Consideratii despre Serviciul Social in Romania (1939)

Consideraţiuni asupra Seviciului Social în România

Curentul, no 4082, Sâmbătă, 24 Iunie 1939

Sub acest titlu, d. prof. D. Gusti, preşedintele Serviciului Social, a tipărit la New-York, în limba engleză, un volum de sinteză şi de informare. Prefaţa explică rostul cărţii:

„Volumul de faţă e o introducere la lucrarea „Sistemul Sociologiei” la care toată experienţa mea de 30 ani, est concentrată. Am socotit necsară această publicaţie din trei puncte de vedere: întâi pentru a răspunde la anumite chestiuni puse de persoane cari s’au interesat de eficacitatea Legei Serviciul Social în România, al doilea pentru că chestiunea Legii Serviciului Social formează unul din principalele subiecte la expoziţia din New-York şi la Congresul Internaţional de Sociologie, care se va ţine la Bucureşti în Septembrie 1939.

Congresul a fost hotărât de Servicul Social şi este prezidat de însuşi M. S. Regle. Congresul va fi urmat de un control de 10 zile în fiecare regiune a ţării unde lucrează echipele. Studiul de faţă va da o ideie de mersul Serviciului Social şi de îndatoririle sale. Atât Expoziţia de la New-York cât şi Congresul dela Bucureşti vor fi prilej de documentare pentru cei cari ar dori să se informeze asupra ştiinţei sociologice şi asupra felului de educaţie cari fomează aspiraţiile societăţii şi naţiunii române”.

În cele ce urmează dăm, în rezumat, cuprinsul cărţii:

Scopul acestui servciu este de a organiza şi realiza condiţiunile unei vieţi noui precum şi de a da o originală contribuţie la doctrina acestei ştiinţi. Ea e bazată pe filozofie, sociologie şi e rezumatul unei lungi şi grele experienţe de câţiva ani. Pentru ca munca Serviciului Social să poată fi înţeleasă, vom da următoarele amănunte:

Doctrina Ştiinţifică a Serviciului Social. Condiţiile de viaţă grea ale oamenilor, au fost motivele cari au atras interesul Serviciului Social. Din cauza nestatorniciei condiţiunilor istorice, abia în mijlocul secolului trecut, poporul român a putut să-şi înjghebeze o stare naţională. Influenţele străine au dus la o greşită întelegere iar rezultatele nefiind favorabile, s’a luat hotărîrea în 1918 la Iaşi a înfiinţării „Asociaţiei Studiului şi Reformei Sociale” care avea de scop reconstruirea întregului sistem bazat pe ştiinţele sociale. În 1910, în calitatea mea de profesor de sociologie, am arătat într’o conferinţă modul de lucru şi am subliniat că viaţa socială este un fenomen foarte complicat care cere colaborarea oamenilor de specialitate.

Realitatea şi idealul social. E o muncă care cere perseverenţă şi calităţi deosbite, pentru a face faţă tuturor greutăţilor şi de asemeni o strânsă legătură cu colaboratorii şi opera care se înfăptuieşte. Personalitatea individuală unită cu idealul social pot duce la o armonizare între individualitate şi colectivitate.

Idealul social şi mijloacele technice. Pentru realizarea acestui ideal, toate mijloacele tehnice trebue săfie coordonate cu planul de aplicare. Sociologia ne învată că fenomenul social este nemăsurat de variat. O reformă socială are nevoie de procedee speciale şi fiecare grup reprezintă o problemă nouă. Doctrina socială se sprijină pe ajutorul studiului social făcut direct precum şi pe cunoaşterea, alegerea şi educarea omului.

Experienţele Servicului Social. Cercetările monografice. Adevăratul înţeles al doctrinei cere aplicarea dirctă a faptelor. Asociaţia Studiului şi Reformei Sociale şi Insitutului Social Român au adus cea mai mare contribuţie în această direcţie care din vara anului 1925 şi-au dat concursul făcând cerctări în toate direcţiile, în nenumărate sate.

Cămine culturale. Din observările noastre ştiinţifice, am văzut că ele erau indispensabile. Din 1920 ideia unei refome sociale a fost agitată ducând la formara „Fundaţiilor Regale Principele Carol”. Planul acestor cămine se sprijinea pe o colaborare directă cu intelectualii fiecărui sat. Viaţa culturală fiind foarte variată, a a fost împărtită în patru ramuri: grija sănătăţii publice, organizarea muncii tehnice şi cooperative, precum şi morală şi intelectuală. Acesta a fost rolul căminelor. Fundaţiile au înţeles să desvolte ideia şi să călăuzească prin mijloace de pulblicaţie, şcolile ţărăneşti.

Rolul studenţilor. Pentru perfectarea modului de lucru s’a pus în aplicare ideia M. S. Regelui în anul 1934 aidcă trimiterea la lucru a 228 grupuri studenţi în 114 sate. Datoria fiecărui grup era să se specializeze într’o ramură. Totalul participanţilor la această operă a fost de 1615 persoane dintre cari: 216 teologi, 203 studenţi dela înaltele studii economice, 198 studenţi dela facultatea de medicină, 170 dela medicina veterinară, 116 dela educaţia fizică, 112 dela Drept şi alţii din diferit şcoli de asistenţă socială. Toţi au fost asistaţi de experţi speciali dintre cari: 324 fizicieni, 178 agronomi, 147 conducători premilitari şi Straja Ţării, 136 doctori veterinari, 37 ingineri.

Problema împărţirei proprietăţii şi bugetului a 105.000 familii au fost pe rând studiate. Rezultatele au fost publicate şi credem că au fost pe placul celor cari le-au cunoscut.

Institutul de Cercetări Sociale din România. Are sediul principal în Bucureşti şi alte şapte în restul ţării. Mai mult de 61 instituţii colaborează cu acest institut, în toate ramurile. Are 15 secţiuni, iar raporatele monografice sunt date de birourile anume întocmite cari le publică.

Căminele culturale sunt bazate pe trei principii: coordonare, solidaritate, descentralizare. Munca fiecărui grup trebue să fie în folosul progresului ce se urmăreşte. Serviciul Social urmăreşte desvoltarea individuală în perfectă armonie cu colectivitatea dar nu înseamnă anihilarea individualităţii în avantajul acestei colectivităţi.

Înmulţirea căminelor culturale. Serviciul Social se serveşte de căminurile culturale cari au menirea să coordoneze ativitatea lor cu centrele de lucru şi cu persoanele cari le conduc. Fiecare sat e obligat să aibe căminul său cultural al cărui program va fi igienic, economic, moral şi religios. Oficialităţile au obligaţia să ajute şi să încurajeze aceste căminuri.

Înmulţirea şcolilor ţărăneşti. Pătura ţărănească nu mai trebue să rămână izolată ci ea trebue prin ajutorul căminurilor să fie condusă pentru a forma oameni cu personalitate. Serviciul Social îngrijeşte de organizarea cestor şcoli.

Obligativitatea serviciului social. Legea Serviciului Social obligă pe fiecare student să-şi dea concursul acolo unde sunt împărţiţi cu grupurile lor.

Majoritatea intelectualilor sunt de origină ţărănească. O greşită ducaţie i-a îndepărtat de mediul unde au trăit. Intelectualiatea trebue să rămână în strânsă legătură cu viaţa satelor. Cei ce au aspiraţii să devină conducători în ţara lor, au datoria să cunoască greutăţile şi bucuriile ţăranului care ne este tot aşa de folositor după cum este folositoare şi viaţa civilizată pentru oamenii de ţară.

Ţinând sama de avantajul pe care îl au intelectualii de a face numai un an serviciul militar, e bine ca aceştia să lucreze cu râvnă pentru binele Serviciul Social 3 luni.

Selecţiunea pe specialităţi se face dela caz la caz.

Încrederea noastră în tineretul român este nemăsurată şi suntem siguri de izbânda cu atât mai mult cu cât avem în fruntea noastră pe Marele Nostru Creator M. S. Regele Carol II. Aş fi fericit dacă lucrarea de faţă, bazată pe doctrina sociologică, ar putea să informeze publicul despre metoda de lucru care s’ar putea aplica şi la alte ţări în afară de România.

O nouă lucrare despre munca la sate

De curând a apărut în colecţia „Cartea Echipelor”, editată de fudaţia culturală regală „Principele Carol” – Serviciul Social – o nouă lucrare închinată muncii pentru ridicarea socială a satelor, prin contribuţia tineretului cărturăresc din Echipele Regale Studenţeşti. Lucrarea se intitulează simbolic „Ţară Nouă” şi poartă semnătura unuia dintre luptătorii muncii pentru sate, d. Octavian Neamţu, secretarul general al Servicului Social.

Într’un stil sobru, dar plin de sensibilitate şi căldură, d. Octavian Neamţu discută problema ridicării satului, în complexul ei, ca o îndatorire cetăţenească şi naţională pentru toţi şi mai ales pentru tineretul cărturăresc care îşi poate valorifica, în această muncă, însuşirile şi împlini năzuinţele.

Lucrarea de faţă, care nu este decât reunirea într’un mănunchiu de pagini discret alcătuite, a unor îndemnuri şi sfaturi pe care autorul le-a transmis camarazilor de pe tren prin „Curierul echipelor Studenţeşti”, ori pe calea nevăzută a undelor, este deopotrivă de importantă, atât pentru analiza doctrinei care stă la temelia Serviciului Social, cât şi pentru înfăţişarea evoluţiei care a dus la înfiinţara acetei noi instituţii. Fiecare cuvânt înfăţişează o idee şi toate la un loc fixează un adevăr indiscutabil pentru vremurile cele noui.

„Ţară Nouă” prezintă problema muncii pentru sat ca un imperativ care trebue acceptat, fără de rezervă, de către tineretul nostru cărturăresc. Prin participarea lui activă şi spontană la această muncă el se învredniceşte de marea încredere ce i s’a acordat, făcând-l înnoitor de ţară. Cartea d-lui Octavian Neamţu, cinsteşte munca tineretului pentru sat şi-i stabileşte valoarea şi importanţa în cadrul străduinţelor de reconstrucţie a vieţii româneşti.

Vezi si:

• Intre disciplina si tinuta sateasca (1939)
• Serviciul social si “improprietarirea culturala a sateanului”
• Participarea satelor la organizarea tarii (1938)
• Congresul scolilor taranesti ale Serviciului Social. Dezbaterile din prima sedinta
• “Noi, la Fundatie, nu suntem o Institutie de dogma, ci o Institutie care merge cu mersul vremii…”
• Expunerea lui D. Gusti la consfatuirea conducatorilor Serviciului Social
• Congresul Caminelor Culturale – discursul Regelui Carol al II-lea
• Vizita Patriarhului Nicodim la Serviciul Social (1939)
• Obligativitatea Serviciului Social la sate
• Fuziunea Astrei cu Serviciul Social; Ce au realizat Echipele Studentesti in 1938
• Suspendarea activitatii Serviciului Social. Decretul lege semnat de M.S. Regele