Capitolul de fata reprezinta un fragment dintr-un studiu amanuntit asupra vrajitoriei satului Runcu, constatari la care am ajuns in urma cercetarilor monografice din vara anului 1930, intreprinse de Seminarul de Sociologie, Etica si Politica de sub conducerea dlui profesor D. Gusti. Am considerat ca vraja orice rit magic – actiune sau gest – facut in vederea unui scop de atins sau de inlaturat, avand intotdeauna un substrat superstitios.
Analiza noastra a avut in vedere unul din elementele constitutive ale societatii, anume sentimentul religios considerat sub forma sa activa, adica magica, in opozitie cu forma sa pasiva – adica religia propriu-zisa.
In acest studiu, am cautat sa reliefez valoarea operatiilor vrajitoresti din viata de toate zilele a satenilor din Runc, intrucat sunt dominati de ele, in ce fel le conduc viata, in ce chip concep relatiile dintre fenomenele naturii si cum actioneaza asupra lor. Am cautat sa desprind, intr-un cuvant, credintele si principiile calauzitoare ale activitatii lor, incercand sa stabilesc gradul de importanta al elementului vrajitoresc asa cum el se releva din manifestarile vietii colective a satului.
[…]
Dochia Ioanovici (1932), Consideratii statistice asupra vrajitoriei satului Runcu, Arhiva pentru stiinta si reforma sociala [PDF integral pe ARHIVA SOCIOLBUC]
Lasă un răspuns