UNIVERSUL
PAGINA BISERICII. Folosul cercetărilor monografice
Nr. 16, duminică 16 ianuarie 1937, p. 6
de EMILIAN VASILESCU
Vorbeam aici cândva despre psihologie şi sociologie în slujba păstorilor de suflete şi spuneam că aceste ştiinţe se prezintă ca două arme noi la îndemâna propovăduitorilor creştini[1]. Ca o precizare a celor spuse atunci cu privire al sociologei, voi încerca acum să arăt pe scurt foloasele monografiilor sociologice, atât pentru misiunea creştină în popor, cât şi pentru activitatea pastorală.
Desigur, cercetarea monografică nu este specifică pentru domeniul social. Se poate face monografia unui eveniment istoric, a unei instituţii, a unui obiect de artă etc., pentru că monografia este cercetarea completă a unui obiect delimitat.
Cercetarea monografică, al cărei trecut istoric se urcă la Frédéric Le Play şi şcoala lui; Edmond Demolins, H. de Tourville, Paul Bureau, Paul Descamps etc., are avantajul că se limitează la o porţiune precisă a realităţii sociale, un sat de exemplu, şi-l studiază din toate punctele de vedere.
Desigur, cercetarea monografică în domeniul social este însoţită de enorme dificultăţi de ordin practic, ca să nu mai vorbim de cele de ordin teoretic. Dificultăţile pot veni de la informatori, de la cercetători şi de la cei care sunt puşi să utilizeze materialul adunat. D. H. H. Stahl a insistat mult şi pe bună dreptate asupra acestui lucru, în lucrarea d-sale: Tehnica monografiei sociologice, în care sunt concentrate experienţele aşa numitei „Şcoale sociologice româneşti“ sau „Şcoala de la Bucureşti“, în fruntea căreia se află d. profesor D. Gusti.
Dar, oricât de mari ar fi aceste dificultăţi şi oricât de fragmentare şi incomplete ar fi până acum aceste cercetări la noi, nu trebuie să ignorăm folosul lor pentru opera de adevărată şi adâncă încreştinare a poporului nostru, operă a cărei înfăptuire se cere astăzi cu o insistenţă necunoscută până acum.
O simplă răsfoire prin publicaţiile Institutului Social Român, care a luat fiinţă în anul 1921, o ochire fugară asupra cercetărilor făcute timp de aproape zece ani de Seminarul de Sociologie de la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, în fine, o confruntare a rapoartelor întocmite de inspectorii Fundaţiei Regale Principele Carol şi de şefii echipelor culturale studenţeşti trimise prin sate de M. S. Regele Carol II, şi ar fi destul pentru a-ţi face o idee de ce ar însemna pentru propovăduitorul creştin rezultatele aranjate metodic ale unei adânci şi vaste scormoniri în viaţa poporului nostru.
Semnalez numai un studiu al d-lui Traian Herseni, publicat în Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială (anul 1932), asupra vieţii religioase din satul Fundul Moldovei; studiu care mi-a dat mult de gândit. Concluzia la care ajunge d-sa este că în satul Fundul Moldovei se observă o foarte pronunţată tendinţă spre individualizarea vieţii religioase şi spre dezmembrarea vieţii bisericeşti pe secte.
Un alt studiu, la fel de interesant, datorit d-lui Ernest Bernea şi publicat în acelaşi loc şi în acelaşi an – sunt acolo vreo 500 pagini – rezultate ale cercetărilor monografice – tratează despre problema calendarului în satul Cornova-Orhei. Cine vrea să-şi dea seama de tragedia calendaristă, de frământările sufleteşti produse de schimbarea bruscă a calendarului, să citească acest studiu, în care abundă cifrele şi datele precise.
Dar chiar şi numai un mic studiu, al d-nei Ştefania Cristescu, Frecvenţa formulei magice în satul Cornova, publicat în noua revistă Sociologie românească, de sub direcţia d-lui prof. D. Gusti, chiar şi numai acest studiu spune mult propovăduitorului creştin, care nici nu-şi putea închipui că în satul Cornova sunt nu mai puţin de 87 descântători, la care poporul necăjit aleargă uneori mai degrabă decât la graţia sfinţitoare a Bisericii noastre creştine.
Dacă predicatorii creştini ar cunoaşte mai de aproape aşa numitele „surprize“ ale cercetărilor făcute prin satele noastre: boli care ne decimează naţia: sifilisul, tuberculoza, pelagra, malaria; lipsa igienei celei mai elementare; practicile anticoncepţionale cele mai barbare; mortalitatea infantilă; divorţurile; concubinajul etc., dacă ar lua deci cunoştinţă de realitatea trăită de poporul nostru, de nevoile lui reale şi de piedicile ce se opun răspândirii cuvântului Evangheliei, nu am mai asista la spectacolul dureros al predicilor fără miez şi fără efect, nu s-ar mai risipi fără rod mult-puţinul zel misionar al propovăduitorilor creştini – spre marea bucurie a sectanţilor care, s-o mărturisim, ştiu să se folosească de cunoaşterea mai strânsă a stărilor sociale de la noi.
Misionarii creştini au nevoie deci să cunoască pulsul vieţii religioase şi morale în diferitele ţinuturi ale ţării şi la diferitele categorii sociale, potrivindu-şi activitatea după împrejurările în care se află. Lor le trebuie să aibă la’ndemână o vastă anchetă, cuprinzând statistica satelor pe confesiuni, frecvenţa venirii la biserică, amestecul Bisericii în viaţa de toate zilele, abaterile de la canoane, cultul dat celor morţi etc., precum şi o cercetare a proceselor verbale ale jandarmeriilor şi a proceselor la judeţe, tribunale, curţi de apel, o cercetare a opiniei publice, a credinţelor magice, a practicilor vrăjitoreşti etc.
O dovadă că preoţimea a simţit deja nevoia cunoaşterii ştiinţifice a parohiei, o avem în înmulţirea monografiilor de biserici şi parohi, care au, desigur, cele mai multe, un caracter istoric, dar unele nu neglijează nici realităţile actuale, cum este mai ales monografia parohiei şi bisericii Hagiu din Bucureşti. Un colţ de oraş şi un sfânt locaş, făcută de pr. prof. Grigore Popescu. Alte monografii se pot cita: Monografia Sfinţii Atanasie şi Chiril, cu biserica filială Vulpe, din Iaşi (Iaşi, 1934), de pr. N. V. Hodoroabă; Monografia bisericii Sfintei Adormiri (biserica cu lună) din Oradia (Oradia, 1934), de d. Nicolae Firu; Monografia satului Feneş, de pr. Vasile Paica; Monografia bisericii parohiale Belu din Capitală; de pr. Dimitrie A. Băleanu; Monografia bisericii Cărămidarii de Sus, de pr. Muşeţeanu etc.
Iată deci o serie de monografii (cele mai multe le citez după d. H. H. Stahl, din Sociologie românească, anul I, Nr. 6), menite să ne arate ce se poate face în acest sens, dacă este bunăvoinţă. Părintele prof. Grigore Popescu dă chiar, în anexa monografiei parohiei Hagiu, un frumos program de cercetare a parohiei.
Acum, ar fi oare o dorinţă prea mare, ca fiecare parohie să-şi aibă într-o zi monografia sa? Ar fi oare aşa de greu ca studenţii teologi şi preoţii să fie îndrumaţi sau chiar obligaţi la cercetarea monografică a bisericilor şi parohiilor?
Se va spune poate că preotul îşi cunoaşte de obicei parohia. Da, dar şi-o cunoaşte empiric, lipsindu-i putinţa de a compara viaţa religioasă a parohienilor săi cu aceea din alte colţuri ale ţării şi mai ales lipsindu-i sugestiile ce se pot ivi din experienţele realizate în alte părţi. Iar, dacă este vorba de forurile înalte bisericeşti, acestea, ca organe centralizatoare şi de directive generale în Biserică, au cu atât mai multă nevoie, în fiece moment, de un fel de busolă, care să arate spre ce pot tinde religiozitatea şi moralitatea credincioşilor.
În concluzie, în Biserica noastră este nevoie de o vigilentă orientare asupra stărilor religioase şi morale. Schimbări mari şi repezi sunt în perspectivă, potrivit ritmului accelerat al vieţii de azi, şi de aceea, tot ce se va face fără o cunoaştere temeinică a realităţilor sufleteşti şi sociale, riscă să rămână fără efect sau să producă vătămare. Să nu fie!
[1] Vezi: „Universul“ din 5 şi 12 aprilie 1936. (Psihologia şi sociologia în slujba păstorilor de suflete de Emilian Vasilescu. În: Universul Nr. 95, duminică 5 aprilie 1936, p. 6; )
***
EXPOZIŢIA ECHIPELOR STUDENŢEŞTI. Inaugurarea s-a făcut în prezenţa Suveranului
Dimineaţa,
Anul 33, No. 10.867, miercuri 24 martie 1937, p. 13
Lucrul echipelor regale studenţeşti din anul 1936 este rezumat grafic şi în fotografii la Muzeul Satului de la Şosea în a treia expoziţie a echipelor, deschisă luni 22 martie crt.
Organizarea expoziţiei s-a făcut din iniţiativa şi după metoda d-lui prof. Dim. Gusti, ajutat de d-nii Em. Bucuţa, Apostol Culea, Lascarov, Moldovanu, Stahl, V. Ion Popa etc.
Au luat parte la deschidere, în prezenţa Suveranului, d-nii miniştrii Inculeţ, Franasovici, dr. Costinescu, Cancicov, Valeriu Pop, d. prof. de Martonne, d-nii C. Argentoianu, P. Halipa, V. Slăvescu, Trancu-Iaşi, R. Anastasiu, d-nii profesori Al. Rosetti, Mehedinţi, A. Rădulesscu, Ionescu – Dolj, T. Vianu, O. Onicescu, d-nii dr. Antipa, Mezincescu, Cezar Petrescu etc.
CUVÂNTAREA DOMNULUI PROFESOR GUSTI
„Mergând înainte pe drumul arătat de Majestatea Voastră, de faptă şi de ridicarea ţării, prin silinţe metodice şi încordate, avem astăzi bucuria să chemăm la a treia Expoziţie a lucrului echipelor studenţeşti.
Numărul echipelor a urcat de la 12, în 1934, la 25, în 1935, şi la 47 în 1936. Iar echipierii studenţi şi tehnicienii au crescut de la 154, în 1934, la 331, în 1935, şi la 479, în 1936.
Ceea ce a început ca o experienţă mai mult sfioasă şi privită cu mirare în 1934, a luat deodată o mare dezvoltare şi a aflat o primire obştească.
Printr-o acţiune coordonată şi supravegheată am fost în stare să împlinim următoarele:
CULTURA SĂNĂTĂŢII
Sanitar: total consultaţii 161.190: dintre care la dispensar 147.417; la domiciliu 13.773; analize 6.318; injecţii 52.130; pansamente 7.811; intervenţii operatorii 1.943.
Educaţie fizică: şedinţe cu străjerii 11.493, cu premilitarii 8.576, cu postmilitarii 801, cu arcaşii 134, total şedinţe 4.137.
În domeniul CULTURII MUNCII:
Activitate sanitară veterinară: consultaţii 26.295, injecţii 100.780, demonstraţii practice 214; grajduri model 3, conferinţe 141.
Activitatea agronomică: vizite în gospodării şi împrejurimi: 23.712, arătură-model 3.699 ha, însămânţări 6.645 ha, unelte agricole aduse 384, plantări de pomi 5.791, altoiri de pomi 49.796, gropi de gunoi 414; muncă în 931 de grădini, îngrijiri de pomi 26.379, lecţii practice 1.911, pepiniere 45.
Munca în gospodărie: demonstraţii în gospodărie 3.529, demonstraţii la Cămin 1.684, demonstraţii în îngrijirea casei 8.988, lecţii teoretice 1.500.
Activitatea edilitară: construcţii terminate 43, şosele şi drumuri 152.050 m, şanţuri 260.929 m, fântâni asanate 640, îndiguiri 2.382 m, poduri făcute din nou şi reparate 1.342m, podeţe făcute din nou şi reparate 1.243, mlaştini secate 55, gard făcut din nou şi reparat 26.311 m, bare pe şosea 10.157 m, teren de sport 145.727 m. p.
CULTURA MINŢII
Şcoala ţărănească: şedinţe la şcoala ţărănească 380, membrii înscrişi la şcoala ţărănească 3.080, producţii corale 710, piese de teatru 237, şezători 323, conferinţe 2.663, biblioteci 53.
CULTURA SUFLETULUI
Îngrijirea monumentelor 33, îngrijirea bisericilor 67, îngrijirea cimitirelor 53, cununări de concubini 98, împăciuiri 81, vizite la domiciliu 5.473, icoane împărţite 4.275, conferinţe 330, predici 798, cărţi împărţite 9.818, discuţii cu sătenii 2.607, troiţe 108.
Toate aceste lucrări au fost făcute cu putinţă întâi de spiritul care a însufleţit pe echipieri şi de metoda care li s-a pus la dispoziţie.
Spiritul îl datorăm în întregime Majestăţii Voastre. Cu el am îndrăznit să înfruntăm ceea ce a făcut îngrijorarea celor mai agere minţi şi a celor mai chibzuiţi administratori ai poporului nostru.
Am pătruns la sate şi am născut încredere şi înţelegere. Ţăranul ne-a ascultat şi s-a aşternut pe treabă alături de noi, privind cu ochii mari cum toate se pot schimba în jurul lui când, pe lângă pricepere, cinste şi omenie, bate un vânt nou şi arde o flacără curată în tinerii trimişi de regele lor ca să-l deştepte la altă viaţă.
Metoda s-a dovedit încă o dată de toată încrederea. Ceea ce îi dă noutatea şi răsunetul este punerea la un loc a celor mai deosebite pregătiri pentru aducerea la îndeplinire a unui program de lucru gândit în amănunte.
De aceea anul acesta am putut să mergem mai departe: să organizăm câteva puternice Regionale ale Căminelor, cum este aceea din Chişinău, cea dintâi, cea de la Iaşi care a urmat, şi cea de la Timişoara, viitoarea; să organizăm şcoli de adevărată pregătire a echipierilor, cum este aceea din Stăneştii Muscelului , să dăm o nouă dezvoltare şcolilor ţărăneşti, să ne înmulţim şi să ne înfrumuseţăm cărţile şi publicaţiile, cum este biblioteca „Albina” de 3-5 lei volumaşul, să conlucrăm tot mai strâns cu Institutul social din Bucureşti şi cu institutele sociale din Chişinău şi Timişoara pentru cercetarea ştiinţifică, sociologică a realităţii satului; să pregătim un Muzeu al satului-model ca un complement raţional al Muzeului satului autentic românesc.
CUVÂNTUL REGELUI
Suveranul a răspuns:
Expoziţia de faţă v-a arătat rezultatele echipelor.
Ţin să aduc mulţumiri tuturor celor care aţi priceput şi aţi ştiut să aduceţi la îndeplinire scopul ce Mi-am propus. Eu am adus sufletul şi credinţa Mea neclintită că metoda integrală de colaborare a tuturor e singura aptă pentru ridicarea satelor.
Am găsit cu bucurie pe cei ce M-au priceput şi ajutat în credinţa Mea şi le exprim mulţumiri călduroase.
Lasă un răspuns