Ce-ar fi fost dacă-ar fi fost – Al XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie din 1939

Ce-ar fi fost dacă-ar fi fost – Al XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie din 1939

Nicolae Constantinescu

Către sfârşitul anilor 30 ai secolului trecut, lumea ştiinţifică românească trăia emoţiile unui eveniment ne mai întâmplat în spaţiul cultural de la Carpaţi şi Dunăre, al XIV-lea Congresul Internaţional de Sociologie, care urma să aibă loc, la Bucureşti, în perioada 29 august – 6 septembrie 1939.

Un comitet de organizare „beton”, în frunte cu D. Gusti şi colaboratorii săi apropiaţi din ultimele decenii (Mircea Vulcănescu, Traian Herseni, H. H. Stahl, Anton Golopenţia, dr. D. C. Georgescu, prof. dr. N. Minovici, Al. Costin, consilier la Înalta Curte de Casaţie şi secretar general al Institutului [de Cercetări Sociale al României] sub egida căruia se organiza Congresul, şi secretara reuniunii, Christina Brătescu-Galitzi, doctor în sociologie la o universitate din S. U. A.) a desfăşurat o uriaşă muncă de pregătire a evenimentului, proiectat pe zile, ore şi minute, de marţi 26 august, ora 8-9, „reuniunea comitetului de primire”, la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale, Piaţa Romană nr. 6, până miercuri 6 septembrie, ora 19,00, când urma să se plece din Sinaia şi să se ia cina în vagonul restaurant al trenului care îi aducea pe participanţi in Bucureşti, după vizita la Drăguş, unde, începând cu ora 10⁰⁰ „M. le Prof. D. Gusti. „presente et explique les films sociologiques”, urmată de popasul la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, unde se serveşte prânzul „offert par S. S. l’Archevèque Nicolae Bălan” etc.

Sesiunile de comunicări, dense, programate şi ele cu multă rigoare, aveau să fie urmate de excursii documentare, de vizitarea expoziţiilor pregătite în acest scop, între care o vizită în satul-model Dioşti, reconstruit, de echipieri, într-un timp record, şi devenit, scrie Gh. Focşa, „cel mai frumos şi mai bine organizat sat din ţară”, de momente oficiale, precum vizita la  „reşedinţa de vară”  din Sinaia, a M. S. Regele (Carol II), sub al cărui înalt patronaj urma să se desfăşoare Congresul.

Din păcate, „n-a fost să fie”, pentru că zăngănitul armelor, mai grav, bubuitul tunurilor şi scrâşnetul şenilelor tancurilor, anunţând începutul Celui de-al Doilea Război Mondial se făceau auzite în Europa (la 23 august 1939 se semnase odiosul pact Molotov-Ribentropp, ocuparea Poloniei de către Germania fascistă era iminentă), încât ţinerea devenise imposibilă. În atari condiţii, Congresul este „amânat” pentru luna aprilie 1940, dată iluzorie, în condiţiile Războiului extins, şi apoi sine die, evenimentele timpului consemnând reluarea reuniunii ştiinţifice programate în 1939, peste 11 ani, în 1950, la Roma, purtând acelaşi număr (XIV) ca şi reuniunea de la Bucureşti care, practic, nu avusese loc.

După 75 de ani, acum, deşi tentative au mai existat (de văzut, în acest sens, numărul special al revistei „Transilvania”, nr. 1, 2014, Şcoala Sociologică de la Bucureşti. Publicaţii. Expoziţii. Proiecte. Coordonator Sanda Golopenţia, şi revista „Secolul XXI”, nr. 1-6, Şcoala sociologică de la Bucureşti. Monografişti. Echipieri, acelaşi coordonator), dar acum, Marin Diaconu şi Zoltán Rostás, în calitate de editori, pun cap la cap documente, unele inedite, altele uitate sau puţin cunoscute, din „bucătăria” pregătirii acelei grandioase manifestări ştiinţifice care urma să aibă loc la Bucureşti, într-un „Documentar” de 466 p. apărut la Editura Universităţii din Bucureşti, 2014.

Cu meticulozitatea care îl caracterizează, Zoltán Rostás prefaţează volumul acesta cu un studiu scris mai înainte (L’histoire d’un congres qui n’a pas eu lieu, în revista franceză „Les Etudes Sociales”, 2011, nr. 153-154, p. 195-211) enunţând beneficiile, nu puţine, pe care acesta le-a produs. Ideea fusese formulată chiar de către Dimitrie Gusti, artizanul acestui mare proiect nerealizat, într-un adevărat „cântec de lebădă”, comunicarea ţinută în şedinţa publică a Academiei Române din 16 aprilie 1948, cu puţin timp înainte de transformarea acesteia în „Academia Republicii Populare Române”, comunicare în care sintetizează eforturile făcute şi aşteptările avute, încheind patetic:

„Aceasta a fost povestea frumoasă şi tristă a Congresului Internaţional de Sociologie din Bucureşti. Pentru sociologia românească el însemna o dată însemnată, căci pentru întâia oară după o jumătate de veac de la înfiinţarea Institutului Internaţional de Sociologie, sociologii hotărâseră să nu se mai întâlnească într-o capitală din Europa Apuseană, ci într-o capitală din sud-estul Europei […] Pentru Congresul de la Bucureşti, s-a făcut totul ca el să reuşească. Unul dintre colegii mei din străinătate zicea că, după părerea sa, Congresul din Bucureşti ar fi fost, după pregătirile şi programul  lui, cel mai animat şi important din toate cele 13 (anterioare). Dar congresul a avut loc, deşi nu s-a ţinut ! – prin numărul neobişnuit de mare de comunicări trimise, prin interesul arătat din partea sociologilor din întreaga lume.” (p. 422-423).

Superbă conştiinţă a valorii, superbă capacitate de a evalua lucrurile, în condiţiile schimbării dramatice a paradigmei politice din România, din Europa şi din Lume!

Şi superb efortul contemporanilor noştri – Zoltán Rostás, Marin Diaconu, Sanda Golopenţia – de a scoate de sub dărâmături (arhive publice şi particulare, publicaţii uitate, dosare păstrate cine ştie cum şi unde) tot eşafodajul acelei construcţii monumentale, care nu a apucat să fie dezvelită – al XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie.

Unele din încăperile acestei construcţii somptuoase s-au păstrat intacte, prin natura lor, până în ziua de azi – monografiile Drăguş şi Nereju, urmate de Clopotiva, ancheta tipologică 60 de sate, volumul Îndrumări pentru monografiile sociologice, o primă broşură din Bibliografia satului românesc (Generalităţi, cadrul cosmic şi biologic, 37 p.) „nepusă în comerţ, tipărită la Ramuri, Craiova” (Cf. Sanda Golopenţia, în acest vol., p. 24). Altele au fost recuperate miraculos, aproape, precum o parte din comunicările trimise în avans pentru Congres şi tipărite în câteva volume, apărute cu puţin înainte de amânarea Congresului sau pregătite să apară atunci. Numai o minte luminată, superior organizată ca aceea a Sandei Golopenţia putea să reconstituie, cu o minuţie tulburătoare, drumul fiecărei comunicări româneşti de la titlul anunţat iniţial la titlul final (tradus, de regulă, în limba franceză) şi de la textul remis organizatorilor la  cel publicat atunci sau mai târziu.

Cu obiectivitate şi implicare, Zoltán Rostás deschide volumul acesta recuperator cu un studiu despre „Beneficiile unui congres care nu a avut loc”, menţionat de noi la începutul cronicii, iar cei doi editori (Marin Diaconu şi Zoltan Rostás) îl încheie cu o „Notă privitoare la culegerea de faţă” (p. 453-4) din care mi-a reţinut cu precădere atenţia fraza finală:

„Intenţia mărturisită aici este ca un tânăr şi harnic cercetător să reconstituie într-un mare tom toate comunicările tipărite, în cărţi sau în publicaţii ale vremii, [cu] depistarea şi a altor comunicări, ale celor pe care n-au reuşit să le identifice cei doi actuali editori”.

Gândul lor se întâlneşte cu acela al Sandei Golopenţia, din finalul studiului „Comunicări româneşti pentru al XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie”, din acest volum, p. 35-46:

„În încheiere, îmi place să imaginez o tânără echipă de sociologi care ar întreprinde operaţia de adunare într-un volum-recoltă a comunicărilor româneşti, publicate ulterior în alte ansambluri sau nepublicate, care fuseseră pregătite de autorii lor pentru congresul nostru fantomă. Ar fi singura modalitate de reparare (pe cât e posibil) a trecutului, de care dispunem”.

Ceea ce ar constitui, cred eu, încă unul din beneficiile acestei reuniuni internaţionale care nu a avut loc …

Pe tema Congresului:

• Al XIV-lea Congres Internațional de Sociologie: București 1939–Roma 1950 (I)
• Al XIV-lea Congres Internațional de Sociologie: București 1939–Roma 1950 (II)
• Comunicari romanesti pentru al XIV-lea Congres International de Sociologie
• L’histoire d’un congrès qui n’a pas eu lieu: le XIVe Congrès international de sociologie, Bucarest (1939)