“Descopăr că pe VH1 e weekend rock”
Roxana Moroşanu
extras din Televizorul in “micul infern”, Ed. Tritonic, 2005
Prezentarea subiecţilor:
Mama – 48 de ani, medic.
Preferinţe TV: serialele de pe HBO, Divertis pe Antena1, un serial cu doctori de pe TVR2, documentarele de pe Discovery.
Ziare preferate: Evenimentul Zilei (în special ediţia de duminică), Viaţa Medicală, Formula AS.
Tata – 46 de ani, inginer.
Preferinţe TV: ştirile de pe orice canal, serialele de pe HBO, Divertis, documentarele de pe Discovery.
Ziare preferate: Evenimentul Zilei, Adevărul, Capital, Academia Caţavencu.
Dragoş – 14 ani, elev în clasa a VIII-a.
Preferinţe TV: filmele de pe HBO, Gheorghe pe Antena1, Carcotaşii, MTV şi AtomicTV.
Reviste preferate: Sunete, revistele cu şi despre maşini şi, mai nou, Playboy.
Prezentarea televizoarelor:
În sufragerie: TV Sony color, mare, cu diagonala de 60 cm; îl avem de vreo 5-6 ani. Înainte am avut un TV de la ruşi, luat din piaţă, color, fără telecomandă, cu doar 8 programe, care se închidea singur în mijlocul emisiunilor (îi sărea butonul) iar înaintea lui am avut un TV alb-negru.
În dormitor: TV Sony color, mic (cu diagonala de 30-40 cm). A apărut înaintea lui Sony mare, pe cînd aveam Tv-ul rusesc.
Observarea subiecţilor: 7-13 aprilie 2004
Miercuri, 7 aprilie
Ajung în Piatra Neamţ seara la 7. Mă aşteaptă tata la gară. Acasă mama termina curăţenia. Dragoş e plecat afară. TV e închis. Înloc să-l deschidă să vadă ştirile, părinţii stau cu mine în bucătărie, să mai povestim în timp ce mănînc. Familia ţine post. Eu nu.
Vine frate-miu de afară.
Deschid TV-ul din dormitor, în timp ce despachetez bagajele. Vine Dragoş să schimbe canalul. Intervine mama: “Las-o şi pe ea!” Într-un acces de generozitate, frăţiorul meu îmi înmînează telecomanda. Îmi aduce chiar şi un program TV ca să văd ce e în seara asta. Apoi îmi arată mîndru ultimul număr din Playboy, pe care l-a primit în supermarket cînd a cumpărat un spray. Pe mine mă lasă să-l citesc (părinţii n-au avut voie să se uite prin el). Vine şi tata cu ziarele de azi şi Caţavencu. Din Caţavencu lipseşte suplimentul Lista lui Secu; le colecţionează, le strînge pe toate într-un dosar.
Din programul TV reiese că cel mai interesant lucru la ora asta (21:00) ar fi filmul de pe HBO, “I am Sam”. Las TV-ul să meargă pe HBO în timp ce desfac valiza şi stau de vorbă cu Dragoş. Mai arunc cîte o privire la film: e naşpa, politically correct, cu un retardat care are un copil şi vrea să demonstreze că poate să aibă grijă de el.
Lui Dragoş nu-i place. Ia telecomanda şi schimbă pe MTV şi Atomic: “Lasă-mă să caut o melodie!” Îmi prezintă ultimele piese de la Paraziţii şi BUG Mafia. Într-unul din videoclipuri îl recunosc pe Radu Zetu, un amic actor. I-l arăt lui frate-miu şi îi povestesc cîteva chestii despre el.
Intra mama: “Dragoş! Iar la televizor?…” Dragoş: “Lasă-mă! Dacă ţin post, măcar la televizor să mă uit!”
Tata e la TV-ul din sufragerie şi călătoreşte cu telecomanda de la un post la altul. Nu se uită la nimic anume. Îi place să ştie ce e pe toate posturile în acelaşi timp. Nu că l-ar interesa. Vrea doar să ştie. Cred că asta îi dă un sentiment de control, de putere.
Dragoş deschide calculatorul şi intră pe net. Nu îl mai interesează TV-ul, mă lasă să mă uit la ce vreau eu. Butonez telecomanda. Mă opresc la PROTV; sunt reclame. Intră mama: ”La ce te uiţi?”. “La reclame… La orice.” Mama: ”Săraca!… Erai dorită de televizor!”
Vreau să stau să mă uit la Gheorghe dar mi se face somn şi mă culc.
Joi, 8 aprilie
Dimineaţa eu sunt cea care deschide televizorul (pe la 12). Pe Romania1 sunt Premiile Uniter în reluare. Le-am văzut şi luni, de la cămin, dar fără sonor (se culcase o colegă) şi cu purici (nu avem cablu, ci antenă). Mă uit pînă la sfîrşit, ca să aud cum mulţumesc cîştigătorii. Faţă de varianta în direct, acum au mai tăiat din material şi montajul e destul de prost. Îl văd din nou pe Tudor cum ia premiul. Poartă o cămaşă albă. E dulce şi emoţionat.
În sufragerie au deschis şi părinţii televizorul. Vine mama să-mi spună că sunt Premiile Uniter pe 1 şi rîde cînd vede că deja mă uit.
La 1 vine Dragoş de la sală. Se trînteşte epuizat într-un fotoliu şi nu mai poate să spună decît: “Telecomanda!…” Îi dăm obiectul dorit şi-l lăsăm să se odihnească plimbandu-se printre canale.
Înainte să ies din casa (pe la 1:30), la Naţional TV e Dan Chişu, proaspăt întors din ocolul lumii în 80 de zile. Povesteşte despre Africa şi despre vulturii care plonjează spre tine dacă te văd mîncînd pe capota maşinii, în aer liber; poţi să mănînci doar în maşină, la adăpost. Tata e impresionat; o cheamă şi pe mama să vadă şi îi povesteşte chestia cu vulturii.
Cînd mă întorc (pe la 2:30), înainte de masă, mai dau o raită pe canale. Pe TVR2 e “Fiica oceanului”, un serial la care mă uitam cînd eram mică. Îl chem repede pe Dragoş şi rîde de mine că stau să vad o “porcărie pentru copii mici”.
După masă stăm în pat, în dormitor, Dragoş, mama şi cu mine şi ne uităm la TV. Tata e pe canapea în sufragerie, la TV-ul lui şi citeşte ziarele. Pe Prima e o emisiune nouă. Frate-miu îmi dă toate informaţiile despre ea: “A, e Monica! E un fel de Babilonia numai că mai draguţă.” Îl întreb cum se cheamă. “Monica! Ca pe prezentatoare.”
Pe AtomicTV cîntă o formaţie dance nouă (dar la fel ca toate celelate). Dragoş îmi spune cum se cheamă, dar uit imediat. Neinteresant. Schimbăm pe MTV. La emisiunea Select sunt invitaţi Viorica şi taraful din Clejani. Viorica şi soţul povestesc despre cum au compus hitul “De-aş amaneta un gram din dragostea mea”, sau ceva de genul ăsta. E foarte interesant să vezi un taraf în studioul MTV. Brusc, lăutarii au devenit “cool”.
La 7 ne uităm la ştiri. Mama şi tata sunt la TV-ul din sufragerie, iar eu în dormitor. Fiecare cu telecomanda lui. Eu mă uit în principal pe Antena1. Tata se uită pe toate canalele cu ştiri simultan. Îmi strigă din sufragerie pe ce program să dau, unde e o ştire interesantă: “Trei!” Peste două minute: “Şapte!”
La 8 pe HBO e “Viaţa unui comis-voiajor”; alt film cu retardaţi. Au înnebunit ăştia de la HBO? Ori n-am eu sensibilitatea necesara să apreciez subiectul, ori filmul nu e prea reuşit. Tind spre varianta a doua. Totuşi, “Rain Man”, de exemplu, mi-a plăcut. Deci problema nu e cu mine.
Mai tîrziu (pe la 10), Dragoş se uită în dormitor la un documentar pe VH1 despre vilele vedetelor. Mă strigă extaziat: “Rock, uite ce casă are Puff Daddy! Dar piscina e naşpa; eu mi-aş fi făcut-o jumate acoperită şi jumate nu…” Tata, în sufragerie, se uită pe Discovery Travel (călătoreşte prin Egipt). Amîndoi visează, fiecare în felul lui.
Înainte de culcare ne uităm cu toţii la Gheorghe. E invitată Loredana cu un taraf. Aflu de la mama ce caută taraful acolo: azi a fost ziua ţiganilor. Aha, probabil de asta i-au chemat şi la MTV…
Vineri, 9 aprilie
Dimineaţă tot eu sunt cea care deschide TV-ul, pe la 12:45. Pe PROTV e în reluare “Parte de carte”. E invitat Alex. Ştefănescu dar emisiunea e pe sfîrşite, nu mai prind nimic din discuţii.
După ce se termină, încep să butonez. Rămîn pe VH1 şi mă apuc să scriu rîndurile astea. E “ so 80’s”. David Bowie şi Bee Gees. Mama e în bucătărie şi face pască. Dragoş e în camera lui şi face un test la matematică. Tata e plecat.
Începe Iggy Pop – “Real Wild Child”. Îl strig repede pe frate-miu. Nu vezi prea des aşa ceva la TV. Dragoş strîmbă din nas. Nu pare să aprecieze că încerc să-i fac cultură muzicală.
După Iggy Pop urmează Kylie Minogue din perioada cînd avea păr mult în cap, în formă de sărmăluţe, cînta “Locomotion” şi era împreună cu Michael Hutchence de la INXS. Evident că nu mă uit la Kylie Minogue şi schimb pe TV5. Rezist numai vreo 10 minute. Citesc Academia Caţavencu şi francezii de pe TV5 vorbesc mult prea tare şi prea repede. Sunt prea agitaţi, mă obosesc, nu mă lasă să mă concentrez la articolele despre baronii locali.
Înapoi pe VH1: Depeche Mode. Aşa mai merge!… Solistul seamănă cu Radu.
Pe MTV e o reclama la Premiile MTV. E genial. La Cea Mai Buna Voce Masculină sunt nominalizaţi: Obladoon (cred ca aşa se scrie…) de la Paraziţii, Marcel Pavel, Emanuel, Pepe şi Ştefan Bănică jr!
Caut reclame şi clipuri noi. Îmi place Cassa Loco – “Ce bine-mi pare că ai luat ţeapă”. Ce bine au surprins băieţii ăştia esenţa poporului român! Şi clipul e fain, cu congresul PDS (o foarte “fină” aluzie la PSD).
Pe VH1: U2 – “Who’s gonna ride your wild horses”. Ce frumos! Devin melancolică. Sunt tentată să fac confidenţe jurnalului. Bine că începe Queen – “Another one bites the dust” şi mă opresc la timp. Apoi Sheryl Crow – “The first cut is the deepest”. Ce-i asta? E clar. Pînă aici i-a fost. Îl închid şi îmi pun muzică la combină. King Crimson – “In the Court of the Crimson King”. Aşa da!…
Pe la 2:30 mă sună Radu. E în camera de creaţie. “Tu ce faci?”
“Citeam un ziar, mă uitam la TV.”
“A! Te uiţi la Seinfeld?”
“Nu. E Seinfeld?”
“Da. E în reluare pe PROTV.”
Deschid pe PROTV. “Gata, am dat pe Seinfeld.”
După ce terminăm conversaţia mă uit la serial pînă la sfîrşit.
Seara mă uit cu Dragoş la “Prima dragoste” pe HBO, o porcărioară americană, romanţioasă pînă la SF, clasica poveste cu cel mai popular băiat din liceu care se îndrăgosteşte de tocilara clasei. Frate-miu se plictiseşte şi deschide calculatorul. Eu, mai masochistă, mă uit pînă la sfîrşit, curiasă să descopăr ce aduce nou filmul ăsta şi – în final – indignată că nu aduce nimic.
Sambătă, 10 aprilie
Ce surpriză minunată! Dimineaţa, cînd mă trezesc şi deschid TV-ul (pe la 12) descopăr ca pe VH1 e weekend rock. Tot weekend-ul numai rock! Special pentru venirea mea acasă.
Dimineaţa vorbesc la telefon cu domnul Borcia. Îmi spune: “Ce să fac? Aştept să văd dacă mai învie Iisus şi anul ăsta. Au zis la TV că îl resuscitează la noapte…” Îmi plac blasfemiile lui.
Toată ziua televizorul din dormitor merge pe VH1. Ascult rock în timp ce mă pensez, mă epilez şi citesc proză scurtă germană. Îl închid numai cînd mă duc la masă.
Pe lîngă clipurile cunoscute, se strecoară şi tot felul de rarităţi: Doors în concert, Led Zeppelin – “Communication Breakdown” în studio, alb-negru, cu public, AC/DC.
În timp ce ascult Billy Idol – “Poison” primesc un sms de la Traian. Încep să sar şi să dansez pe melodie. Sms de la Traian!
Mă sună pe rînd Alina, Bogdan şi Ciprian. Le dau vestea cea mare: weekend rock pe VH1! Alina e pe coclauri, la ţară, n-are cablu iar Bogdan e la unchiul de la Botoşani şi el nu prinde VH1. Le fac în ciudă. Cip spune: “OK. Am să mă uit şi eu. Sunt la Vrancea şi beau vin.” Îmi face el în ciudă.
După-amiază vin în vizită Cami, Dan şi Alex (matuşa, unchiul şi vărul meu). Alex şi-a tăiat pletele. Stăm cu toţii în sufragerie. Pe 1 e un meci. Dau pe VH1, bineînţeles. Alex mă aprobă. Mama îl intreabă cum a fost la ziua mea. Îi fac un semn discret să nu dezvăluie nici o informaţie. Începe Whitesnake – “Here I Go Again” şi dau volumul mai tare pînă cînd mama trece la alt subiect.
Seara e un documentar despre AC/DC. Părinţii se uită în sufragerie la ştiri cu volumul cam tare. Se aude o slujbă şi mă deranjează, nu e în spirit cu AC/DC. Le strig: “Închideţi uşa la biserică! Daţi slujba aia mai încet!”
După ce fac baie, vin în dormitor să mă şterg şi să-mi usuc părul în faţa TV. Sunt obsedată. Mă suna Oana să mergem cu Bogdanel cu maşina la Înviere. Ai mei mormăie ca de ce nu merg cu ei dar mă lasă în pace.
Ma întorc prima, pe la 12:30, cu lumina. Aprind şi celelalte lumînări de pe masa din sufragerie. Sunt singură în toată casa. Deschid TV-ul. Acum nu mai sunt singură. Nu se poate! Pe VH1 s-a terminat rock-ul şi e disco. Pe celelate posturi e slujba. N-am la ce să mă uit.
Vin şi ai mei. Ne aşezăm la masă. Îi anunţ ca la 1 începe Taverna pe România1. E musai să mă uit, trebuie să-l vad pe Traian. Eu am locul cel mai bun de la masă: cu faţa spre televizor. Ăsta e locul meu dintotdeauna. Mama şi tata stau pe laterala dreaptă iar Dragoş pe stînga. În timp ce mîncăm ne uităm la emisiune. Vama Veche cantă vreo 4 melodii. Dupa “Iubeşte” prezentatorul face mişto de Traian pentru că a zis că el a scris versurile. Cea mai faină e “Primavara”, unde vine şi Mara să cînte în duet cu Tudor.
După ei cîntă Holograf şi aproape că adorm la masă.
Duminică, 11 aprilie
Pe la 1 vine Dragoş să mă trezească. Trebuie să mergem la 2 la masă la mamaia. Nu vreau să mă trezesc. Bîjbîi după telecomandă şi deschid pe VH1. E un documentar despre heavy metal. Deschid ochii pe jumate ca să mă uit la metaliştii ăia supăraţi.
Mama mă convinge să mă scol spunandu-mi că toată lumea s-a spălat pe faţă cu oul roşu din cană, aşa că eu sunt ultima şi iau banii.
Mergem la mamaia. Sunt şi Cami, Dan, Alex. Stăm în sufragerie, la masa mare. Între feluri mai evadăm la televizor, în dormitor. Caut VH1 şi nu îl găsesc. Tataia e abonat la altă firmă de cablu. Ghinion!
Mă uit cu Alex pe Cartoon Network. Dragoş rîde ca noi, ”studentii” ne uităm la desene animate dar stă şi el cu noi. E un serial care îi place lui Alex, eu nu l-am mai văzut pînă acum. E cu o fetiţă sadică care se îndrăgosteşte şi întreabă disperată: “Voi putea să urăsc din nou?” Alt personaj e moartea, cu glugă neagră şi coasă, care e foarte de treaba şi e prietenă cu copiii. Ba chiar copiii sunt mai răi dacît ea, îi fac farse şi tot felul de chestii. Ce desene animate postmoderniste! Oare ce înţelege un copil de 5 ani care vede asta?
În rest nimic interesant la TV. Îl închidem şi ne jucăm cu cîinele.
Seara, cînd ajungem acasă, mă refugiez în dormitor şi dau pe VH1. Părinţii se uită în sufragerie la Divertis.
Adorm pe un reportaj despre Aerosmith.
Luni, 12 aprilie
Azi e zi de plimbare. Mergem cu maşina la mănăstirea Bistriţa şi la încă una (Pîngăraţi?). Apoi la Bicaz la baraj. Coborîm la debarcader şi privim lacul care e în scădere. Apoi mergem la Izvorul Muntelui şi facem poze. Pe drumul de întoarcere plouă şi tata nu mă lasă să conduc şi eu.
Ajungem acasă pe la 5, mîncăm şi tata îmi ia locul din dormitor. Aici are şi TV şi radio. E ora 6. Adică la radio e BBC iar la TV ştiri la Prima şi la nişte posturi locale. Îi place să asculte radio şi să vadă ştiri în acelaşi timp. Nu ştiu cum reuşeşte. Ăsta e ritualul lui. În fiecare zi (sau aproape), la ora 6, se postează în dormitor şi deschide ambele aparate. Într-o mînă are telecomanda de la TV şi în cealaltă pe cea de la combină. Reglează sonorul la una şi la alta în funcţie de importanţa ştirii de pe respectivul canal media. Din cauza asta în cameră e o hărmălaie pe care nu pot să o suport. Fug în sufragerie, la mama. Mă lasă să mă uit la ce vreau eu, în timp ce tata îşi face baia de informaţii.
Iau un program TV şi văd ca pe PAX e “Andrei Rubliov”. Bun film de Paşte! Eu l-am vazut la Cinematecă, am dat bani să-l vad. “Avem PAX?” Reuşesc să dibuiesc postul dar în loc de “Andrei Rubliov” e nu ştiu ce emisiune, unde e invitat Nicu Alifantis. Mama îmi povesteşte de concertul de 8 martie dat la Cotroceni (?) de Alifantis, unde Iliescu stătea foarte voios în lojă, înconjurat numai de femei şi fredona şi fluiera. “Ce şmecher! Arăta tare sprinţar, moşul!” Nu-mi mai place de Alifantis dacă a acceptat chestia asta.
Vorbesc cu Oana şi ieşim în oraş la “barul ăla de rock”. Mă intorc pe la 12:30 ăi ai mei se pregătesc de culcare. TV-ul e închis.
Marţi, 13 aprilie
Dimineaţa merg cu mama în oraş. Cînd ne întoarcem TV-urile sunt închise, băieţii sunt cuminţi: Dragoş face lecţii în camera lui şi tata pune masa.
După masă încep să-mi fac bagajele în timp ce la TV bîzîie MTV-ul.
Seara mergem în vizită la bunica. Cînd eram mică nu-mi plăceau vizitele de sarbători la bunica pentru că stăteam cu toţii la masa din sufragerie şi televizorul stătea închis în camera de alături. Nu mă lăsa să fug între feluri la TV: “masa e masă”. De fapt, TV-ul bunicii e şi mai complicat de deschis. Întîi trebuie băgat în priză, în prelungitor. De fiecare dată cînd îl închide îl scoate şi din priză. Îi e frică să nu facă un scurtcircuit sau ceva de genul ăsta. Noi nu scoatem TV-ul din priză decît cînd plecăm la mare. La bunica e întotdeuna mult mai complicat să deschizi TV-ul. E nevoie de multe rugăminţi şi argumente. Cînd eram mică, de sarbatori era cel mai fain program la TV cu cele mai frumoase desene. Cînd mergeam la masă la bunica pierdeam toate minunăţiile alea. La mamaia era mult mai bine. Îmi aducea chiar şi să mănînc în dormitor, la TV.
Bunica şi mamaia au televizoare acelaşi model, marca Goldstar. Numai că la mamaia se vede foarte bine şi prinde toate canalele, în timp ce la bunica se vede cu puricei şi are numai vreo 11 programe, aşezate alandala, fixate prost, cum le-a pus prima oară, acum vreo 10 ani, băiatul de la cablu. Bunicii n-au mai umblat de atunci la butoane, nu l-au mai reglat şi nu ne lasă nici pe noi nici pe tata să facem asta. Le e frica să nu se strice. “Lasă aşa, că nu ne trebuie mai multe programe! La cît ne uitam noi…” S-au obişnuit numai cu TVR-ul. N-am văzut oameni mai fricoşi şi mai conservatori decît bunicii mei. Înainte de Goldstar au avut un televizor cu lămpi. Ca să te poţi uita la el trebuia să-l deschizi cu jumate de ora înainte, ca să se încălzească lămpile şi să apară treptat imaginea. Cred că de atunci pastrează ritualul cu pusul şi scosul din priză şi ideea că TV-ul nu e ceva aşa accesibil. Că nu poţi să apeşi direct pe buton şi gata, apare imaginea; e mai complicat, trebuie să te pregateşti înainte, să te gîndeşti dacă chiar vrei să te uiţi la TV, pentru că, odată deschis, nu-l poţi închide prea repede deoarece se strică.
După ce ne-am întors de la bunica mi-am terminat de făcut bagajele şi apoi ne-am uitat cu toţii la serialele de pe HBO: “Sub pămînt SRL” şi “Carnivale”.
Concluzii
Cutia cu imagini de la mine din casă are roluri foarte diferite, în funcţie de context. Eu am folosit-o mai mult ca pe un casetofon cu imagini. Uneori poate să fie în centrul atenţiei, iar altă dată să fie doar un zgomot de fond. De multe ori e ca un glob de cristal, fereastra prin care evadăm şi călătorim în timp/spaţiu (tata în Egipt, Dragoş prin vilele vedetelor). Consumul de TV din familia mea se înscrie în nişte limite foarte largi: cred că ar putea sta toată ziua închis dar şi deschis non-stop timp de vreo 10 ore, în funcţie de zi, de emisiuni şi de persoanele care se succed în faţa lui.
sursa foto: www.lifeofnav.in
Vezi si:
Lasă un răspuns