Comunicari romanesti pentru al XIV-lea Congres International de Sociologie

Comunicari romanesti pentru al XIV-lea Congres International de Sociologie

Sanda GOLOPENŢIA

Revista Transilvania, nr. 1/2014

Romanian Communications for the XIVth International Congress of Sociology

In addition to the special issue of Archives pour la science et la réforme sociale (in which 18 Romanian communications and 17 reports were published in 1943), the discovery of two documents (one listing 83 Romanian communications and the other enumerating 34 Romanian reports to be presented at the Congress) allows us to conclude that rather than representing only the monographic research of the twenties, the 132 papers were meant to account for the activity of Romania’s Institute for Social Research, which concentrated a number of 50 federated institutions and, as such, were intended to give an image of the whole Romanian sociological movement developed around D. Gusti at the end of the thirties. By isolating the Romanian communications from the foreign ones and by postponing their publication for a later moment, the Sociological School of Bucharest missed the opportunity to illustrate a further moment of its development, that which followed the monographic one.

Keywords: Romanian communications, XIVth International Congress of Sociology, monographic sociology, D. Gusti

In pregătirea celui de al XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie prevăzut a se desfăşura la Bucureşti între 29 august şi 14 septembrie 1939 au existat elemente de asimetrie între publicarea titlurilor şi textelor comunicărilor străine şi cea a comunicărilor româneşti.

Lucrul era, în parte, firesc. Gazda unui Congres se preocupă în primul rând de asigurarea punerii în lumină optime a eforturilor profesionale ale invitaţilor ei. În plus, în timp ce selecţia participanţilor străini operase înainte de invitarea acestora la Congres, astfel încât titlurile anunţate şi comunicările primite nu mai impuneau o cernere prealabilă, documentele de care dispunem arată că, cel puţin la început, Comitetul de organizare a Congresului a lansat, alături de invitaţiile nominalizate către membrii recunoscuţi ai Şcolii, o invitaţie generală către toţi cei dornici să prezinte comunicări, acestea urmând în mod firesc să fie citite în prealabil. În sfârşit, atenţia organizatorilor s-a concentrat la început asupra marilor lucrări româneşti care urmau să servească drept carte de vizită a Şcolii la Congres: D. Gusti, La Science de la réalité sociale; monografiile exemplare de sat (Nerej şi Clopotiva) sau regiune (Ţara Oltului) şi tipologia satelor româneşti (60 de sate), cu excepţia primei, vaste lucrări colective conduse respectiv de H.H. Stahl, Ion Conea, Traian Herseni şi Anton Golopenţia. Li se adăugau un volum colectiv de Îndrumări pentru monografiile sociologice condus de D. Gusti şi coordonat tehnic de Traian Herseni, precum şi o Bibliografie a satului românesc1.
Nu s-a remarcat însă faptul că marile lucrări amintite regrupau un număr important de reprezentanţi şi aliaţi ai Şcolii gustiene, fie ei (foşti) monografişti, echipieri, specialişti în ştiinţe sociale, sau practicieni (medici, ingineri, preoţi etc.). Astfel, la elaborarea celor trei volume Nerej au contribuit cu capitole, alături de H.H. Stahl, L. Bejan, C. Brăiloiu, V. Butură, I.C. Cazan, Xenia Costa-Foru, Gh. Cristea, Gh. Filip, I. Găneţ, C. Gib, Traian Herseni, I. Mocanu, A. Muţu, I. Nicolescu, I. Oţel, G. Serafim, D. Simionescu, P. Stănculescu, C. Şerbu, Pr. I. Teodorescu, Gh. Ţintă, I. Vintilescu etc. La volumele Clopotiva I-II, colaborează cu Ion Conea cei „13 prieteni’’ echipieri şi specialişti Ion Brătescu, Ion Busuioc, Gheorghe Cioc, Eugenia Dandu, Gheorghe Făcăoaru, Mihai Gregorian, Zina Imbrescu, Eugenia Lupescu, Anghel Milicescu, Dorin Popescu, Ion Popescu, Gheorghe Radu, şi Traian Zaharia.

Diversele volume care compun monografia Drăguş, un sat din Ţara Oltului, coordonată de Traian Herseni, au ca autori membri şi aliaţi încercaţi ai Şcolii, cum sunt Alexandru Bărbat, Ştefania Cristescu-Golopenţia, Al. Dima, D.C. Georgescu, Traian Herseni, Ion I. Ionică, Ştefan Meteş, Francisc I. Rainer etc. La fel, volumul de Îndrumări, condus de D. Gusti şi coordonat de Traian Herseni, regrupează planuri de cercetare datorate lui C. Brăiloiu, Valeriu Butură, Ion C. Cazan, Raul Călinescu, I. Chelcea, Ion Conea, Em. Constantinescu, Xenia Costa-Foru, Al. Dima, Silvia Dumitrescu, I. Făcăoaru, Florea Florescu, Gh. Focşa, Marcela Focşa, D.C. Georgescu, Anton Golopenţia, Ştefania Golopenţia, Traian Heroiu, Paula Herseni, Ion Ionică, Octav Iosif, Gh. Lupchian, I. Petrescu-Burloiu, Eliza Retezeanu, H.H. Stahl, Petre Stănculescu, Stanciu Stoian, D. Şandru şi Mircea Vulcănescu. În sfârşit, cele patru volume 60 de sate, coordonate de A. Golopenţia şi D.C. Georgescu, îi numără printre autori pe Ovidiu Bârlea, I. Chibulcuteanu, Ghenuţă Coman, Miron Constantinescu, M. Dobre, Constantin Durdun, Florea Florescu, Athanase Georgescu, Ing. I. Measnicov, Gh. Meniuc, C.G. Pavel, Gh. Reteganul, Ing. agr. P. Stănculescu, C. Ştefănescu, T. Al. Ştirbu, Mircea Tiriung şi Pr. V. Zinveliu.

Diversitatea profilurilor, ca şi numărul mare de contributori la volumele amintite (22 la Nerej, 8 la Drăguş, 13 la Clopotiva, 29 la Îndrumări, 17 la 60 de sate, în total 89 cercetători alţii decât H.H. Stahl, Tr. Herseni, I. Conea, A. Golopenţia sau D.C. Georgescu la care ne referim de obicei), erau de natură să probeze forţa Şcolii gustiene. Chiar dacă nu ar fi existat comunicări româneşti prezentate la Congres, cohorta profesioniştilor antrenaţi în mişcarea sociologică din România nu putea trece neobservată.

Subliniem că volumele Ţara Oltului şi Îndrumări regrupau cu precădere colaboratori direcţi ai lui D. Gusti, de la începuturile monografiei, în timp ce volumele Nerej, Clopotiva sau 60 de sate se datorau unor grupuri, de cele mai multe ori distincte, de monografişti şi echipieri, cei din urmă formaţi prin conlucrarea cu H.H. Stahl, I. Conea respectiv A. Golopenţia.

Publicat în limba franceză în trei vol., Nerej, un village d’une région archaïque a apărut în anul 1939. I-au urmat, în 1940, Clopotiva, un sat din Haţeg şi Îndrumări pentru monografiile sociologice. Ancheta sociologică 60 sate româneşti a apărut etalat în 1941 (vol. I şi II), 1942 (vol. V) şi 1943 (vol. IV), rămânând nepublicat vol. III. Drăguş, un sat din Ţara Oltului se publică în anii 1944 (volumele semnate de Al. Bărbat, Ştefania Cristescu-Golopenţia, Tr. Herseni şi Ion Ionică) şi 1945 (volumele semnate de Al. Dima, D.C. Georgescu, Fr. Rainer şi Ştefan Meteş). Prioritatea a revenit monografiilor pe cadre şi manifestări (studii de caz sau îndrumări), cu excepţia celei, extrem de vaste, a Ţării Oltului. După 1940, bugetul publicării volumelor a fost asigurat în mare parte de Fundaţia „Regele Mihai I’’.

În numărul pe ianuarie-martie 1939 al „Sociologiei româneşti’’, sub titlul Congresul Internaţional de Sociologie de la Bucureşti (p. 136-141), era anunţată primirea la
I.C.S.R. a 64 texte de comunicări şi publicat un număr de 110 titluri de comunicări străine, marcându-se cu asterisc, în cazul a 57 dintre ele, faptul că textele corespunzătoare fuseseră primite. Aceasta înseamnă că, în cazul în care numărul 64 corespundea cifrei globale a comunicărilor, la data respectivă se aflau la organizatori doar şapte comunicări româneşti. În cadrul aceluiaşi raport se preciza că în numărul următor al revistei aveau să fie publicate titlurile comunicărilor anunţate de participanţii români la Congres.

În raportul Institutul[-ui] de cercetări Sociale al României apărut în „Sociologie românească’’ nr. 4-6/1939, numărul comunicărilor româneşti pentru Congres primite de Comitetul de organizare este cvasi-egal cu numărul comunicărilor străine: „În ceea ce priveşte comunicările Congresului, s-au primit până la 1 august 75 comunicări străine şi 74 comunicări româneşti.

Aceste comunicări alcătuiesc Raportul Preliminar al Congresului, care este sub tipar şi care va servi drept bază dezbaterilor Congresului’’ (p. 334). Titlurile comunicărilor şi numele autorilor români nu sunt însă indicate. Publicarea urma să se facă în serii diferite de volume: „Comunicările străine vor fi publicate într-o serie de volume, iar cele româneşti deosebit” (p. 335), explicaţia constând, între altele, în faptul că în cazul ultimelor nu se recurgea la sistemul de seriere a comunicărilor străine, ci la Cadre/ Manifestări/ Relaţii/ Procese conform sistemului gustian. Ne putem întreba dacă segregarea aceasta juca în avantajul sau dezavantajul comunicărilor româneşti. Vizibilitatea cercetărilor româneşti urma să fie asigurată şi prin rezumate de studii (apărute în perioada 1937-1939) şi o bibliografie, traduse în limba franceză: „Rezumatul în franţuzeşte al celor 3 ani din periodicul Sociologie Românească se tipăreşte într-o broşură de 64 pagini’’ (p. 335). O versiune redusă a Bibliografiei satului românesc, întocmită sub conducerea lui N. Georgescu-Tistu, cu concursul a 150 studenţi ai Seminarului de Sociologie, şi cu colaborarea personalului ştiinţific (N. Ludu, Chr. Tuduri, E. Retezeanu şi M. Anghelescu) din Direcţia Documentării Ştiinţifice, Bibliotecii, Arhivei monografice şi Propagandei a I.C.S.R., conduse de Christina Galitzi-Brătescu, era gata de publicare spre a fi distribuită la Congres. Fuseseră selectate 3.796 fişe (din totalul de 7.857), pe care d-ra M. Coandă le tradusese în limba franceză. Ulterior, bibliografia aceasta ar fi fost considerabil amplificată (id., p. 332-333).

După amânarea Congresului, desfiinţarea Serviciului Social şi a Institutului de Cercetări Sociale al României, într-un Proect pentru programul de activitate al Secţiilor. Ediţie destinată exclusiv pentru membri publicat în anul 1940, cu o Lămurire iniţială semnată de D. Gusti şi Al. Costin şi conţinând programele urmând să fie discutate ale celor 20 de secţii din noul Institut de Ştiinţe Sociale al României, Secţiunea sociologică înscria încă la punctul întâi lucrările Congresului. De data aceasta, în perspectiva replierii pricinuite de război, comunicările româneşti aveau întâietatea. Citez în întregime punctul I:

I. Organizarea celui de al XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie.
1. Comunicări din ţară.
2. Comunicări din străinătate.
3. Discuţia critică a acestor comunicări, pentru a stabili poziţia Institutului faţă de probleme[le] dezbătute.
4. Publicarea comunicărilor.
5. Organizarea şi conducerea Arhivei Congresului (p. 55-56).

Textul sugerează că D. Gusti, crezând încă în acest moment că lucrările Congresului se vor desfăşura la Bucureşti înainte de sau la terminarea războiului, plănuia luări de poziţie de către un număr de membri ai Şcolii faţă de comunicările străine (şi româneşti) care urmau să se acumuleze între timp. Se preconiza continuarea publicării comunicărilor străine sosite (care s-a realizat în cursul aceluiaşi an) şi a celor româneşti (din care doar 18 vor apărea în 1943, publicarea lor în „Archives’’ făcându-se, după toate probabilităţile, cu bani de la Fundaţia „Regele Mihai’’ pe care o conducea Octavian Neamţu).

Comunicările trimise de specialiştii străini urmau să totalizeze zece volume pe probleme, a câte 150-170 p. fiecare. Cinci volume au fost publicate în timp record: Volumele I din seriile B. Le Village, C. La Ville şi D. Le Village et la Ville se deschid cu un Cuvânt înainte (Avant-propos) de D. Gusti, datat 1.9.1939, pe care l-am reprodus, în franceză, aşa cum a apărut, în numărul de faţă al revistei. (Notăm că amânarea Congresului fusese decisă la data de 15 august şi comunicată oficial la 17 august 1939, într-o scrisoare-tip trimisă tuturor participanţilor, fiind considerată ca posibilă desfăşurarea Congresului în preajma Paştelui 1940). Deşi contrazisă de evenimente, data amânării iniţiale a fost respectată destul de îndeaproape în ce priveşte tipărirea volumelor I din seria A. Les Unités sociales şi II din seria B. Le Village, acelaşi Cuvânt înainte gustian purtând acum data 1.6.1940. Publicarea s-a făcut deci la o zi după data prevăzută a începerii Congresului pentru primul lot, la distanţă de nouă luni de la data stabilită iniţial şi de cca două luni de la data întrezărită la 17 august pentru Congresul care nu a avut loc, în cazul lotului al doilea.

Prin comparaţie, revista „Archives pour la science et la réforme sociales” (numărul 1-4, an XVI/1943), conţinând 18 comunicări trimise de raportorii români a fost tipărită în luna noiembrie 1943, la mai bine de patru (respectiv trei) ani distanţă de cele cinci volume amintite. Revista se deschidea cu următoarea precizare:

„Le présent numéro a été conçu en 1939 en vue du Congrès International de Sociologie, qui devait avoir lieu cette même année à Bucarest, conformément à la décision du Congrès International de Sociologie de Paris 1937. Les circonstances que l’on connaît ont empêché le Congrès d’avoir lieu et ledit volume de paraître. Bien que les travaux contenus dans le présent numéro d’„Archives” aient été reçus par notre rédaction il y a quatre ans et qu’à cette époque ils fussent déjà sous presse, nous estimons toutefois qu’ils n’ont pas cessé d’avoir une valeur scientifique et documentaire et nous venons de les publier dans leur forme initiale, tels qu’ils nous ont été remis par leurs auteurs.’’

Se pune, fireşte, întrebarea: ce s-a întâmplat cu restul de 75 minus 18 comunicări româneşti? Cantitativ, volumele consacrate comunicărilor străine – seriile A.I (160 p.), B.I-II (2 x 157 = 314 p), C.I (150) p. şi D.I (166 p.) – totalizează 790 p. a câte aproximativ 2.640 semne. Cele 401 p. ale nr. 1-4/1943 din Archives corespund unui ansamblu de comunicări propriu-zise traduse în franceză (p. 5-297, aproximativ 3.530 semne per pagină), urmate de sinteze bibliografice privind diverse ştiinţe sociale practicate în România publicate de asemenea în limba franceză (p. 299-401, aproximativ 4.400 semne per pagină). Nu e clar dacă sintezele urmau să fie prezentate oral sau doar propuse lecturii. Oricum, dacă raportăm, după convertire la numărul de semne per pagină din Travaux, numărul 1-4 din Archives, cele aprox. 290 p. de comunicări româneşti traduse în franceză reprezintă aproximativ 390 p., deci cca jumătate din volumul total al comunicărilor străine publicate. Iar dacă le adăugăm cele cca 100 pagini de sinteze, care reprezintă aprox. 160 p. în format Travaux, obţinem un total de aprox. 550 p. reprezentând munca publicată a unora dintre specialiştii români care intenţiomau să participe la Congres. Se poate spune că, deşi „lăsaţi la urmă”, cum scrisese D. Gusti în Avant-propos, specialiştii români nu fuseseră uitaţi, România ocupând, ca ţară, fie şi mai târziu, un număr important de pagini.

Cele 18 comunicări româneşti (dispuse pe cadre şi manifestări) şi, alături de ele, cele şapte prezentări de institute de ştiinţe sociale şi cele zece sinteze pe discipline figurând în Sumarul revistei Archives pe 1943 reprodus în Anexa la prezentul articol erau însă departe de a reprezenta iureşul sociologic pe care îl declanşase între specialiştii români perspectiva Congresului internaţional de la Bucureşti. În cele ce urmează, prezentăm rapid câteva observaţii sugerate de două documente inedite, pe care le publicăm în Anexa la prezentul articol. Primul (Lista comunicărilor anunţate româneşti, fără dată, 5 p. dact.), ca şi al doilea (Lista raportorilor români care au trimis comunicările pentru Congres, 25.7.1939, 3 p. dact.) sunt copii dactilografiate pe foiţă ale unor originale emanând după toate probabilităţile de la Comitetul de organizare, al cărei secretariat era asigurat de Christina Galitzi, şi trimise Direcţiei Planificării şi Publicaţiilor sau revistei „Sociologie românească’’, prima condusă de, a doua avându-l ca redactor-şef pe Anton Golopenţia (în a cărui arhivă se găsesc). În cazul comunicărilor anunţate, ar pleda pentru această ipoteză scrierea între ghilimele a numelor satelor (afară de cazul că se avea în vedere redarea lor ca atare în eventuale traduceri sau marcarea lor cu litere speciale) şi unele scăpări (de tipul Ramneteanu în loc de Râmneanţu, Constantin Grofşoreanu în loc de Cornel Grofşorean, Stroezeşti în loc de Stoeşeşti etc.), toate putându-se însă datora în egală măsură dactilografierii rapide de către outsideri. Le-am normalizat deopotrivă în lista publicată aici. În cazul Listei raportorilor şi al comunicărilor trimise de ei, ar pleda pentru ipoteza enunţată faptul că fuseseră trimise în prealabil de către Comitetul de organizare sugestii de teme care să fie tratate de către un număr de participanţi presimţiţi. Nu este exclusă nici ipoteza conlucrării între Comitetul de organizare şi Direcţia Planificării şi Publicaţiilor. Mai puternică în cazul Listei comunicărilor anunţate, ea se sprijină pe faptul că sunt enumeraţi, alături de statul-major gustian, participanţi la cercetarea 60 de sate, membri ai regionalelor de la Timişoara, Chişinău şi Craiova ale Institutului, participanţi la acţiunea şi cercetarea echipei regale de la Căianul mic, al cărei Inspector era Anton Golopenţia (cf. în acest sens volumele I-III ale Rapsodiei epistolare), precum şi un număr de colaboratori direcţi ai redacţiei construite treptat de Anton Golopenţia la „Sociologie românească’’.

Lucrurile rămân însă în stadiul supoziţiilor, neexistând argumente sigure într-o direcţie sau în alta. S-ar putea spune şi că listele publicate reprezintă nu atât Şcoala sociologică de la Bucureşti, cât Institutul de Cercetări Sociale al României cu toate instituţiile federalizate.

Faptul că în Lista comunicărilor anunţate figurează Ştefania Cristescu, pe când în cea a comunicărilor trimise autoarea semnează Ştefania Golopenţia, ne permite situarea cu aproximaţie a celei dintâi înainte de 20 aprilie 1939, data căsătoriei acesteia cu Anton Golopenţia. Din nr. 10-12/octombrie-decembrie 1938 al „Sociologiei româneşti’’ ştim, pe de altă parte, că, până la data de 15 decembrie 1938, fuseseră trimise în România de către Comitetul de organizare un număr de 202 invitaţii de participare. Lista comunicărilor anunţate ar fi aşadar una din însumările de etapă din perioada ianuarie-aprilie 1939.

Lista comunicărilor româneşti anunţate e exuberantă. Dacă ţinem seama de faptul că trei autori (P. Bartoş, G. Retegan şi G. Bucurescu) figurează împreună la poziţiile 4, 9 şi 72 cu una şi aceeaşi comunicare şi că poziţiile 5 şi 69 corespund aceleiaşi comunicări (semnate de I. [O.?] Blidariu şi I. Racoveanu-Nera sub 5, sau exclusiv de ultimul sub 69), lista totalizează nu mai puţin de 80 comunicări. Interesant este faptul că între această listă şi Lista comunicărilor trimise nu există decât patru suprapuneri: Şt. Cristescu (19), Al. Dima (20), C. Narly (61) şi M. Nasta (62) în Lista comunicărilor anunţate figurează, cu titluri schimbate sau/şi traduse în limba franceză, la poziţiile 15, 7, 26 respectiv 27 în lista celor 34 comunicări trimise. În fapt, în cazul Ştefaniei Cristescu Golopenţia, se trece de la Metodele studiului obiceiurilor şi practicilor magice la Éléments magiques dans la vie spirituelle des paysans roumains; la Al. Dima, titlul iniţial Arta ţărănească devine La méthode sociologique appliquée à l’étude du phénomène artistique populaire; la C. Narly, traducerea titlului pare a deschide sfera constatărilor dincolo de fenomenul românesc, trecându-se de la Acţiunea educatoare a statului în satele româneşti la L’état et l’éducation des villages, iar în titlul, deja tradus, al lui M. Nasta, nu se modifică decât un cuvânt (infectieux luând locul lui biologique şi titlul devenind Le facteur social et le facteur infectieux dans le déterminisme de l’endémie tuberculeuse en milieu rural). Cu scăderea care se impune (80 + 34 minus 4), suma comunicărilor anunţate şi a celor trimise de raportorii români până la 29 iulie 1939 devine astfel 110.

Predate revistei Archives în 1939, titlurile celor 18 lucrări, dispuse în Sumar conform Unităţilor, Proceselor, Cadrelor şi Manifestărilor gustiene (vezi Anexa la prezentul articol), nu coincid însă decât în mică măsură cu cele din Lista comunicărilor trimise la 25.7.1939 sau din cea, anterioară, a comunicărilor anunţate. Astfel, din Lista comunicărilor anunţate, se regăsesc în Archives cea a lui M. Nasta (poziţia 62) şi cea a lui P. Râmneanţu de la poziţia 71 (tradusă în limba franceză). Iar din Lista comunicărilor trimise de autori până la 25.7.1939 au ajuns în Archives comunicările lui Ion Ghelase (poziţia 12, Păstori bârsani, element de expansiune şi unitate economică, naţională şi socială în trecutul nostru românesc, devenit prin traducere Les Pâtres de Bârsa), Constantin Gheorghiu (al cărei titlu, din poziţia 13. L’assistance médicale dans les villes et dans les villages roumains se menţine în revistă), M. Nasta (cu titlul francez din poziţia 27 conservat în revistă), Petre Ştefănucă (titlul românesc din poziţia 33 fiind tradus fără schimbări prin Rites magiques pour provoquer et arrêter la pluie à Popeştii-de-Sus, département de Soroca) şi Al. Ştirbu (poziţia 34, titlul nemodificat devenind în traducere Types de villages de Bessarabie). Scăzând din 18 cele 6 suprapuneri, obţinem un număr de 110 + 12 = 122 comunicări româneşti aflate în faze diferite de existenţă (de la intenţie anunţată prin titlu la versiunea românească a textului sau la cea tradusă în limba franceză), cărora li se adaugă, în acelaşi număr din Archives cele 10 sinteze de care vorbeam mai sus, privind cercetările româneşti de economie (I. Veverca), filosofie (N. Bagdasar), istorie literară (G.C. Nicolescu), critică de artă şi istoria artei (G. Oprescu), etnografie şi folclor (I. Chelcea), publicaţiile de asistenţă socială (D. Dogaru), publicaţiile Institutului de Psihologie clujean (N. Mărgineanu), publicaţiile pedagogice (V.T. Nicolau), publicaţiile etnobotanice (V. Butură) şi publicaţiile relevante pentru sociologie (D. Dogaru), despre care nu ştim dacă urmau să fie prezentate şi oral sau difuzate exclusiv în formă scrisă la Congres. În primul caz, corpusul comunicărilor româneşti ar ajunge la cifra de 132.

Lista comunicărilor anunţate acordă un spaţiu special, de 27 de comunicări, lui D. Gusti şi unui număr de colaboratori. Astfel, Profesorul apare anunţat cu nu mai puţin de şapte comunicări (poziţiile 39-45); Anton Golopenţia (poziţiile 34-37) şi Traian Herseni (poziţiile 46-49) figurează fiecare cu câte patru comunicări; Ion Chelcea (poziţiile 13-14), Xenia Costa-Foru (poziţiile 17-18), Christina Galitzi (poziţiile 28-29), Dimitrie Papadopol – care conducea regionala Craiova a Institutului de Cercetări Sociale – (poziţiile 65-66), H. H. Stahl (poziţiile 76-77) şi Mircea Vulcănescu (poziţiile 80-81) anunţă fiecare câte două comunicări. Alţii, cum sunt Constantin Brăiloiu, Ştefania Cristescu, Alexandru Dima, Cornel Grofşorean, Ion Ionică, I. Measnicov se limitaseră la anunţarea câte unei singure comunicări.

În cazul lui D. Gusti, alături de comunicările care se încadrează în secţiile B (poziţia 39), D (poziţia 40) sau abordează tema propusă a învăţământului sociologic (poziţiile 41 şi 42) apar comunicări menite să sublinieze miezul caracteristic al preocupărilor gustiene: metoda monografică (poziţia 43), sociologia naţiunii şi sociologia militans (poziţia 45) sau misiunile de sinteză organizatorică pe care Profesorul le definea ca actuale pentru sociologia românească a momentului: coordonarea institutelor de cercetări federalizate în cadrul Institutului de Cercetări Sociale al României (poziţia 44) şi, în paralel, coordonarea diverselor catedre sau iniţiative locale din învăţământul superior românesc într-o Facultate de ştiinţe sociale (poziţia 41).

La Anton Golopenţia apar de asemenea teme identificatoare: de la conjugarea acţiunii cu cercetarea în cadrul Serviciului Social (pe care întemeiase ancheta tipologică a celor 60 de sate), la adoptarea ca unităţi de cercetare, alături de sate, a oraşelor şi a poporului român. Nouă şi nedezvoltată încă în studii publicate era tema monografiei comparative a mai multor regiuni, care venea după experienţa 60 de sate (cercetate în vara 1938), Dâmbovnic (cercetat în 1939) şi conlucrarea apropiată cu Institutul Social Banat-Crişana din anii 1937-1939 şi care, ca şi tipologia satelor în trecutul apropiat, îl singulariza acum în cadrul grupului gustian.

Traian Herseni era anunţat cu teme consacrate unor unităţi sociale precum ceata şi regiunea, de care se ocupase, alături de care urma să prezinte congresiştilor în lucrări marcând noi sfere de interes, planul de cercetare al Institutului de Cercetări Sociale al României (pe care sunt ispitită să-l regăsesc în Archives, p. 299-301) sau diferenţa dintre sociologia practicată în România şi sociologia rurală (textul comunicării plănuite pare a alcătui substanţa broşurii Sociologia rurală publicată de T. Herseni în 1941).
Celelalte anunţuri de comunicări multiple se concentrau asupra seriei A. Unităţi sociale (ceata de feciori din Ardeal ca unitate socială la Chelcea, poziţia 13; familia ca unitate socială, la sat şi la oraş, în cazul Xeniei Costa-Foru, poziţia 17; familia şi gospodăria în cazul lui D. Papadopol, poziţia 66); asupra seriei B. Satul (satul, în cazul lui H. H. Stahl, poz. 76); şi asupra seriei G. a Învăţământului sociologic (Christina Galitzi, poziţia 29; D. Papadopol, poz. 66). Teme relativ specifice apar la Chelcea (Comunitate şi tradiţie, poziţia 13), Xenia Costa-Foru (asistenţa socială ca modalitate de a combina cercetarea cu acţiunea, poz. 18), Christina Galitzi (documentarea prealabilă a cercetării/acţiunii2, poz. 28), Stahl şi Mircea Vulcănescu (cercetarea monografică, poz. 77 respectiv 81) sau M. Vulcănescu (economia ţărănească, poz. 80).

Comunicările multiple aparent anunţate în listă nu corespund însă, cum s-ar putea crede, entuziasmului de moment al celor nouă cercetători, dornici să se manifeste plenar la Congres, ci sunt, în fapt, alternative propuse de Comitetul Directorilor câtorva dintre membrii Institutului de Cercetări Sociale al României. O dovedesc două scrisori3 trimise în numele Comitetului de organizare unui adresat prevăzut cu patru teme (A. Golopenţia) şi unei adresate figurând cu o singură temă (Ştefania Cristescu) în lista de care ne ocupăm. Prima scrisoare este următoarea:

XIVe CONGRES INTERNATIONAL DE SOCIOLOGIE SIEGE: INSTITUt DE RECHERCHES SOCIALES DE ROUMANIE

Strada Latină Nr. 8 Bucarest III, 6.IV.939 (Fundaţia „Principele Carol”) Tel. 5.54.4312.666

Mult stimate Domn,

Avem onoarea a vă aduce la cunoştinţă că Domnul Profesor D. Gusti a hotărât, în Comitetul Directorilor care a avut loc, în vederea organizării Congresului Internaţional de Sociologie, ca sociologii din ţară să poată aduce aportul lor ştiinţific la problemele care interesează de aproape acest Congres.

Vă rugăm, deci, să binevoiţi a prepara o comunicare până la 15 mai 1939, şi ne permitem, pentru armonizarea contribuţiei D-voastră în cadrul programului Congresului, să vă sugerăm subiectul: 1. Structura socială a poporului român; 2. Monografia comparativă a mai multor regiuni; 3. Cercetare şi acţiune în munca Serviciului Social; 4. Cercetările de sate şi oraşe îm România.

În nădejdea că veţi binevoi a ne acorda concursul D-Voastră binevoitor, primiţi, vă rugăm, expresiunea celor mai deosebite sentimente.

Comitetul de organizare al Congresului
Christina Galitzi

Un text identic, purtând acelaşi număr de înregistrare şi trimis la aceeaşi dată, a primit şi Ştefania Cristescu, subiectele recomandate în paragraful al doilea fiind în cazul ei: „[1] Componente magice în viaţa spirituală a ţărănimii româneşti din diferitele regiuni ale ţării. [2] Metodele studiului obiceiurilor şi practicilor magice’’. În Lista comunicărilor anunţate, Ştefania Cristescu optase pentru tema a doua. Lista comunicărilor trimise conţine, tradus în franceză, un titlu care corespunde temei 1: Éléments magiques dans la vie spirituelle des paysans roumains. Explicaţia ne pare a rezida în faptul că tema 2 fusese abordată de autoare în cadrul volumului Îndrumări.

Pe ansamblu, Lista comunicărilor anunţate conţine multe lucrări consacrate unei abordări tipologice a satelor romîneşti, cu studii de caz pornind de la ocupaţia locuitorilor (Căianul mic, centru de comerţ rural, poz. 4/9/72; Târnava şi Tărâţel, sate de muncitori de fabrică şi mină, poz. 24; Vidra, sat de ciubărari ambulanţi, poz. 26; Mărul, sat de muncitori de pădure, poz. 59; Şepreuş, sat de agricultori din câmpia Tisei, poz. 67; Poseşti, sat de producători de ţuică din regiunea Văleni, poz. 78; Mocod, centru rural de industrie casnică, poz. 82); de la statutul locuitorilor (Jdioara-Severin, sat de foşti iobagi, poz. 5/69; Stoeşeşti4, sat de foşti clăcaşi din Moldova de Sud, poz. 21; Râpile, sat de răzeşi din regiunea Bacău, poz. 31; Perieţi-Ialomiţa, sat de mari proprietari din câmpia munteană, poz 15); sau de la geografia politică a României (Prigor, sat din graniţa bănăţeană, poz. 8; Lescoviţa, sat din zona de contact româno-sârbă, poz. 23). În fapt, doar două din titlurile de comunicări despre un sat (Bârseşti, în Vrancea de nord, poz. 22 şi 64) par a aborda satul global, ca unitate socială.
În centrul preocupărilor nu mai stă satul tradiţional, de răzeşi preferat la începuturile monografiei. Satele de iobagi, satele de întreprinzători, soluţiile găsite de săteni la suprapopularea agricolă prin comerţ local sau ambulant, industrie casnică, angajare în fabrici sau lucru la pădure, exodul satelor spre oraş (poz. 50), satele cu bănci populare sau cooperative (poz. 60) se află de acum în atenţia monografiştilor şi echipierilor. Şi, la fel, economia ţărănească (economia rurală) pe ansamblul ţării sau pe regiuni (poz. 1, 3, 80), comparată cu economia modernă organizată (poz. 55), condiţionată de raportul dintre numărul braţelor de lucru şi suprafaţa exploatată de un sat (poz. 56). Sau oraşul, târgurile (poz. 74, 79), oraşul comparat cu satul (poz. 17, 33, 3540, 70), ultima poziţie extinzând comparaţia la nivel sud-est-european. Industria (poziţiile 10, 24, 59, 82), cu transformările pe care le provoca în viaţa ţăranilor deveniţi muncitori (poz. 25) era de asemenea o temă relativ larg abordată.

Metoda monografică nu pare a fi fost reprezentată atât prin comunicări, cât prin publicaţii masive cum erau monografiile Nerej, Clopotiva şi Drăguş sau Îndrumări. Tensionată la început, dimensiunea tipologică preconizată în ancheta 60 de sate româneşti se impusese (în ecou cu A.G., C. Grofşorean propunea o tipologie a satelor bănăţene la poz. 38, iar T. Al. Ştirbu tipologiza satele basarabene la poz. 34) şi, la fel, ideea cercetării simultane, de cele mai multe ori pornind de la o problemă anume, a satelor dintr-un spaţiu mai larg – o zonă, o „ţară’’, o plasă, un judeţ, o regiune –, cum o dovedesc titluri vorbind despre cercetarea satelor de lângă Nistru, din Cetatea-Albă (poz. 54), cercetarea vieţii juridice sau a tipurilor de proprietate din satele bănăţene (poz. 7, respectiv 38), a cetei în Ţara Oltului (poz. 46) sau în Transilvania (poz. 14), sau chiar a târgurilor din Moldova (poz. 79).

Din Lista comunicărilor anunţate, un număr de autori contribuiseră sau aveau să contribuie în scurtă vreme la lucrările de anvergură pentru Congres, după cum urmează:

– la Îndrumări: 5 autori (Călinescu R., Chelcea I., Focşa Gh., Stanciu St., şi Vulcănescu M.);
– la Îndrumări şi Nerej: 4 autori (Brăiloiu C., Butură V., Costa-Foru X., Stahl H.H.);
– la Îndrumări şi Drăguş: 3 autori (Cristescu Şt., Dima Al., Ionică Ion);
– la Îndrumări şi 60 de sate: 2 autori (Florescu Fl., Golopenţia A.);
– la Îndrumări, Nerej şi Drăguş: 1 autor (Herseni Tr.);
– la Drăguş: 1 autor (Bărbat Al.).
– la 60 de sate: 5 autori (Dobre M., Durdun C.I., Measnicov I., Retegan5 G., Zinveliu V.).

Cu alte cuvinte, un număr de 22 autori din Lista comunicărilor anunţate erau reprezentaţi în volumele cheie ale Şcolii, care totalizau între 15 (Îndrumări) şi câte 5 (Nerej, Drăguş, 60 de sate) din ansamblul autorilor.

Din Lista comunicărilor trimise de raportori la 25.7.1939, deci cu două săptămâni înainte de termenul ultim anunţat, lipsesc nume importante: D. Gusti şi, în ordine alfabetică, I. Conea, X. Costa-Foru, A. Golopenţia, T. Herseni, H.H. Stahl, M. Vulcănescu, dacă e să ne limităm la grupul restrâns care a activat în vederea Congresului. În sumarul Archives 1943 va fi recuperat, dintre aceştia, exclusiv Ion Conea, D. Gusti apărând cu o comunicare anterioară, destinată Congresului de la Bruxelles. Lipsesc şi comunicări despre care ştim că fuseseră trimise, cum e cazul comunicării lui Miron Constantinescu intitulate Cercetări monografice despre exodul rural din România (cf. Rapsodia6 II, p. 315).

Pentru volumul Archives care urma să conţină comunicările româneşti şi să apară cu prilejul Congresului, s-au trimis în cursul anului 1939, după toate probabilităţile între data de 25 iulie 1939 (când se totalizează comunicările primite din lista de care dispunem) şi data de 15 august, care era data limită pentru a asigura apariţia volumului în timpul Congresului, rapeluri unui număr de membri ai Şcolii. Dispunem în acest sens de o ciornă de scrisoare a lui Anton Golopenţia către Florea Florescu, care figurase în Lista comunicărilor anunţate cu comunicarea Un sat de moţi ciubărari ambulanţi, Vidra. Reproducem această ciornă, ea a servit de bună seamă în mai multe cazuri:

Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol’’ Strada Latină 8 Telefon 3-89-89

D-Sale Domnului Florea Florescu Secretarul Comisiei de Cercetări din I.C.S.R. B-dul Em. Severin, 16, Loco

Din ordinul D-lui Prof. D. Gusti, Preşedintele Institutului de Cercetări Sociale al României, vă facem cunoscut că până la data de 1 martie a.c. va trebui să depuneţi studiul Dv.: Drumurile prin ţară ale moţilor de la Vidra, ce urmează să apară în „Archives de Sociologie Roumaine’’./ Director – / Şeful Serviciului –’’ (Rapsodia III, p. 42).

Rezumate în franceză ale principalelor lucrări şi cercetări de teren ale Şcolii urmau să apară în două broşuri la care s-a lucrat intens în perioada ianuarie-august 1939. Citez din scrisoarea trimisă de A.G. Ştefaniei Golopenţia în [august 1939]: „Îţi trimit planurile pentru cele două broşuri, văzute şi încuviinţate de Profesor. E vorba de mici broşuri cu câteva rânduri despre fiecare cercetare’’ (Rapsodia II, p. 516). Dintr-o scrisoare a lui D.C. Georgescu către A.G. (26.1.1939) aflăm date precise asupra dimensiunii preconizate pentru rezumatele de lucrări: „Iată cele 60 de cuvinte asupra alimentaţiei, care s-au transformat în vreo 410, adică de vreo şapte ori mai mult! / Dacă ai nevoie de toate, pune-le pe toate, dacă nu, [poţi] reduce’’ (Rapsodia III, p. 58).

*

Arhiva I.C.S.R. a conţinut un număr important de comunicări româneşti redactate (şi traduse) pentru al XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie, care nu au fost publicate. Se poate încă încerca o recuperare a lor, pornind de la arhivele personale ale autorilor enumeraţi în cele două liste pe care le publicăm aici. Se poate de asemenea relua explorarea manuscriselor conservate la A.S.E. pentru a se vedea dacă printre ele nu figurează şi contribuţii ale unor autori români la Congresul amintit (care şi-a avut de altfel Arhiva proprie).

Listele pe care le-am prezentat nu par a fi fost decât în parte spontane. Ele includ nume prestigioase pe plan ştiinţific, cultural sau politic care nu aparţineau Şcolii (C. Buşilă, N. Ghiulea, C.C. Giurescu, D. Mezincescu, S. Mehedinţi, G. Mladenatz, S. Puşcariu etc.). E de presupus că o parte dintre cei enumeraţi, simpatizanţi ai sau activi în Institutul Social Român, ori în I.C.S.R., fuseseră invitaţi să participe cu comunicări la Congres şi nu ar fi trimis titluri sau texte de comunicări fără o asemenea invitaţie specială.
Nu e clar dacă selecţia invitaţilor s-a datorat lui D. Gusti exclusiv sau, mai probabil, unui colectiv format din reprezentanţi ai Direcţiilor I.C.S.R. şi Comitetului de organizare a Congresului. Până la o departajare a comunicărilor invitate de comunicările propuse spontan, nu suntem în măsură să stabilim criteriile care au stat la baza selecţiei autorilor şi a temelor. Este evident însă că Şcoala de la Bucureşti şi-a propus lărgirea reprezentării invitând specialişti de prestigiu de la Timişoara, Chişinău, Craiova (unde funcţionau Regionale active ale I.C.S.R.), sau de la Cluj şi Iaşi (unde se înregistrau şcoli sociologice cu profil specific).

Mai mult decât o reprezentare a Şcolii de la Bucureşti, pare a fi fost vizată o reprezentare a mişcării sociologice din România, cu problematica ei specifică, dar şi cu punctele de interes comun în raport cu cercetarea sociologică din alte ţări. Ne putem întreba dacă izolarea comunicărilor româneşti de cele străine (întemeiată pe criterii de limbă) a reprezentat soluţia optimă. Ea a stabilit traiectorii şi viteze diferite de publicare şi a favorizat clasificări diferenţiate ale comunicărilor. În felul acesta, tratamentul de excepţie al sociologiei româneşti (menit să reliefeze originalitatea ei) ar fi putut juca un rol în parte negativ, prin extragerea contribuţiilor româneşti din câmpul vizual imediat al participanţilor străini.

ANEXA

1. Lista comunicărilor anunţate româneşti

1. Argetoianu Constantin. Cercetare economico- socială şi planificare.
2. Argintescu Nicolae. Gustul popular.
3. Bărbat Alexandru. Economia rurală în Transilvania de sud.
4. Bartoş Petru, Retegan G. şi Bucurescu G. Căianul mic-Someş, un centru de comerţ rural.
5. Blidariu Ovidiu şi Ion Racoveanu-Nera. Un sat de foşti iobagi – Jdioara, Severin.
6. Brăiloiu Constantin. Muzica populară românească.
7. Brudariu Adrian. Viaţa juridică a satelor bănăţene.
8. Bucată M. Un sat din graniţa bănăţeană – Prigorul.
9. Bucurescu G., Bartoş P. şi Reteganu G. Căianul mic-Someş, un centru de comerţ rural.
10. Buşilă Constantin. Nevoile de documentare economico-socială ale industriei.
11. Butură Valer. Plantele în credinţele, terapeutica şi economia ţărănească.
12. Călinescu Raul. Animalele în credinţele, terapeutica şi economia şărănească.
13. Chelcea Ion. Comunitate şi tradiţie.
14. Chelcea Ion. Cetele de feciori în Ardeal.
15. Colea G.T. Un sat de mari proprietari din câmpia munteană – Perieţi, Ialomiţa.
16. Constantinescu C.K. Creşterea vitelor ca mijloc de
agonisire a traiului populaţiei rurale româneşti.
17. Costa-Foru Xenia. Familia în mediul rural şi urban.
18. Costa-Foru Xenia. Cercetare şi acţiune în asistenţa socială.

19. Cristescu Ştefania. Metodele studiului obiceiurilor şi practicilor magice.
20. Dima Alexandru. Arta ţărănească.
21. Dobre Marin. Un sat de foşti clăcaşi din Moldova de sud, Stoeşeşti7.
22. Dogaru Dumitru. Un sat din Vrancea de nord, Bârseştii8.
23. Duncan G.I.. Un sat din zona de contact româno-sârbă Lescoviţa.
24. Durdun C.I. Două sate de muncitori de fabrică şi mină, Târnava şi Tărâţel.
25. Ficşinescu T. Transformarea ţăranului în muncitor, adaptarea lui la condiţiile vieţii muncitoreşti.
26. Florescu Fl. Un sat de moţi ciubărari ambulanţi, Vidra.
27. Focşa, Gheorghe. Psihologia vieţii săteşti.
28. Galitzi Christina. Documentarea prealabilă.
29. Galitzi Christina. Învăţământul ştiinţelor sociale în România (şcoli, programe).
30. Garoflid C.. Interpretarea reformei agrare şi o prezentare a poziţiilor luate faţă de ea.
31. Gheorghiade A.: Un sat de răzeşi din Bacău, Răpile.
32. Ghiulea Nicolae: Organizarea cercetărilor sociale.
33. Giurescu C.C. Evoluţia satului şi oraşului în trecutul românesc sau evoluţia structurii sociale a poporului românesc.
34. Golopenţia Anton. Cercetare şi acţiune în munca echipelor Serviciului Social.
35. Golopenţia Anton. Cercetările de sate şi oraşe în România.
36. Golopenţia Anton. Monografia comparativă a mai multor regiuni.
37. Golopenţia Anton. Structura socială a poporului românesc.
38. Grofşorean Cornel. Tipuri de sate din Banat. Proprietatea individuală şi comună în satele din Banat.
39. Gusti Dimitrie. Satul şi poporul românesc.
40. Gusti Dimitrie. Le village et la ville roumaine.
41. Gusti Dimitrie. Facultatea ştiinţelor sociale.
42. Gusti Dimitrie. La nécessité des facultés de sociologie et de
sciences sociales.
43. Gusti Dimitrie. Metoda monografică.
44. Gusti Dimitrie. Problema coordonării institutelor de cercetări.
45. Gusti Dimitrie. Cunoaştere şi acţiune socială în serviciul naţiunii.
46. Herseni Traian. Grupările de sex şi de vârstă din satele Ţării Oltului (cetele de copii, flăcăi, fete, bătrîni, vecinătăţi).
47. Herseni Traian. Planul de cercetări al Institutului de
Cercetări Sociale al României.
48. Herseni Traian. Sociologia rurală românească.
49. Herseni Traian. Monografii de regiune.
50. Ioaniţescu D.R. Exodul satelor către oraşe.
51. Iordan Ol. Imigrările de bulgari.
52. Jornescu C. Le relèvement de la vie sociale du paysan.

53. Ionică I. Ştiinţa ţărănească.
54. Malschi Boris. Satele de lângă Nistru, din Cetatea Albă.
55. Manoliu Florin. Satul în concepţia economiei moderne organizate.
56. Measnicov I. Raportul între numărul braţelor de lucru şi suprafaţa exploatată de gospodăria unui sat.
57. Mezincescu D. Condiţiile igienice în diferitele ţinuturi româneşti pe baza cercetărilor Institutului de Igienă.
58. Mehedinţi S. Civilizaţia tradiţională a ţărănimii româneşti.
59. Militaru G. Un sat de muncitori de pădure din munţii Banatului, Mărul.
60. Mladenatz G. Un istoric al încercărilor de organizare economică a ţărănimii (bănci populare, obştii, cooperative).
61. Narly C. Acţiunea educatoare a statului în satele româneşti.
62. Nasta M. Le facteur social et le facteur biologique dans le déterminisme de l’endémie tuberculeuse en milieu rural.
63. Neamţu Octavian. Realizările echipelor Serviciului Social.
64. Nicoară Yolanda. Un sat din Vrancea de Nord, Bărseştii.
65. Papadopol Dumitru. Gospodăria şi familia în viaţa rurală românească.
66. Papadopol Dumitru. Locul şi rolul sociologiei între obiectele de învăţământ secundar.
67. Pârvu P. Un sat de agricultori din câmpia Tisei, Şepreuş.
68. Puşcariu Sextil. Structura poporului românesc.
69. Racoveanu-Nera Ion. Un sat de foşti iobagi, Jdioara-Severin.
70. Răducanu I. Statul şi viaţa economică a satului şi oraşului în sud-estul european.
71. Râmneanţu9 P. Metoda biotipologică aplicată la studiul satelor.
72. Reteganu Gh. Căianul mic-Someş, un centru de comerţ rural.
73. Roşca Al. Constituţia biopsihică şi adaptarea socială.
74. Sterian Paul. Situaţia economică a oraşelor.
75. Stanciu Stoian. Sociologia şi cercetările monografice în şcolile normale şi cercurile învăţătoreşti.
76. Stahl H.H. Viaţa spirituală a satului.
77. Stahl H.H. Monografia unui sat.
78. Romulus Spirescu. Un sat de producători de ţuică din regiunea Văleni – Poseşti.
79. Tufescu Victor. Târgurile moldoveneşti.
80. Vulcănescu Mircea. Situaţia economiei ţărăneşti.
81. Vulcănescu Mircea. Fundamentele epistemologice ale cercetării monografice.
82. Zinveliu V. Un centru rural de industrie casnică, Mocodul.
83. Zotta G. Certains aspects de l’endémie palustre en milieu rural en Roumanie.

2. Lista raportorilor români care au trimes comunicările pentru Congres

25 iulie 1939

1. Angelescu N.C. Evoluţia regimului de stăpânire asupra pământului şi transformările societăţii româneşti în ultima sută de ani.
2. Botan N. Cuhăneştii de Sus, un sat de agricultori din Soroca.
3. Chiapella Alex. Contribuţiuni la Antropologia socială.
4. Chiru D. Vasile. Rolul social al soldatului român la sat.
5. Coman G. Un sat de foşti clăcaşi din Moldova de Sud, Stoeşeşti10.
6. Cocârlan Paul. Viaţa economică a satelor din Banat.
7. Dima Alexandru. La méthode sociologique appliquée à l’étude du phénomène artistique populaire.
8. Djuvara Mircea. Réflexions épistémologiques sur l’idée de groupe ou d’unité sociale.
9. Economu Virgil. Spiritul militar în evoluţia socială.
10. Făcăoaru Ion. Semnificaţia sociologică şi eugenetică a stratificării rasiale în populaţia de la sat şi oraş.
11. Georgescu Dumitru. Alimentaţia ţăranului.
12. Ghelase Ion. Păstori bârsani, element de expansiune şi unitate economică, naţională şi socială în trecutul nostru românesc.
13. Gheorghiu Const. L’assistance médicale dans les villes et dans les villages roumains.
14a. Ghiulea N. Organizarea cercetărilor sociale.
14b. Ghiulea N. Politica socială ca baza unei facultăţi de ştiinţe sociale.
15. Golopenţia Ştefania. Éléments magiques dans la vie spirituelle des paysans roumains.
16. Ionescu-Obârşia Ion. Un sat de munte şi un sat de şes din Buzău, Gura Teghii.
17. Ionescu Octavian. La sociologie juridique et l’enseignement universitaire.
18. Ionescu Şerban. Est-il possible de concevoir un ordre social chrétien et de proposer dans l’enseignement théologique une sociologie chrétienne?
19. Ionescu-Şişeşti GHeorghe. Agricultura ca mijloc de trai al populaţiei rurale româneşti.
20. Lupaş I. Das Problem der siebenbürgischen Städte Rumäniens.
21. Madgearu Virgil. Le phénomène du surpeuplement agricole en Roumanie.
22. Mânătorul N. Un sat din graniţa Năsăudului, Nepos.
23. Mărgineanu Nicolae. La mesure des attitudes sociales.
24. Manoilescu M. Le triangle économique et social des pays agricoles: la ville, le village, l’étranger.
25. Mihăilescu Vintilă. Geografia oraşelor din România.
26. Narly C. L’état et l’éducation des villages.
27. Nasta M. Le facteur social et le facteur infectieux dans le déterminisme de l’endémie tuberculeuse en milieu rural.
28. Parhon Constantin I. La nécessité des connaissances

30. Rădulescu Andrei. L’origine roumaine de notre droit.
31. Sperantia Eugen. Quelques aperçus sur les classes sociales.
32. Ştefănescu-Goangă, Roşca Al.ex. şi Cupcea S. Constituţia biopsihică şi adaptarea socială.
33. Ştefănucă Petre. Rituri magice pentru provocarea şi oprirea ploilor la Popeştii de Sus, jud. Soroca.
34. Ştirbu Al. Tipuri de sate din Basarabia.

3. Sumar Archives XvI (1943, Nr. 1-4)

ARCHIVES POUR LA SCIENCE ET LA REFORME SOCIALES

SOMMAIRE

I. ÉTUDES
UNITES SOCIALES
D. Gusti La Sociologie des unités sociales 5
Ion I. Ionică Cadres de vie régionale roumaine 13
Th. Al. Ştirbu Types de villages de Bessarabie 4 Ion Conea Villages d’Ungureni dans l’Olténie Subcarpathique 39
I. Gugiuman Carte ethnographique de la ville de Huşi 65
Ion I. Ghelase Les Pâtres de Bârsa 76
Ion Chelcea Les „Rudari” de Muscel 81
Natalia Popovici Influence du travail de la femme sur la vie de famille 131

PROCESSUS SOCIAUX
I. Measnicov L’émigration à Drăguş 138

CADRE COSMOLOGIqUE
V. Tufesco Une région de grande circulation – „Le Seuil de Târgu-Frumos’’ 144

CADRE BIOLOGIqUE
Patru Râmneanţu La Méthode biotypologique dans l’étude du village 172
Victor Papilian et Enguête anthropologique sur les „Moţi’’ 178
C. C. Velluda M. Nasta Le facteur social et le facteur infectieux dans le déterminisme de l’endémie tuberculeuse dans le milieu rural 207

CADRE PSYCHOLOGIQUE
G. Preda, Th. Stoenesco et E. Mateş Recherches psychologiques chez les Moţi 215

MANIFESTATIONS ECONOMIQUES
29. Petrescu Sava. Geneza oraşului specific românesc Petre Stănculesco Ploeştii. et Gh. Serafim La foire de Vidra-Putna 221

MANIFESTATIONS POLITIQUES ET JURIDIQUES
G. Ionesco-Şişeşti Le nouvel aspect du problème agraire en Roumanie 260
Const. Gheorghiu L’Assistance médicale dans les villes et dans les villages roumains 267

MANIFESTATIONS SPIRITUELLES
Valeriu Butura Enquête sur la connaissance des plantes utilisées par les vieilles femmes de Nerej 273

Petre Ştefănucă Rites magiques pour provoquer et arrêter la pluie à Popeştii-de-Sus (département de Soroca, Bessarabie) 283

II. INSTITUTS
L’historique et l’activité de l’Institut de Recherches Sociales de Roumanie 299 Régionale Chişinău
Régionale Cernăuţi
Régionale Banat-Crişana
Régionale Craiova
L’Institut Central de Statistique de Roumanie 307
L’Institut de Recherches Agronomiques 309
L’Institut Géologique de Roumanie 312
L’Institut National Zootechnique 314
Le Musée de la Langue Roumaine 317
L’Association de Conjoncture 320

III. LE XIVème CONGRES INTERNATIONAL DE SOCIOLOGIE, BUCAREST 322
IV.CHRONIQUES Et COMPTES-RENDUS DES PUBLICATIONS
L’évolution économique de la Roumanie (Ion Veverca) 332
La Philosophie roumaine pendant ces dernières années (N. Bagdasar) 338
Histoire littéraire (G. C. Nicolescu) 349
La critique d’art et l’histoire de l’art en Roumanie (Prof. G. Oprescu) 359
Le Mouvement ethnographique et folklorique en ces dernières années (Ion Chelcea) 363
Publications sur l’assistance sociale en Roumanie de 1930 à 1939 (D. Dogaru) 370
Les Publications de l’Institut de Psychologie de l’Université de Cluj (N. Mărgineanu) 374
Publications pédagogiques (Vasile T. Nicolau) 382
Publications ethnobotaniques (Valeriu Butura) 386
Périodiques intéressant la sociologie (D. Dogaru) 390

Note:

1. Pentru trimiteri bibliografice, vezi textul nostru introductiv în volumul de faţă.
2. Tema aceasta era dictată de faptul că Christina Galitzi conducea în acel moment Direcţia Documentării, Bibliotecii, Arhivei monografice şi Propagandei în cadrul Institutului de Cercetări Sociale al României.
3. În „Revista română de sociologie” (XVI, 2005, Nr. 1-2, p. 47) e reprodusă, sub îngrijirea lui Marin Diaconu şi a Simonei-Grazia Dima, o scrisoare similară adresată lui Mircea Vulcănescu şi aflată în arhiva acestuia.
4. În text, Stroezeşti.
5 G. Retegan a semnat Gheorghe Reteganu/l şi, ulterior, George Retegan.
6. Vezi indicaţia bibliografică în textul nostru introductiv la numărul de faţă.
7. În text, Stroezeşti.
8. În text, Bărseştii.
9. În text, Ramneteanu.
10. În text, Stoezeşti.