CE ESTE CAMINUL STUDENTESC?

CE ESTE CÃMINUL?

Zoltán Rostás

din Zoltán Rostás, Sorin Stoica, Jurnal de cămin, Ed. Curtea Veche, 2008

Net, site, yahoo, Google, search, mess, buzz, chat, mail, update, online, laptop, PC, CD, DJ, e-job, part time, full time, hostess, stampling, call center, board, stick mobil, beep, karaoke, supermarket, hypermarket, popcorn, cheeps, snacks, pizza, fornetti, shaorma etc., și o mulțime de cuvinte subculturale populeazã textele cuprinse în acest volum. Autorii lor sunt studenți. Textele nu au fost „comandate“ pentru publicare, ci pentru a experimenta descrierea spontanã a vieții în cãminele studențești. Nu le-am cerut studenților sã studieze acest spațiu existențial cu pretenții și mijloace sociologice. I-am lãsat pe ei sã defineascã pânã și ce înțeleg prin „jurnal de cãmin“. De aici marea varietate de concepere a acestor texte.

Dincolo de pitorescul lor involuntar, însemnãrile zilnice deschid o fereastrã spre o lume care își are propriile sale legi, independente atât de regulamentele oficiale ale cãminelor, cât și de Charta universitarã. În spațiul cãminelor funcționeazã o economie paralelã (sau mai degrabã neagrã) necamuflatã, dar bine apãratã, un pluralism politic-cultural nesigur, și o moralitate sexualã care tolereazã toate manifestãrile posibile. Aici se vinde și se cumpãrã orice, de la locul în camerã la telefoane sau referate, se câștigã bani cu mașina de spãlat sau cu printerul de la calculator, se fac și se desfac iubiri și prietenii. În aceste clãdiri studenții mai și învațã. În salturi.

De ce am propus acest proiect, împreuna cu regretatul meu student și asistent Sorin Stoica? Am putea afirma cã am fost nemulțumiți de studiile (puține la numãr) despre studenți, despre tineret și mai ales de discursul politic despre tânãra generație. Dar totodatã amândoi am fost curioși, din motive personale diferite: el nu a locuit niciodatã în cãmin, eu da, însã cu mulți ani în urmã. Iar convingerea mea este — fãrã sã contest importanța studierii comportamentul politic al studenților, ori a preferințelor lor de migrare — cã nu ne putem lipsi de cunoașterea dimensiunilor ascunse ale vieții lor.

Cu tot caracterul efemer al vieții de cãmin, în acest spațiu, studențimea formeazã o societate și o culturã. Se conformeazã cutumelor sale, fãrã sã reflecteze asupra condiției de cãminist. Unii însã simt nevoia de a-și exterioriza sentimentele fațã de viața în acest habitat de tranziție.

Este cel puțin interesantã varietatea judecãților emise fațã de „viața în cãmin“. O studentã, spre pildã, vede în aceasta

„vecini sociabili provenind din diverse locuri ale țãrii și de la numeroase facultãți, nopți în care voi citi în buzunar, colege de camerã pe care atunci când nu le înțeleg le tolerez.“

Un student, mai melancolic, constatã cã

„deși sute de suflete se plimbã pe holurile cãminului, în aer plutește o aromã de indiferențã, de rãcealã, de egoism“.

Același sentiment de singurãtate este vãzut de un alt autor de jurnal în contextul dialecticii cotidiene a avantajului și dezavantajului:

„Acesta este unul dintre avantajele de a sta în cãmin, gãsești mai mereu o persoanã care sã te asculte. Nu pot spune, însã, cã nu te simți niciodatã singur. Dimpotrivã, sentimentul de singurãtate este amplificat de numãrul mare de oameni care te înconjoarã, care știu sã vorbeascã, dar nu știu sã comunice“.

Realist, dar și indiferent este un alt student:

„Ieri… azi… mâine… o altã zi, același decor. În esențã viața de cãmin este aceeași în fiecare zi, diversitatea este doar o chestiune de nuanțã.“

Si mai realist pare cel care constatã sec, cã

„viața la cãmin e un chin pentru unii. Dacã nu știi sã fii tare, sã faci haz de necaz și sã treci peste toate cu zâmbetul pe buze, riști sã devii un frustrat și sã te saturi de viațã.“

Mai mulți ani petrecuți la cãmin au drept rezultat sã

„începi sã-ți dorești tot ceea ce nu ai avut de-a lungul anilor petrecuți acolo: intimitate, curãțenie și, nu în ultimul rând, o casã, o casã numai a ta, pe care sã o împarți doar cu familia. Ești ca un copil al strãzii, care își dorește ce nu a avut vreodatã: pãrinți și un acoperiș deasupra capului.“

Existã o asemãnare între cãminiști și copiii abandonați, ambele categorii au un lucru în comun: lipsa unui loc pe care sã-l poatã numi „acasã“ — mãrturisește cu amãrãciune un viitor licențiat.

Nu mi se pare de loc paradoxal sã citesc și mãrturii, care dedicã vieții de cãmin un adevãrat imn în prozã:

„Viața de cãmin e cu siguranțã cel mai frumos lucru care mi se putea întâmpla. Țipete, urlete, rãgete, uși trântite, înjurãturi ca la ușa cortului, pãruieli între fete, declarații de dragoste, serenade în modul, whist pânã târziu în noapte, femei ușoare gata oricând sã danseze toatã noaptea pentru un strop din cãldura vinului gratuit, nopți liniștite la lumina lumânãrilor, colege „beton“ gata oricând sã plece la un suc dupã o strâmbãturã din care înțeleg cu siguranțã ce le ceri, geci de firmã cumpãrate cu 7 lei, gândaci care îți țin de urât în nopțile tale de nesomn, fete drãguțe (ziua) sforãind (noaptea), calorifere înfundate, pe care dacã pui mâna riști sã-ți rãmânã înțepenitã, paste cu bulion când sponsorii nu dau niciun semn, sala de lecturã (sau cantina R2), cafenea în camerã, rãgete în modul la orice glumã banalã spusã de tipul cu Audi A3, invitații falsificate la balurile bobocilor din cluburile de pe lângã noi, lupte acerbe pe calculator, oameni și oameni, cu fețe și fețe, cu fițe și fițe, cu bani ori fãrã, cu chef de chef ori cu chef de chemat poliția când tu te simți cel mai bine, cu bune ori și mai bune intenții, cu rele sau de obicei cu cele mai rele intenții, cu blonde focoase pe bancheta din spate a mașinii, bãrbați în toatã firea plângând și amenințând cã se aruncã de la etaj pentru cã ea, femeia pe care o iubește cunoaște toate paturile din Regie, mirosuri de la ghena din apropiere acoperite de tone de bețișoare și lumânãri parfumate, fete pocnite, uitate de civilizație, îmbrãcate (mai mult dezbrãcate) cu fuste de-o palmã cu imprimeuri de leopard, caserole goale, vânt prin frigider, rugãminți și mituieli pentru o cãrãmidã pe care sã ne preparãm pireul din fulgi de porumb, țârâit de telefoane în miez de noapte, prize pocnind, prieteni adevãrați, cursuri printate cu 0.06 lei pagina, șampoane, țigãri și ciocolatã pe gratis de la promotori ce stau tot în cãmin, țigãri cu împrumut, bani de medicamente ce se duc ușor pe cãni cu vin fiert în bãrulețe de rockeri, tresse pe gratis, haine uscate pe spãtarul scaunului, farduri aruncate prin toate colțurile camerei, curãțenie la 3 dimineața, pungi cu apã fierbinte aruncate pe coafura abia finisatã a domnișoarei ce se bãlãngãne pe tocurile de 13 cm, chefuri cu chetã, ceaiuri fierbinți la țigara de dimineațã, ochi împãienjeniți, dușuri pe apucate (la cheremul apei care nu tot timpul vrea sã urce 5 etaje), cerșit prin cãmin, afaceri cu un aspirator care abia își mai trage sufletul, telefoane îmbucurãtoare de la pãrinți care fie ne trimit pachet, fie cotizeazã pentru ghetele care ți-au plãcut atât de mult, rock la maximum îmbinându-se cu manelele vecinelor de modul, bârfe la intrarea în cãmin, agende pline cu numere de telefon ale unor persoane despre care nu-ți amintești nimic, cele mai noi filme piratate ale cãror replici le spui ca pe o poezie de grãdinițã înainte ca ele sã aparã prin cinemaurile noastre, bãtãi pe coridoare, farse fãcute colegilor, certuri cu administratoarea care nu înțelege «cum de la tine în camerã e frig și aici la mine nu poți sta cu o bluzã mai groasã pe tine», sãptãmânã nebunã, zile ciudate, nopți frânte, ima- gini mișcate, amintiri uitate, așteptãri înșelate, alte așteptãri, încercãri eșuate, fire albe, vorbe goale, cuvinte formale, râs și plâns, prieteni adevãrați care știu când sã te ținã în brațe, iubiri trecãtoare și întotdeauna o dragoste adevãratã. Ãsta e cãminul!“

Deci, de fapt, ce este cãminul?