Franţa şi în alte ţări. La sfârşitul secolului al XVIII-lea ele au fost desfiinţate şi înlocuite cu birouri deschise pentru primirea copiilor găsiţi şi orfani.

* * *

În Franţa, epoca importantă de organizare a protecţiei copiilor găsiţi şi orfani se dezvoltă după 1362. La această dată asociaţia „La confrerie du Saint Esprit” pune baza mai multor fundaţii în acest scop.

În 1552, parlamentul francez ia asupra Statului îngrijirea copiilor găsiţi şi orfani şi decide înfiinţarea ospiciului copiilor asistaţi. Popularizarea şi extinderea acestor opere o face apoi „Saint Vincent de Paul”, începând din anul 1633.

Adevărata bază a actualelor organizaţii îşi are originea în timpul lui Napoleon I. El reînfiinţează în 1811 leagănele rotative pe lângă 250 de institute de copii pe care le deschide, le înzestrează şi le pune sub ocrotirea Statului.

În timpurile mai apropiate de noi, după cum vom vedea, instituţiile s-au înmulţit, leagănele rotative s-au desfiinţat aproape în toate departamentele şi asistenţa şi-a extins domeniul, având sprijinul permanent al Statului.

În Bucureşti, sub masca acestei ocrotiri, găsim totdeauna încercări şubrede.

Expunerea istorică a asistenţei copiilor găsiţi şi orfani este scopul primei părţi a lucrării noastre, rezultatele, încercările succesive de reorganizare cu îndrumarea modernă fac obiectul celei de a doua părţi.

II. ASISTENŢA COPIILOR GĂSIŢI ŞI ORFANI ÎN BUCUREŞTI PÂNĂ LA 1881

Până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea problema copiilor găsiţi nu trezise interesul Statului ori al societăţilor private. Documentele istorice nu dau indicaţii asupra acestei forme de asistenţă.

Pravila de la Govora[3] şi pravilele lui Matei Basarab[4] şi Vasile Lupu[5] nu prevăd măsuri pentru protecţia copiilor găsiţi; găsim doar indicaţii de ordin general asupra protecţiei copilului în viaţa intra-uterină şi apărarea sănătăţii lui după naştere. Alexandru Ipsilante[6] găseşte în Bucureşti o organizaţie de protecţie a copiilor numită „Orfanotrofie”, a cărei dată de înfiinţare nu se cunoaşte; el reorganizează această Orfanotrofie în 1775. Aşezată lângă biserica cu Sfinţi, este pusă sub supravegherea epitropiei bisericii şi copiii sunt întreţinuţi din „cutia milelor”[7]. După V.A. Ureche, Orfanotrofia din Bucureşti ar fi fost înfiinţată de Mihail Şuţu în 1786. Până la această dată ar fi funcţionat numai cu biroul pentru plasarea copiilor la doicile din mahalalele oraşului.

Îngrijirea copiilor găsiţi şi orfani interesează în mod deosebit pe Mitropolitul Ungro-Vlahiei, Filaret[8], care lasă prin testament în 1792 o avere însemnată pentru întreţinerea şi creşterea copiilor orfani. Această avere, compusă din mai multe moşii, mai multe locuri şi hanuri în Bucureşti, a fost înstrăinată de la destinaţia sa. Testamentul său nu se mai află în Arhivele Statului şi din documentele privitoare la bunurile lăsate de Mitropolitul Filaret, există numai un proces verbal al sfatului administrativ din întâia domnie regulamentară prin care se constată că guvernul a cumpărat hanul lui Filaret, averea orfanilor, pentru a construi teatrul din calea Mogoşoaiei (Teatrul Naţional de azi).

Supravegherea Orfanotrofiei se făcea de către medici. Astfel, întâlnim în această epocă pe Dr. Polihronie, în 1783, sub Domnul N. Caragea, iar în 1786, în timpul lui Nicolae Mavrocordat, pe Dr. Silivestru Filiti. Orfanotrofia, desfiinţată în 1787 din cauza războiului, este reinstalată în 1797, tot de Alexandru Ipsilante. Astfel, prin departamentul Obştei Epitropiei din Muntenia, „organizează hrana şi chivernisirea pruncilor sărmani fără părinţi”. În condica Obştei figurează în anul 1787 spezele de întreţinere a 62 de orfani şi spezele de înmormântare a 23 dintre acei copii (mortalitate 57%)[9]. După Alexandru Ipsilante, succesorul său, Constantin Hangerli, ajută şi mai mult dezvoltarea orfanotrofiei şi ordonă în 1798 ca o parte din veniturile mânăstirii Strehaia să fie vărsată în folosul orfanotrofiei. Doamna Ruxandra ajută zidirea unui institut pentru copii (40 băieţi şi 40 fete), aşezat în curtea bisericii Manea Brutaru; în 1799, când C. Hangerli a fost înlocuit cu A. Moruzi, această orfanotrofie nu era încă construită[10]. Probabil că a fost întemeiată după această dată şi trecută sub controlul medicilor Poliţiei.

Regulamentul Organic din Muntenia organizează pe alte baze această orfanotrofie; înfiinţează în Bucureşti o direcţie specială condusă de un medic şi ajutat de 5 medici de despărţiri, însărcinaţi cu vizitarea la domiciliu a copiilor daţi la doici. Aceşti copii sunt crescuţi la doici şi îngrijiţi de medicul „văpselei” respective, urmând ca după 3 ani să treacă într-un institut, unde stau până la 7 ani. După 7 ani, copiii sunt trecuţi la şcolile Statului. Regulamentul Organic din Muntenia prevede ataşarea acestui serviciu la Eforia Caselor făcătoare de bine, pendinte de departamentul bisericesc. Cheltuielile se ridică[11] în timpul Regulamentului Organic la 100.000 pe an, subvenţii din partea Mitropoliei, a Mânăstirii Strehaia şi venitul hanului Filaret[12]; în 1839 veniturile institutului au fost de 185.000, iar în 1843, de 184.711[13]. În anii 1832-1842, numărul copiilor îngrijiţi de acest serviciu a oscilat între 102-284 pe an; mortalitatea a fost între 29-63%. Serviciul copiilor după 1841, data probabilă la care Hanul Filaret a fost luat de Stat pentru clădirea Teatrului Naţional, a fost întreţinut din alte venituri până la 1860, când trece sub îngrijirea Ministerului de Interne.

            Institutul pentru copiii orfani, la 1858, nu era încă început din cauza lipsei capitalului Casei făcătoare de bine. Proiectul de construcţie nu a putut fi realizat din cauza suprimării veniturilor aduse de donaţiile Mitropolitului Filaret (Hanul Filaret fiind luat de Stat pentru construcţia Teatrului Naţional). Privitor la această chestiune găsim următoarea notă: „Dimpreună cu lei 114.000, destinaţi pentru clădirea Institutului pentru copiii sărmani, cu acest prilej şi spre împăcarea cugetului, însemnează că această casă s-a năpăstuit cu luarea hanului ce avea şi de la care trăgea un folos anual de peste 20.000 lei; pe al căruia loc s-a clădit Teatrul şi pentru care, prin legiuirea obşteştii Adunări, dintâiu se hotărăşte a se despăgubi cu suma de galbeni 10.000 cu care să se cumpere o moşie, încât să dea venitul ce lua de la han, însă prin o altă chibzuire a obştei Adunări din anul 1843 se mărgineşte aceasta numai de a i se cumpăra un alt loc pentru clădirea unui Institut pentru copii sărmani când va veni în stare Casa a face o asemenea zidire, prin urmare, numai când i s-ar da venitul de 17 ani, de când i s-a luat, în sumă de 340.000 lei şi cu ceea ce mai are adunaţi din venitul hanului, ar putea fi în stare a se face clădirea cuvenită, după cum era vorba, spre îndeplinirea dorinţei dăruitorului, răposatul Mitropolit Filaret”.

La 1860 creşterea acestor copii trece sub îngrijirea Ministerului de Interne, Direcţia Serviciului Sanitar. În 1861, Carol Davila, directorul Serviciului Sanitar de atunci, creează un internat pentru 40 fete dintre copiii găsiţi; în buget alocă o sumă, un galben pe lună de copil, ca plată doicilor şi crescătoarelor, pentru creşterea copiilor orfani şi găsiţi din care se întreţine şi acest internat. În 1862, Doamna Elena Cuza contribuie cu 1.000 galbeni la zidirea unui azil de fete orfane, „Azilul Elena Doamna”, lângă palatul Cotroceni[14]. Subscripţia deschisă cu această ocazie s-a ridicat la 438.304 lei. Acest azil destinat copiilor găsiţi şi orfani internează în 1863 100 de fete şi 20 de băieţi. În acest an rămân în afară de azil, fără protecţie, 420 de copii, din care 120 au fost adoptaţi, iar 300 împărţiţi pe la familii spre creştere. Acest azil şi întregul serviciu al copiilor găsiţi trece sub administraţia Eforiei Spitalelor Civile în 1865[15]. Eforia completează clădirea azilului. În 1867, Eforia Spitalelor Civile înfiinţează Orfelinatul Sf. Pantelimon pentru 60 de băieţi (cu o secţie pentru surdo-muţi). După câţiva ani numărul elevilor orfelinatului a crescut la 100. În 1881 azilul Elena Doamna şi orfelinatul Sf. Spiridon (acesta din urmă între timp a fost mutat la Focşani) trec de la Eforia Spitalelor Civile sub conducerea Ministerului Instrucţiei Publice.

Asistenţa copiilor găsiţi trece, de asemeni în 1881, de la Eforia Spitalelor Civile, sub conducerea Primăriei.

III. ASISTENŢA COPIILOR GĂSIŢI ŞI ORFANI DE LA 1881 PÂNĂ AZI 

După 1881, dată la care copiii găsiţi şi orfani au trecut de la Eforia Spitalelor Civile sub protecţia Primăriei, serviciul asistenţei comunale a continuat a răspândi copiii găsiţi şi orfani, în cartierele mărginaşe la doici şi crescătoare. Nu ştim unde se făcea primirea acestor copii şi dacă a existat în această epocă vreo instituţie de protecţie a acestor copii[16]. Din anul 1894, sarcina comunei de a se ocupa de aceşti copii, este legiferată[17] (Legea asupra sarcinilor comunelor urbane: titlul II, art. 5, aliniatul c). Comunele au datoria: „A îngriji şi procura mijloacele pentru întreţinerea copiilor găsiţi, infirmilor şi alienaţilor săraci din comună, având ospiciile şi stabilimentele necesare în acest scop, sau contribuind la întreţinerea celor suferinzi în stabilimentele Statului sau de binefacere”. Lipsurile acestui serviciu se resimt şi, încetul cu încetul, se creează instituţii de protecţie a copiilor găsiţi şi orfani. Le dăm mai jos în ordinea cronologică a creării lor.

Azilul copiilor sugari, Fundaţia Ghiţă şi Eliza Cantacuzino

În 1901, filantropii Ghiţă şi Eliza Cantacuzino donează Primăriei Capitalei o casă în str. Buzeşti 68, pentru adăpostirea provizorie a copiilor găsiţi. Cu începere de la această dată, funcţionează singurul serviciu de azil pe lângă Primăria Capitalei, în scopul protecţiei copiilor. În această instituţie se pot adăposti până la 12 copii şi câteva doici. La câteva zile de la primirea lor, ei sunt împărţiţi în cartiere la doici şi crescătoare.

Orfelinatul pentru fetele orfane şi copiii găsiţi

A luat fiinţă în anul 1905 cu 7 băieţi, în localul din str. Barbu Catargi nr. 3. În anul 1906, Primăria instalează acest început de orfelinat în localul şcolii primare Radu Vodă cu 30 de fete interne orfane (numai cu mame), care urmau la şcoala primară din apropiere (Maidanul Dulapului). În anul 1908 numărul creşte la 50-55 de fete, fiind plasate astfel: 6 croitorese, 3 infirmiere, 10 servitoare, 1 învăţătoare şi 6 măritate.

Nici un izvor sigur de informaţii de la 1908 la 1915.

În anul 1915 se schimbă directoarea. Elevele erau plasate în familie pentru menaj şi gospodărie (servitoare). Rezultatele par a fi fost foarte relative. În anul 1917 avea 50 de fete, dintre care au fost îndrumate cele cu aptitudini la şcoli secundare, iar o parte formate în orfelinat pentru gospodărie casnică. În orfelinat se înfiinţează o şcoală pentru cursurile primare. Astfel, începând din acest an, s-a făcut următoarea repartiţie a elevelor: 1917-1918 – 15 fete au fost plasate în familii ca ajutoare în gospodăria casnică (servitoare), salariul fiind depus la Casa de economie; între 1918-1922 s-au dat la şcolile secundare 24 de eleve (6 pe seama părinţilor, 24 sub cheltuiala Primăriei). Despre rest nici un document. Elevele puse în orfelinat primesc cunoştinţe de lucru, gospodărie şi învăţământul primar[18]. 

Grădina de copii

      În 1916 (?) se organizează în Capitală o grădină de copii, pentru copiii asistaţi de Primărie în vârstă de la 3 la 7 ani. Aceasta a luat fiinţă sub numirea Grădina de copii Bolintineanu, având internat pentru copii, cu sediul schimbat pe rând în străzile Romană, Primăverii şi în urmă în str. Viting, până în anul 1916. În anul 1916, numită grădina de copii Dr. Zigura, a funcţionat cu 56 de copii. Copiii sunt interni, au grădină de copii şi curs primar. În anul 1919, grădina s-a mutat în str. V. Boerescu, unde funcţionează şi în prezent, cu 60 de copii; are grădină de copii organizată modern şi curs primar. Personalul didactic se compune din: o maestră de educaţie pentru copiii mici şi o învăţătoare pentru clasele I şi a II-a primare.

Serviciul crescătoarelor

Serviciul crescătoarelor a funcţionat din timpurile cele mai vechi de asistenţă a copiilor găsiţi (vezi documentele istorice). Copiii găsiţi sunt daţi în creştere la doici din cartiere ori la crescătoare pentru alimentaţie artificială. Până la 1901, când Primăria primeşte clădirea Gh. şi Eliza Cantacuzino, nu ştim care era serviciul de primire a copiilor; după această dată copiii primiţi în Azilul Cantacuzino, dacă sunt sănătoşi sunt ridicaţi după câteva zile de doici şi crescătoare din mahalalele Capitalei.

Sunt două categorii de copii la crescătoare: copii sugari luaţi de la Azilul Cantacuzino sau direct de la familiile care nu-i pot creşte (orfani, familii sărace) şi se ţin până la vârsta grădinii de copii şi o altă categorie care cuprinde toţi băieţii de vârsta şcolară (scoşi de la grădina de copii) şi fetele care nu au putut fi crescute în orfelinatul comunal (Radu Vodă). Rezultatele obţinute pentru prima categorie (băieţi peste 6-7 ani) sunt foarte mediocre. Supravegherea creşterii copiilor de vârstă şcolară şi plasamentul lor ulterior a lăsat de dorit. Documentele secretariatului serviciului copiilor lipsesc şi nu se pot aduna laolaltă rezultatele sorţii acestor copii.

IV. REZULTATELE FUNCŢIONĂRII SERVICIULUI ÎN CONDIŢIILE ARĂTATE PÂNĂ AICI 

            În cele ce urmează vom da un rezumat şi o punere la punct asupra rezultatelor obţinute în decursul timpului, prin sistemul de administraţie arătat până aici. Aceste rezultate privesc în primul rând mortalitatea şi morbiditatea copiilor, în al doilea rând mişcarea copiilor în instituţiile Primăriei şi în urmă rezultatele educative, plasamentul şi pregătirea carierei acestor copii.

Mortalitatea în serviciul copiilor găsiţi

Mortalitatea este diferită după vârste şi după cum copiii făceau parte din Azilul de sugari Cantacuzino sau erau împărţiţi la crescătoare.

Vom da pe rând:

1. Mişcarea şi mortalitatea copiilor la crescătoare.
2. Mişcarea şi mortalitatea copiilor la Azilul Cantacuzino.
3. Mortalitatea totală generală.
4. Mortalitatea totală până la 2 ani.
5. Cifra medie a mortalităţii până la 2 ani.
6. Mortalitatea peste 2 ani.

şi concluziile care reies din aceste capitole. 

1. Mişcarea şi mortalitatea copiilor la crescătoare până în 1919.

Copii găsiţi, orfani şi cu mamele lor asistaţi de comună[19]

 

ANII	1911			1912			1913			1914			1915			1916			1917			1918
LUNILE	Aflaţi	Decedaţi până la 2 ani	Decedaţi după 2 ani	Aflaţi	Decedaţi până la 2 ani	Decedaţi după 2 ani	Aflaţi	Decedaţi până la 2 ani	Decedaţi după 2 ani	Aflaţi	Decedaţi până la 2 ani	Decedaţi după 2 ani	Aflaţi	Decedaţi până la 2 ani	Decedaţi după 2 ani	Aflaţi	Decedaţi până la 2 ani	Decedaţi după 2 ani	Aflaţi	Decedaţi până la 2 ani	Decedaţi după 2 ani	Aflaţi	Decedaţi până la 2 ani	Decedaţi după 2 ani
Ianuarie	646	10	3	477	6	–	802	2	–	415	1	–	523	8	2	655	10	1	734	10	–	609	5	2
Februarie	659	7	–	383	15	–	805	6	–	422	5	2	506	5	–	689	15	4	734	4	–	608	4	–
Martie	673	4	–	491	6	–	714	2	–	443	6	1	517	13	–	698	11	4	645	11	–	589	9	–
Aprilie	661	4	–	504	11	–	810	6	–	460	3	–	438	10	–	743	13	–	657	7	–	570	2	–
Mai	738	5	–	560	7	–	679	7	–	464	8	3	564	12	–	805	21	–	651	5	–	572	3	–
Iunie	762	7	–	625	11	–	449	16	–	474	11	2	587	6	–	806	32	7	650	8	2	570	3	–
Iulie	989	14	3	640	6	–	425	14	–	462	7	–	585	26	–	804	25	–	660	12	3	572	5	3
August	638	6	–	663	8	2	450	11	–	474	10	–	583	17	–	800	17	–	645	7	2	557	3	–
Septembrie	683	5	–	683	8	–	429	8	–	465	3	–	568	12	–	779	10	–	639	8	–	492	5	–
Octombrie	483	8	–	714	9	–	413	2	–	478	7	–	580	7	–	783	9	1	651	4	–	504	6	2
Noiembrie	450	3	–	636	6	–	415	3	–	506	7	–	607	6	–	734	10	4	659	6	2	514	4	–
Decembrie	475	5	–	747	4	–	491	5	–	527	11	–	614	9	–	736	6	3	626	7	2	526	4	2
TOTAL	[20]	78	6		97	2		82	–		79	8		131	2		179	24		89	11		53	9
Coeficientul mortalităţii generate %	[21]	1,06			1,39			1,19			1,55			1,99			2,24			1,25			0,92

 

Mişcarea copiilor la crescătoare de la 1919-1922

Copii găsiţi, orfani şi cu mamele lor asistaţi de Comună[22]

 

ANII	1919				1920				1921				1922
LUNILE	Aflaţi până la 2 ani	Morţi până la 2 ani	Aflaţi peste 2 ani	Morţi peste 2 ani	Aflaţi până la 2 ani	Morţi până la 2 ani	Aflaţi peste 2 ani	Morţi peste 2 ani	Aflaţi până la 2 ani	Morţi până la 2 ani	Aflaţi peste 2 ani	Morţi peste 2 ani	Aflaţi până la 2 ani	Morţi până la 2 ani	Aflaţi peste 2 ani	Morţi peste 2 ani
Ianuarie	38	12	471	–	98	7	630	–	123	6	536	–	88	9	521	–
Februarie	39	5	472	3	96	8	631	–	127	1	540	1	94	6	527	–
Martie	47	7	487	2	90	8	620	1	134	4	526	1	107	6	365	–
Aprilie	43	5	540	–	96	5	604	1	138	6	541	1	102	6	480	–
Mai	58	2	475	–	95	8	615	2	139	10	552	1	124	5	431	1
Iunie	79	5	586	3	118	9	619	–	137	15	554	3	126	5	431	1
Iulie	94	13	489	1	132	16	622	3	80	10	593	2	119	3	442	2
August	87	12	596	5	127	13	617	1	80	18	600	2	111	1	429	–
Septembrie	94	10	660	2	120	9	618	–	76	3	511	1	109	1	432	–
Octombrie	100	8	636	–	120	11	585	–	84	8	471	1	105	1	437	–
Noiembrie	103	12	645	3	120	8	583	–	80	9	420	3	99	2	446	–
Decembrie	97	5	635	2	125	5	564	–	80	3	535	–	107	4	445	–
Total		96		21		107		8		93		16	1291	49	5386	4
Mortalitate %	10,92%		0,31%		8,06%		0,11%		7,27%		0,25%		3,80%		0,07%

 

2. Mişcarea şi mortalitatea copiilor în Azilul de sugari Cantacuzino

Studiul acestor cifre repartizate pe luni, prezintă un interes deosebit prin numărul ridicat al morţilor, prin comparaţiile care se pot face cu instituţii similare din străinătate şi prin concluziile care se desprind. Dăm mai departe tabloul de la data cea mai îndepărtată (1911) la care am putut aduna documente.

 

Copiii de la Azilul Cantacuzino[23] aflaţi şi morţi între anii 1919-1922

(copii găsiţi până la 2 ani)

 

ANII	1911		1912		1913		1914		1915		1916		1917		1918		1919		1920		1921		1922		Obs.
LUNILE	Aflaţi	Decedaţi	Aflaţi	Decedaţi	Aflaţi	Decedaţi	Aflaţi	Decedaţi	Aflaţi	Decedaţi	Aflaţi	Decedaţi	Aflaţi	Decedaţi	Aflaţi	Decedaţi	Aflaţi	Decedaţi	Aflaţi	Decedaţi	Aflaţi	Decedaţi	Aflaţi	Decedaţi
Ianuarie	10	4	11	3	15	3	14	3	14	3	16	6	13	5	12	–	15	7	15	8	20	8	16	5
Februarie	9	3	10	1	14	1	8	3	12	3	13	3	12	2	13	–	13	10	24	9	15	–	16	1
Martie	10	2	11	2	16	–	10	4	12	3	12	3	17	1	17	4	13	6	18	8	19	3	18	1
Aprilie	8	1	9	1	17	4	9	–	11	2	14	2	12	–	16	3	24	4	24	13	20	2	18	5
Mai	8	1	10	1	15	3	8	5	12	3	14	2	13	3	18	3	9	3	13	1	22	6	17	9	Coef. % med. 24,6
Iunie	5	3	11	2	14	7	12	6	13	5	17	4	11	4	18	9	19	3	19	5	22	5	18%
Iulie	10	5	12	5	13	6	15	5	10	–	12	4	10	4	18	6	16	8	15	7	18	3	36,1%
August	10	4	13	6	13	8	13	5	13	7	12	2	9	–	17	8	19	7	17	2	15	–	14,9%
Septembrie	7	–	12	5	9	2	8	5	11	1	9	2	11	3	17	6	14	5	12	2	13	5	16,8%
Octombrie	8	5	12	2	12	1	10	2	14	3	16	5	11	2	21	11	18	8	16	8	18	2	8,8%
Noiembrie	8	2	13	–	10	1	12	4	12	–	13	4	12	1	16	7	13	8	12	1	18	4	6,17%
Decembrie	8	2	14	2	18	–	20	3	15	1	10	4	14	–	12	8	14	1	19	7	12	–	5,07%
TOTAL	101	32	138	30	166	36	139	45	149	31	158	41	145	25	195	65	187	70	204	71	212	38	[24]
Mortalitate %	31,7		21,74		21,69		32,38		20,80		25,95		17,24		33,33		37,43		34,8		17,92		18,6

 

Rezumând tablourile precedente avem rezultatele de mai jos:

3. Mortalitatea generală (copii găsiţi, orfani şi asistaţi la mamele lor, înainte şi peste doi ani):

 

1911	1912	1913	1914	1915	1916	1917	1918	1919	1920	1921	1922
16,38	12,61	11,45	16,97	11,40	11,10	9,25	17,12	16,22	14,32	8,48	7,45

 

4. Mortalitatea până la 2 ani:

La crescătoare. De la 1919-1922[25]  (copii găsiţi, orfani şi asistaţi la mamele lor):

 

1919	1920	1921	1922
10,92	8,06	7,27	3,80

 

La Azilul Cantacuzino (numai copii găsiţi):

 

1911	1912	1913	1914	1915	1916	1917	1918	1919	1920	1921	1922
31,7	21,74	21,69	32,38	20,80	25,95	17,24	33,33	37,43	34,8[26]	17,92	18,6

 

5. Cifra medie a mortalităţii până la 2 ani (azil şi crescătoare):

 

1919	1920	1921	1922
24,17	21,43	12,58	11,2

 

6. 6. Mortalitatea peste 2 ani:

La crescătoare; de la 1919 – 1922 (copii găsiţi, orfani şi la mamele lor)

 

1919	1920	1921	1922
0,31	0,11	0,25	0,07

 

După această expunere a mişcării generale, constatăm următoarele:

Mortalitatea generală de la 0 până la 14-16 ani a copiilor găsiţi, orfani şi asistaţi de mamele lor[27] oscilează între 15 şi 25%.

Din această mortalitate generală, cifra cea mai mare este a copiilor până la 2 ani; ea este foarte ridicată în Azilul Cantacuzino, ajungând până la 40% şi mai mică la crescătoare, 4-10%. Aceasta ne arată că coeficientul ridicat este al copiilor găsiţi (azil). Mortalitatea peste 2 ani este foarte scăzută, dând o cifră sub 1%.

În concluzie avem:

1. Mortalitatea mare a copiilor găsiţi şi orfani (mai mare decât a copiilor din alte categorii: asistaţi la mamele lor etc.).
2. Mortalitatea mare în azilul de sugaci, mică la crescătoare.
3. Mortalitate foarte ridicată până la 2 ani.
4. Mortalitate mare în epoca războiului.
5. Pentru anul 1922, constatăm o uşoară ridicare a mortalităţii în azilul de sugaci, explicabilă prin primirea şi a copiilor bolnavi; remarcăm însă scăderea mortalităţii la crescătoare şi scăderea mortalităţii generale infantile, care s-ar explica prin măsurile de organizare a puericulturii aduse în ultimul timp în asistenţa copiilor găsiţi.

* * *

      Rezultatele nu au fost din cele mai bune din cauzele următoare:

1. Asistenţa copiilor găsiţi şi orfani, ca şi asistenţa generală a copiilor din Capitală, nu este organizată şi nu are mijloace.
2. Azilul copiilor sugari nu răspunde principiilor medicale şi igienice pentru creştere copiilor.
3. Crescătoarele sunt total lipsite de igienă şi creşterea copiilor este făcută în condiţii neştiinţifice.
4. Mortalitatea este mai crescută la sugaci potrivit legilor generale de mortalitate infantilă.

Mişcarea copiilor la Grădina de copii Dr. Zigura[28]

De la înfiinţarea acestei grădini mişcarea copiilor a fost foarte activă şi rezultatele satisfăcătoare. În această instituţie, se primesc copii crescuţi la crescătoare (găsiţi şi orfani) şi copiii familiilor sărace care nu le pot da educaţia şi supravegherea în această epocă. Se primesc copii de la 3 ani în sus şi se ţin până la vârsta şcolară. Iată rezultatele aduse în acest interval (1916-1922):

 

Mişcarea de la Grădina de copii Dr. Zigura de la 1916 până la 1922

 

ANUL	Copii aflaţi la începutul anului							Copii veniţi în cursul anului							Copii plecaţi în cursul anului															Copii rămaşi la finele anului
	Băieţi	Fete	Total	Orfani	Găsiţi	De la părinţi	Abandonaţi	Băieţi	Fete	Total	Orfani	Găsiţi	De la părinţi	Abandonaţi	Băieţi	Fete	Total	La crescătoare	În adopţie	Orfelinat Radu-Vodă	Azilul Elena Doamna	Şcoala de meserii	Ateliere comunale	Moşia Seceleanu	Restaurant Modern	În căpătuire	În familie	Ospiciul Pantelimon	Morţi	Băieţi	Fete	Total
1916	43	13	56	22	13	18	3	1	4	5	1	1	2	1	3	3	6	2	–	–	–	–	–	–	–	2	1	1	–	41	14	55
1917	41	14	55	19	14	19	3	8	8	16	11	–	5	–	12	3	15	9	2	–	–	–	–	–	–	2	2	–	–	37	19	56
1918	37	19	56	20	19	17	–	56	13	69	24	7	36	2	49	20	69	9	1	14	1	–	2	11	2	1	26	–	2	44	12	56
1919	44	12	56	16	12	26	2	18	8	26	8	–	18	–	18	11	29	7	–	5	–	2	–	–	–	–	11	–	4	44	9	53
1920	44	9	53	14	9	29	1	27	20	47	13	12	7	15	41	6	47	36	1	–	–	1	–	–	–	–	9	–	–	30	23	53
1921	30	23	53	20	16	12	5	19	20	39	9	6	15	9	11	24	35	3	15	5	–	–	–	–	–	2	9	–	1	39	18	57
1922	39	18	57	20	16	17	4	12	5	17	3	–	14	–	15	7	22	5	5	2	–	–	–	–	–	1	8	–	1	36	16	52
Total	278	108	386	131	99	138	18	141	78	219	69	26	97	27	149	74	223	[7]1[29]	24	26	1	3	2	11	2	8	66	1	8	217	111	382

Orfelinatul Radu-Vodă

 

Nu posedă nici o statistică sau indicaţii asupra fetelor din acest orfelinat. Nu se cunoaşte de la înfiinţare până acum nici numărul fetelor intrate, nici categoria şi nici soarta lor la părăsirea orfelinatului.

 

V. FUNCŢIONAREA ACTUALĂ A SERVICIULUI ASISTENŢEI INFANTILE COMUNALE

 

Astăzi Serviciul Asistenţei Infantile a Primăriei ocroteşte două categorii de copii:

1. Copii găsiţi şi orfani,
2. Copii săraci, cărora familia nu le poate da îngrijirea cu mijloacele materiale de care dispune.

Copiii găsiţi şi orfani, căzând în sarcina comunei din primele zile, sunt crescuţi şi educaţi până la vârsta adultă.

Copiii din a doua categorie (cu mame, daţi la doici, la mamele lor) sunt ajutaţi cu bani, pentru a le înlesni creşterea şi educaţia. Aceşti copii asistaţi sunt deseori plasaţi la doici (copii cu mame la doici), când mama nu are lapte ori este bolnavă, şi doicile sunt plătite de Primărie, iar alţii sunt crescuţi de mamele lor (categoria: copii la mamele lor), primind doar un ajutor bănesc.

 

Instituţiile comunale de protecţie infantilă

 

Comuna are următoarele instituţii organizate în scopul îngrijirii copiilor:

1. Azilul copiilor sugaci (Fundaţia Gh. şi E. Cantacuzino). Adăposteşte şi are buget pentru 12 copii sugaci şi 6 doici cu copiii lor.
2. Grădina de copii Dr. Zigura adăposteşte 60 de copii între 4-7 ani.
3. Orfelinatul de fete Radu-Vodă are 100 locuri, pentru fete de la 7 ani în sus.
4. Cinci dispensare comunale de consultaţii de copii: Dispensarele Criveni-Griviţa-Ştefan cel Mare şi Zerlendi. Se dau consultaţii de trei ori pe săptămână.

 

Funcţionarea serviciului

 

Copiii găsiţi şi orfani trec prin diferite faze până la epoca adultă, când ajung să-şi câştige singuri viaţa. Iată etapele pe care le traversează aceşti copii:

 

 

Mişcarea copiilor în Azilul de sugari Cantacuzino

 

Lunile	IUNIE															IULIE
	Aflaţi			Intraţi			Ieşiţi			Morţi			Rămaşi			Aflaţi			Intraţi			Ieşiţi			Morţi			Rămaşi
	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total
Copii găsiţi	4	5	9	6	4	10	2	6	8	3	3	6	5	–	5	5	–	5	4	5	9	–	2	2	9	2	11	–	1	1
Copii găsiţi reprimiţi	1	2	3	2	5	7	–	2	2	3	4	7	–	1	1	–	1	1	1	8	9	–	1	1	–	8	8	1	–	1
Copii naturali	1	1	2	5	4	9	3	3	6	1	–	1	2	2	4	2	2	4	2	2	4	1	1	2	3	3	6	–	–	–
Copii naturali reprimiţi	–	1	1	4	4	8	1	2	3	2	2	4	1	1	2	1	1	2	10	3	13	–	–	–	6	1	7	5	3	8
Copii de doici	3	3	6	3	1	4	2	2	4	–	–	–	4	2	6	4	2	6	1	–	1	1	–	1	1	–	1	3	2	5
Total			21                                 38  59						23			18			18			18                                 36  54						6			33			15

 

 

Lunile	AUGUST															SEPTEMBRIE
	Aflaţi			Intraţi			Ieşiţi			Morţi			Rămaşi			Aflaţi			Intraţi			Ieşiţi			Morţi			Rămaşi
	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total
Copii găsiţi	–	1	1	4	4	8	2	3	5	2	1	3	–	1	1	–	1	1	8	5	13	1	2	3	5	2	7	2	2	4
Copii găsiţi reprimiţi	1	–	1	1	2	3	–	–	–	–	1	1	2	1	3	2	1	3	1	1	2	1	–	1	–	2	2	2	–	2
Copii naturali	–	–	–	1	3	4	1	–	1	–	1	1	–	2	2	–	2	2	3	2	5	2	1	3	1	2	3	–	1	1
Copii naturali reprimiţi	5	3	8	2	–	2	1	–	1	5	1	6	1	2	3	1	2	3	1	1	2	–	–	–	2	–	2	–	3	3
Copii de doici	3	2	5	1	1	2	2	–	2	–	–	–	2	3	5	2	3	5	4	–	4	2	–	2	1	–	1	4	2	6
Total			15                                  19  34						9			11			14			14                                 26  40						9			15			16

 

Lunile	OCTOMBRIE															Noiembrie
	Aflaţi			Intraţi			Ieşiţi			Morţi			Rămaşi			Aflaţi			Intraţi			Ieşiţi			Morţi			Rămaşi
	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total
Copii găsiţi	2	2	4	6	5	11	1	5	6	3	1	4	4	1	5	4	1	5	2	4	6	1	1	2	3	3	6	2	1	3
Copii găsiţi reprimiţi	2	–	2	1	4	5	2	1	3	1	3	4	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–
Copii naturali	–	1	1	2	–	2	2	1	3	–	–	–	–	–	–	–	–	–	1	3	4	1	–	1	–	–	–	–	3	3
Copii naturali reprimiţi	–	3	3	1	–	1	–	–	–	1	2	3	–	1	1	–	1	1	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	1	1
Copii de doici	4	3	7	2	–	2	2	–	2	–	–	–	4	2	6	4	2	6	–	2	2	2	–	2	–	–	–	2	4	6
Total			17                                21  38[30]						14			11			12			12                                12  24						5			6			13

 

Lunile	DECEMRIE
	Aflaţi			Intraţi			Ieşiţi			Morţi			Rămaşi
	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total	B.	F.	Total
Copii găsiţi	2	1	3	4	8	12	3	–	3	–	1	1	3	8	11
Copii găsiţi reprimiţi	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–
Copii naturali	–	3	3	1	3	4	1	1	2	–	2	2	–	3	3
Copii naturali reprimiţi	–	1	1	–	–	–	–	–	–	–	–	–	–	1	1
Copii de doici	2	4	6	2	–	2	1	2	3	–	–	–	3	2	5
Total			13                                 18  31						8			3			20

 

1. Azilul copiilor sugari (Fundaţia Ghiţă şi Eliza Cantacuzino)

În acest local impropriu şi insuficient se adăpostesc copiii primei vârste (până la 2 ani) aduşi de poliţie sau recomandaţi îngrijirii comunale. În această instituţie se supraveghează alimentarea la sân şi artificială şi se îngrijesc copiii bolnavi. Pentru alimentarea sugacilor există şase doici. Numărul total al copiilor bugetari este 12. Dacă numărul lor este prea mare sunt hrăniţi mixt sau artificial. În acest azil sugarii stau temporar. Cei sănătoşi, în măsura în care se găsesc doici sau crescătoare (femei din mahalale alimentând sugarii artificial), sunt trecuţi în cartiere în familii unde este supravegheată creşterea lor.

 

2. Creşterea copiilor la doici şi crescătoare

Predaţi doicilor şi crescătoarelor, copiii rămân în supravegherea lor până la vârsta când pot fi trecuţi la grădina de copii (4 ani). În decursul acestui timp, doicile şi crescătoarele sunt supravegheate în aplicarea igienei alimentare şi generale de către medicii dispensarelor de copii şi de către infirmierele-vizitatoare.

 

3. Dispensarele de sugari

Supravegherea copiilor plasaţi la doici şi crescătoare se face prin aceste dispensare. Înfiinţate în ultimul timp (mai 1922) pentru a da îngrijire tuturor copiilor din sectorul respectiv, ele au sarcina de a supraveghea în primul rând copiii găsiţi şi orfani. Această supraveghere este asigurată prin obligaţia de a controla în mod regulat creşterea şi starea de sănătate a copiilor la dispensar, de a aplica tratamentul recomandat de medic la domiciliu. Executarea îngrijirii medicale la domiciliul doicilor şi crescătoarelor se face de către  infirmierele-vizitatoare. La trecerea copiilor de la azilul de sugari (Cantacuzino) în cartier li se fac fişe şi foi de observaţie cuprinse într-un dosar personal – păstrat la dispensar – în care se înscriu în mod regulat fazele de dezvoltare a copiilor.

 

4. Grădina de copii

La vârsta de 4 ani, copiii (băieţi şi fete) sunt ridicaţi de la crescătoare şi trecuţi la şcoală specială (Grădina de copii Dr. Zigura). Aici se cresc şi li se dă instrucţia până la vârsta şcolară.

 

5. Reîntoarcerea la crescătoare

La vârsta de 7 ani copiii se împart în două: l) băieţii şi o parte din fete se reîntorc la crescătoare în mahalale, urmând la şcolile primare ale Statului; 2) O altă parte din fete, cu aptitudini şi în număr limitat, sunt trecute în orfelinatul Radu-Vodă.

 

6. Orfelinatul Radu-Vodă

În acest internat fetele urmează cursurile primare, cursuri de menaj şi profesionale, iar unele sunt susţinute pentru a-şi desăvârşi studiile în şcoli superioare.

 

7. După terminarea cursurilor primare

După terminarea cursurilor primare, când fetele sunt în orfelinat şi cartier, iar băieţii în cartier, soarta lor este mai nesigură. După împrejurări şi fără cercetări complete sau aprecierea valorii individuale a fiecărui copil, ei sunt răspândiţi în mod diferit.

Fetele sunt plasate după cerere în familii ca fete în casă (servitoare) şi numai rareori adoptate şi măritate. Puţine reuşesc a-şi face o carieră ori o meserie.

Băieţii. După terminarea şcolii primare, protecţia băieţilor nu mai există. Lăsaţi întâmplător în familiile mahalalelor, ei rămân ca ajutoare în aceste familii, puţini fac o meserie, foarte puţini fac studii secundare şi superioare. Cel mai mare număr îl dau copiii fără meserie, mărind numărul oamenilor fără căpătâi.

În întreg acest interval (de la naştere până la  adolescenţă), serviciul copiilor găsiţi este autorizat a da copii în adopţie când sunt ceruţi şi când adoptatorii îndeplinesc anume condiţii. Predarea copiilor în adopţie se face de către funcţionarii de birou (secretar), fără criteriu serios şi după aprecieri dubioase.

 

VI. CONSTATĂRI ASUPRA FUNCŢIONĂRII ACTUALE

Rezultate insuficiente

 

Rezultatele medicale se raportează la îngrijirea copiilor în: dispensare, la domiciliul doicilor şi al crescătoarelor şi în azilul copiilor sugari, iar rezultatele sociale se referă la dezvoltarea pe care o au copiii din punct de vedere educativ şi la soarta lor în momentul când ajung independenţi în societate.

 

Rezultatele medicale

 

1. a) Rezultatele medicale le voi rezuma în tablourile alăturate.

Activitatea dispensarelor:

 

 

Activitatea dispensarelor de copii în intervalul de la 1 mai-31 august 1922[31]

 

	Dispensarul Criveni			Dispensarul Griviţa			Dispensarul Rahova			DispensarulŞt. cel Mare			Dispensarul Zerlendi			TOTAL GENERAL
	0-2 ani	Peste 2 ani	Total	0-2 ani	Peste 2 ani	Total	0-2 ni	Peste 2 ani	Total	0-2 ani	Peste 2 ani	Total	0-2 ani	Peste 2 ani	Total	0-2 ani	Peste 2 ani	Total
Afecţiuni gastro-intestinale	157	14	171	24	2	26	19	–	19	27	12	39	16	19	35	243	47	290
Boli de nutriţie	84	10	94	1	–	1	1	–	1	5	–	5	3	1	4	94	11	105
Boli pulmonare	66	23	89	15	–	15	8	–	8	11	4	15	15	13	28	115	40	105
Boli constituţionale	45	14	59	6	13	19	12	–	12	9	4	13	7	1	8	79	32	111
Boli infecţioase	72	51	123	2	2	4	2	–	2	1	9	10	9	12	21	86	74	160
Boli de piele	159	34	193	4	4	8	11	–	11	20	13	33	16	9	25	210	60	270
Boli chirurgicale	43	17	60	6	2	8	3	–	3	4	2	6	8	1	9	64	22	86
Boli de urechi şi ochi	6	5	11	–	1	1	2	–	2	2	–	2	8	2	10	18	8	26
Boli nervoase	8	8	16	–	–	–	–	–	–	–	5	5	–	–	–	8	13	21
Copii sănătoşi; diverse	29	33	62	1	–	1	–	–	–	3	4	7	5	1	6	38	38	76
TOTAL	669	209	868	59	24	83	58	–	58	82	53	135	87	59	146	955	345	1300

 

 

 

Din acest tablou reiese:

1. Numărul copiilor veniţi la consultaţii este mic în raport cu populaţia sectorului şi cifra totală a naşterilor; numărul mare este al copiilor asistaţi de Primărie (Dispensarul Crivineni).
2. Este mic, de asemenea, numărul copiilor sănătoşi care au urmat controlul dispensarului; prin aceasta rolul puericulturii nu este îndeplinit.
3. Dintre copiii consultaţi, cea mai mare cifră este a copiilor bolnavi; aceasta dovedeşte că noţiunea de supraveghere permanentă a copilului, chiar sănătos fiind, nu a pătruns în populaţia cartierelor Capitalei.
4. Ordinea frecvenţei bolilor este aceea clasic cunoscută: afecţiuni gastro-intestinale, boli de nutriţie, boli infecţioase, boli de piele, boli pulmonare, boli constituţionale, boli chirurgicale etc.

Aceste rezultate nesatisfăcătoare sunt inerente începuturilor şi se explică astfel:

1. Neîmpărţirea ajutoarelor alimentare ori de îmbrăcăminte este prima cauză. Numai dispensarele de puericultură ale Primăriei nu împart ajutoare în Capitală[32]; aceasta face ca o mare parte din populaţie să se îndrepte spre dispensarele altor societăţi, unde primesc alimente ca: lapte condensat, făinuri, orez etc., săpun şi îmbrăcăminte pentru mamele sărace şi pentru copii. Acesta este, de altfel, un sistem practicat la toate dispensarele din lume şi trebuie uniform adoptat.
2. Lipsa de transport a personalului medical şi a personalului ajutător face ca ajutoarele copiilor bolnavi să nu se poată face în mod regulat, iar transportul la spital să se facă totdeauna cu întârziere şi cu mari dificultăţi.
3. Lipsa materialului necesar consultaţiilor. Localul dispensarelor este deseori impropriu ori neamenajat şi lipsit de materialul elementar necesar unui examen al copilului.
4. Incompetenţa şi retribuirea insuficientă ale personalului ajutător. Este caracteristică lipsa de instrucţie de specialitate şi cultură generală. Aceasta se resimte prin faptul că sunt incapabili a conduce scriptele elementare şi nu impun autoritatea morală populaţiei, acolo unde vizitează copiii. Acest factor trebuie considerat căci, în afară de alte mijloace de atragere către dispensar, este şi autoritatea infirmierei şi modul cum inspiră încredere familiei vizitate.
5. Ultima cauză care face ca numărul copiilor aduşi la consultaţii să fie mic este lipsa de educaţie a maselor. Ele nu sunt numai necunoscătoare ale principiilor de puericultură, dar şi neîncrezătoare şi sfaturile date nu pot pătrunde decât foarte încet.

 

 

Mişcarea copiilor din Azilul Cantacuzino după reorganizare

 

Cu începere din luna iunie, de când am primit acest serviciu, calculul mortalităţii nu se mai poate face separat, deoarece în azil adăpostim copii bolnavi din cartier şi mortalitatea de la crescătoare este suprimată.

Dăm alăturat tablourile lunare de această mişcare. Raportând mortalitatea la numărul întreg al sugarilor din azil şi cartier avem cifrele:

Luna iunie:

La crescătoare: 93 copii din care mor 8[33]

Aflaţi în azil: 21 copii

Intraţi (găsiţi): 10 copii

Intraţi (naturali): 9 copii

Intraţi (doici):  4 copii

La aceştia este mortalitate:

În azil de: 18

La crescătoare: 8

Total: 26%

 

Raportând cifra mortalităţii la numărul copiilor (din azil şi cartier) avem:

Luna:

Iunie: 36,1% = cifra absolută din azil (fără copii reprimiţi) = 60%[34]

August            : 14,9% = cifra absolută din azil (fără copii reprimiţi) = 20%

Sept.: 16,8% = cifra absolută din azil (fără copii reprimiţi) = 43,3%

Oct.:  8,8% = cifra absolută din azil (fără copii reprimiţi) = 29,7%

Nov.:  6,17% = cifra absolută din azil (fără copii reprimiţi) = 25%

Dec.:  5.07% = cifra absolută din azil (fără copii reprimiţi) = 9,6%

 

Media pe lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie şi mai este de 24,6%. Făcând coeficientul pentru întregul an, obţinem cifra de 18,6.

 

Din cifrele statistice expuse mai sus, pe ultimele 4 luni reiese:

1. Numărul copiilor intraţi a fost cu mult mai ridicat decât în anii precedenţi. Numărul copiilor găsiţi este mai ridicat, iar copiii reprimiţi dublează ori întrec chiar numărul total al copiilor îngrijiţi în azil. Reiese de aici insuficienţa celor 14 leagăne, cum reiese, de asemenea, insuficienţa localului pentru spitalizarea atâtor copii bolnavi din cartier.
2. Mortalitatea ridicată se explică prin aceea că, la numărul copiilor găsiţi şi morţi îndată după primire, se adaugă numărul copiilor reprimiţi bolnavi care au fost aduşi întotdeauna în stare gravă. Este locul să remarcăm că, din cauza lipsei mijloacelor de transport, copiii nu au putut fi aduşi decât în ultimul moment, când ajutorul medical era de eficacitate mică.
3. Reiese, de asemenea, după consemnările noastre, lipsa de mijloace suficiente pentru îngrijirea copiilor în acest azil, fapt care explică şi morbiditatea şi mortalitatea.

 

Iată în formă exactă care sunt lipsurile acestui azil şi din ce cauză este nepotrivit pentru creşterea copiilor:

1. a) Localul este mic şi impropriu, compus din două camere mici şi alte trei şi mai mici, este de o împărţire care corespunde unei locuinţe particulare şi nicidecum unui azil pentru creşterea copiilor sugari. Destinat să adăpostească 14 copii,  6 doici,  o directoare, o soră, o gardă de  noapte, un portar, o bucătăreasă şi o spălătoreasă, această clădire nu ar fi suficientă nici pentru locuinţa personalului.
2. b) Personalul este aglomerat în camere, trăind într-o promiscuitate dăunătoare sănătăţii lor, cât şi a copiilor pe care îi hrănesc;
3. c) Nu există cancelarie şi toate actele, chitanţele, fişele, foile de observaţie, stau răspândite, neputându-se strânge la un loc şi ordona în dulapuri speciale;
4. d) Doicile şi personalul ajutător stau într-o singură cameră supra-aglomerată, servind şi de dormitor şi de sufragerie;
5. e) Alimentarea copiilor este imposibil de făcut bine, chiar dacă n-am reclama decât condiţii elementare. Bucătăria este foarte mică şi nu există nimic pentru bucătăria specială a copiilor. Nu este loc nici pentru instalarea unei bucătării spaţioase şi aşa de necesare instituţiilor de copii, cum nu există nici locul unde să se adăpostească materialul de care ne folosim în aceste instituţii. Nu este loc pentru păstrarea laptelui şi nici pentru prepararea lui sau a mâncărurilor de copii. În aceste condiţii alimentarea copiilor este întâmplătoare şi justifică, într-o măsură, o parte din morbiditate şi mortalitate;
6. f) Nu există laborator care ar reprezenta o nevoie absolută pentru examene urgente, pentru controlul laptelui etc.;
7. g) Nu există săli de autopsie şi nici o cameră unde să se adăpostească cadavrele.

Socotesc că asistenţa comunală ar fi resimţit încă de mult nevoia de a organiza un azil pentru primirea copiilor şi îngrijirea celor bolnavi dacă nu s-ar fi împiedicat de acest local, destinat pentru copiii găsiţi. Medicii predecesori au cerut, de asemenea, în repetate rânduri, modificări. Astfel găsim în rapoartele anuale ale medicului şef al Capitalei[35] cereri începând din anul 1905. În anul 1905, cere a se strânge toţi copiii asistaţi de Primărie într-un local mare şi igienic şi a nu mai fi lăsaţi la crescătoare în mahala. În anul 1906, cere amenajarea azilului Radu-Vodă şi crearea de şcoli profesionale. În anul 1907, propune lăsarea copiilor la crescătoare până la vârsta de 6 ani şi apoi internarea în aziluri. În anul 1908, propune darea copiilor de la crescătoarele din mahala la sătenii din jurul oraşului, propune, după aceea, pe rând: în 1909 construirea unui orfelinat la ţară; în 1910, negăsind destul sprijin în administraţia comunală, propune cedarea serviciul unei societăţi particulare; numărul cazurilor de boală fiind ridicat, propune înfiinţarea unei creşe-infirmerii (1911); cere mijloace de transport şi, în sfârşit, repetă neîncetat cererile anilor precedenţi, fără a obţine rezultate[36]. În 1915, d-l Dr. Albulescu, pe atunci medic al serviciului copiilor găsiţi, cere prin raport documentat multe îmbunătăţiri, citând progresele obţinute în Franţa, Germania, Elveţia, Danemarca, Suedia. Comentariile acestui raport, dezbătute pe larg în ziarul Viitorul[37], nu reuşesc îndeajuns să atragă atenţia asupra acestui serviciu, atât de rudimentar şi ruşinos pentru ţara noastră.

Nevoia unui institut al copiilor găsiţi şi asistaţi este justificată şi prin aceea că: în prezent numărul copiilor găsiţi este mai mare, iar numărul copiilor bolnavi cerând spitalizarea este foarte ridicat; numărul doicilor şi crescătoarelor este mai mic ca până acum (concurenţa particulară); cererile pentru asistarea copiilor săraci fără protecţie părintească sunt cu mult mai numeroase decât până acum.

 

VII. PROPUNERI DE REORGANIZARE

 

1. Înfiinţarea unui azil de copii încăpător şi de construcţie modernă, care va servi pentru primirea copiilor găsiţi, abandonaţi, cât şi ca serviciu spitalicesc pentru copiii suferinzi de la doici şi crescătoare.
2. Alegerea doicilor şi a crescătoarelor cerând să îndeplinească mai bune condiţii de igienă şi, la nevoie, crearea de colonii la ţară, într-o regiune sănătoasă, nu departe de Bucureşti.
3. Organizarea serviciului infirmierelor-vizitatoare cu personal instruit şi devotat.
4. Înfiinţarea unui internat pentru băieţii peste vârsta de 6 ani, pentru instrucţie şi învăţare de meserii (de preferat în afară de Bucureşti).
5. Controlarea strictă a copiilor internaţi în grădina de copii Dr. Zigura şi în orfelinatul Radu-Vodă pentru a se da preferinţă în primul rând copiilor asistaţi de comună (găsiţi, orfani, săraci).
6. Supravegherea plasamentului băieţilor şi fetelor pentru învăţarea meseriilor.
7. Anchete severe făcute de personalul dispensarelor în vederea ajutoarelor ori internarea copiilor în instituţiile comunale.
8. Modificarea actualului regulament[38].
9. Organizarea şi fixarea unui criteriu mai serios în adopţii.
10. Separarea serviciului medical de serviciul administrativ.
11. Îmbunătăţirea situaţiei personalului.

[1] Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, anul V, nr. 1-2/ 1924, pp. 131-151

[2] În original „Întrucât…” (n.ed.)

[3] Pravila bisericească (numită cea mică) Mânăstirea Govora 1640 – Colecţiile de legiuiri ale României vechi şi celei noi. M. Bujoreanu, vol. III, cartea a II-a, Acad. Română.

[4] Pravila lui Matei Basarab, Târgovişte, 1652, Idem cartea a III-a.

[5] Pravila lui Vasile Lupu, Idem vol. III, cartea I.

[6] V.A. Ureche, Istoria Românilor, tom. II, pag. 201.

[7] G.I. Ionescu-Gion, Istoria Bucurescilor, pag. 663

[8] V.A. Ureche, Istoria Românilor, tom. I, 1891.

[9] Biblioteca C. Erbiceanu; Dr. Felix, Istoria Igienei în România, 1901.

[10] V.A.Ureche, Istoria Românilor, vol. VII, 1895.

[11] Regulamentul Organic din Muntenia, art. 65, capit. III, secţia II şi art.147, capit. IV, secţia I, 1832.

[12] Analele parlamentare ale României, 1839.

[13] Monitor Oficial, nr. 214, anul 1860.

[14] Dr. A. Fetu, „Despre încercări făcute asupra dezvoltării Ştiinţelor Naturale în România” (discurs de recepţie), cap. CXXVI (Azilul Elena Doamna, p. 122), 1873.

[15] Cum a condus Eforia, ce documente are şi ce rezultate a obţinut nu ştim, pentru că arhiva acestei Instituţii nu poate oferi nici un document.

[16] N-am putut obţine nici o relaţie de la arhiva Primăriei.

[17] Lege pentru organizarea comunelor urbane, votată de Adunarea deputaţilor la 16 martie 1894, de Senat la 21 martie, promulgată prin Înalt Decret nr. 2898 şi publicată în Monitorul Oficial, nr. 96 din 31 iulie 1894.

[18] Nici asupra acestei instituţii n-am putut avea documente complete pentru fiecare an. Nici arhiva „Serviciul Copiilor găsiţi” şi nici arhiva Primăriei nu au acest material.

[19] Până la 1[9]19 nu se cunoaşte în mod separat numărul copiilor aflaţi până şi după 2 ani, din această cauză nu putem da mortalitatea pe vârste.

[20] Cifrele lunare ale unui an nu pot fi totalizate întrucât nu reprezintă fiecare lună separat alţi copii.

[21] După cum se vede în tablou, aceste cifre cuprind numai copiii găsiţi şi orfani şi asistaţi la mamele lor.

[22] După 1919, găsind cifre până la 2 şi peste 2 ani, am putut obţine coeficienţi asupra mortalităţii pentru aceste două epoci; aceasta prezintă o mare importanţă în mortalitatea infantilă.

[23] Azilul Cantacuzino, după cum am arătat precedent, este numai locul unde se aduc copiii găsiţi în Capitală şi care nu depăşesc 2 ani; sunt ţinuţi în azil un timp limitat pentru a fi daţi la doici şi „crescătoare” după aceea.

[24] Pentru o parte din luni – de când avem conducerea acestui serviciu – dăm coeficienţii la sută lunari, întrucât calculele sunt diferite.

[25] Înainte de 1919, nu există statistică pe vârste separate (înainte şi după 2 ani).

[26] După d-l Prof. M. Manicatide (lecţia de deschidere a cursului de clinică infantilă, 1920), mortalitatea pe acest an a fost în azil de 45,2%. Cifrele obţinute de D-sa diferă puţin de ale noastre. Noi ne întemeiem pe cifrele extrase din însăşi arhiva biroului copiilor găsiţi. Tot  D-sa ne arată soarta pe care au avut-o aceşti copii în 1919. Astfel: s-au primit în Azilul Cantacuzino în cursul anului 1919 total 173. Din aceştia au murit în azil 78 adică 45,2%. Din 50 daţi azilului Materna au murit 29 adică 58%. Din 10 daţi la crescătoare au murit 6 adică 58%. Din 13 daţi Leagănului Sf. Ecaterina au murit 10 adică 80%. Deci din 173 de copii au murit 123, adică 71%.

[27] Întrucât datele statistice cuprind sub aceeaşi cifră copii găsiţi, orfani şi asistaţi la mamele lor, nu cunoaştem exact mişcarea fiecărei categorii în parte.

[28] Grădina de copii este singura instituţie care a păstrat ordine statistică şi conducere pricepută.

[29] În textul original era 41 (n. ed.).

[30] În original era 6, 16, 37 (n. ed.).

[31] Tablou de activitate a primelor luni de la înfiinţare; date complete cu aprecieri asupra morbidităţii şi a mortalităţii după luni vom publica ulterior.

[32] Exprimare neclară în original (n. ed.).

[33] În decursul acestei luni avem încă mortalitate în cartier, primirea în azil este numai parţială.

[34] În acest număr intră o mare parte din copiii găsiţi în Azil la primirea serviciului.

[35] Dr. G. Orleanu, „Raport general asupra igienei şi stării sanitare a Capitalei, 1905-1914”.

[36] Remarcăm, în treacăt, că, după aceste rapoarte, mortalitatea copiilor găsiţi, orfani şi asistaţi la mamele lor este între 5,7-10 la sută. Sunt greşeli care surprind, găsindu-le în rapoartele celei mai autorizate instituţii.

[37] Viitorul, 19 şi 21 mai, 2 şi 17 iunie 1915.

[38] Regulamentul Serviciului copiilor găsiţi datează de la 13 noiembrie 1881 şi nu mai corespunde organizaţiei de azi. În 1912 Dr. Orleanu, mediul şef al Capitalei, prezintă un anteproiect de regulament care nu a fost acceptat („Raport asupra igienei Capitalei”, 1912, pag. 158).