Democratia elvetiană

Democraţia elveţiană

Conferinţa d-lui Gr. Gafencu

Dimineaţa, Anul XXVI, No. 8337, miercuri 5 martie 1930, p. 11

Duminică dimineaţa la ora 11, d. Gr. Gafencu, subsecretar de stat la comunicaţii, a conferenţiat la Fundaţia Carol despre „Democraţia elveţiană”. Conferinţa face parte din ciclul organizat de Institutul social român.

Conferenţiarul îşi începe conferinţa arătând că ceea ce caracterizează aşezarea politico-socială a Elveţiei sunt principiile democratice de guvernare populară.

Consiliul federal (un fel de consiliu de miniştri) şi prezidentul său sunt aleşi prin vot. Preşedintele consiliului federal este şi şef al statului. După constituţia elveţiană, nu există un şef anume de stat, un arbitru suprem care să întrupeze formal suveranitatea naţională. Poate că şi în aceasta rezidă integralitatea democraţiei elveţiene: poporul suveran nu cedează nimănui suveranitatea sa, în nici un fel. Dar ceea ce constituie, în mod deosebit, integralismul democratic al Elveţiei este referendum, acel atribut vechiu al poporului ca să voteze el legi de-a dreptul şi să i se supună lui proiecte de legi.

Spiritul libertar şi caracteristicile democratice din consiliul federal şi constituţia statului elveţian sunt identice în constituţiile şi organizaţiile cantonale. Statele europene monarhice au fost nevoite să întreţină legături diplomatice cu aceste cantoane libere.
Leagănul libertăţilor elveţiene e cantonul Uri (cel dintâi colţ al Europei care şi-a căpătat dreptul de liberă administraţie). Coincidenţa face ca el să fie aşezat, simbolic, în centrul Europei.

Legătura cantoanelor (pornită de la cantoanele Schwitz, Uni şi Unterwald) s-a format ca o asociaţie defensivă, ca un zid de apărare înapoia căruia fiecare om şi fiecare canton să-şi vadă singur de trebile sale, în cadrul social de autonomie şi libertate.

Cine studiază starea Elveţiei de astăzi observă că ea se prezintă fără graniţe naturale, cu trei naţionalităţi diferite şi compacte. Statul elvet e o creaţiune politică bazată pe o democraţie conservatoare şi pe democraţiile locale. Caracterul exclusiv politic s-a cristalizat în constituţie, o constituţie care se proiectează ca un model de viitor pentru confederaţia statelor europene.

Experienţa politică a Elveţiei dovedeşte că e posibilă formarea unui stat politic; pot subzista diferenţierile specifice naţionalităţilor; statul politic poate crea un patriotism, dar nu o cultură unică de stat, ci puternice culturi naţionale (cum are Elveţia centrele din Basel, Zuerich, Geneva).

Pilda Elveţiei dă o evidenţiere că se poate crea un suprastat politic şi că rămân libere energiile culturale naţionale spre potenţarea lor maximă.