Cu Hegel si dincolo de Hegel

CU HEGEL SI DINCOLO DE HEGEL

Anton Golopentia, Arhiva, an X (1932), nr. 1-4

Filozofia lui Hegel e vie din nou. Destelenita de catava vreme, ea a ajuns sa fie iarasi Ian manos al gandirii, inceputul mai tuturor iesirilor din impasuri. Au trecut deceniile formulelor cu netemeinicia egalata numai cu largimea cercurilor in care erau curente, prin care Hegel era lndepartat cu rusine din orice argumentare. Doar cei la care a ajuns de-abia acum atitudinea, demult parasita, a mijlocului veacului trecut, mai pot avea in gura formule asemenea celei ce vorbea despre uitarea realitatii de dragul tacanitului mecanic si vid al dialecticii; ori de orgoliul profesorului de filozofie, caruia i se nazarise ca el e plinirea vremurilor, ca mintea lui de consilier al regelui Prusiei e prilejuitoarea regasirii constiintei de sine depline a unui fel de ratiune-durnnezeu, instrainat[a] de sine pentru o pricina destul de factice si raspandit[a] de atunci in tot ce fiinteaza, temeiul universului, pe care stiintele pozitive 11 descopereau cu atilt succes a fi, totusi, numai o inlantuire de materie si forte.

Dar n-a trecut numai vremea negarii, alimentate de iesirile veninoase si pline de resentiment ale lui Schopenhauer si rasarite din betia descoperirilor stiintifice, ci si cea in care a se ocupa de Hegell insemna doar imperecherea unei biografii sterp informative cu rodul unei profesoral-filologice straduinte de a rezuma pasiv, coplesit de detaliu, faptul destul de superficial allantului lntreitelor trepte ale gandirii lui. […]

integral pe ARHIVA SOCIOLBUC