CARNETUL NOSTRU. CARTEA FĂRĂ SLOVE
Adrian Maniu
ADEVĂRUL Nr. 14767, duminică 21 februarie 1932, p. 1
Dacă aţi avut noroc să vizitaţi expoziţia de fotografii cu privelişti româneşti deschisă la „Cartea Românească“ – unde d-nii Eugen Filotti şi Alexandru Bădăuţă ne înfăţişează un mănunchi din cele mai caracteristice podoabe ale ţării – sau dacă în filmele monografice ale profesorului Dimitrie Gusti aţi urmărit viaţa unui sat – comparată între două provincii româneşti, atunci v-aţi dat seama că adevărata faţă a ţării mai poartă frumuseţi necunoscute.
Aceste frumuseţi nu erau folosite nici într-un film de ştiinţă, nici în fotografii de trimes pentru împodobirea legaţiilor noastre scumpe, decât după ce însufleţitorii pomeniţi în fruntea însemnărilor noastre, au dovedit putinţa impresionantelor realizări.
„România e fotogenică“ am putea exclama, folosind o barbară sau ştiinţifică expresiune. Dar cum am putea găsi în toată falanga de autori dramatici şi valoroşi scriitori cât mai ingenioase talente spre a da viaţă unui film, folosind toate frumuseţile şi purtând o intrigă care să merite asemenea strălucit decor?
Încercările de film românesc au avut uneori dorinţa să se apropie de literatura bună – şi dacă nu au fost încoronate de tot succesul aşteptat – vina aparţinea într-o proporţie hotărâtoare lipsei de capital, lipsei de experienţă a regizorilor – şi faptului că se pornea cel mult o adaptare, când trebuia comandată o creare specială.
Amintim că cei mai valoroşi scriitori nu şi-au mai recunoscut, sub tăieturi şi adaosurile libretistului, opera lor literară.
Dar când pentru alte ţări civilizate investirile în film sunt rentabile surse de bogăţie – faptul că avem un capital de frumuseţe ce nu îşi găseşte încă mijloacele unei solide valorizări – ne îndeamnă să credem că trebuiesc studiate toate condiţiile în care ar putea să-şi capete prielnică viaţă filmul românesc. Şi anume, filmul care, trăind prin el însuşi, ar fi plăcut şi publicului nostru, şi ar izbuti să fie cerut şi peste hotare.
Să nu uităm însă că aşa cum nu în orice actriţă începătoare doarme o stea – nu poate porni începutul trainic pe vreun tărâm de cultură, fără închinarea unei vieţi întregi de muncă.
Lasă un răspuns