Institutul social român – Conferinţa d-lui Lange
UNIVERSUL Anul XLVIII Nr. 69 Miercuri 26 Martie 1930, p. 10
Duminică, la ora 11 dim., a vorbit la Institutul social român, în ciclul de conferinţe organizat pentru anul acesta, privitor la „Experienţa politică şi socială contimporană”, d. Christian Lange, secretarul general al Uniunii interparlamentare şi delegatul permanent al Norvegiei pe lângă Societatea Naţiunilor, despre: „Democraţia ţărilor scandinave”.
A asistat un public numeros şi ales.
Conferenţiarul a fost salutat la început de către d. Mircea Djuvara, care a exprimat regretul preşedintelui institutului, d. D. Gusti, de a nu fi putut lua parte la această şediţă. A scos apoi în evidenţă personalitatea oaspetelui, care joacă un rol de mare autoritate pe lângă Societatea Naţiunilor, consacrându-şi cu devotament fără pereche, întreaga activitate ideii de organizare a păcii între naţiuni şi între state. Lucrarea sa despre: „Istoria pacifismului” este o monumentală lucrare de erudţie istorică.
D. Lange a arătat în introducerea conferinţei sale asemănările şi deosebirile ce caracterizeaă cele trei state scandinave: Danemarca, Norvegia şi Suedia, deoarece ele au urmărit căi deosebite în evoluţia lor spre democraţie.
Aşa, în Danemarca revoluţia franceză a determinat un evident curent democratic, mai ales în ceeace priveşte lumea satelor, fără să fi putut însă schimba biurocraţia autocrată până la 1848.
Suedia, cu o veche tradiţie parlamentară, deveni un regat constituţional în 1869.
Norvegia, încă din 1848 şi-a dat o constituţie democratică, iar dela 1860 ţărănimea condusă de intelectuali începu o luptă hotărîtă pentru introducerea parlamentarismului care fu înfăptuit la 1884. Pe când în Danemarca ţărănimea nu câştigă victoie decât în 1902, iar în Suedia abia după războiul mondial.
Baza vieţii democratice parlamentare în toate aceste trei ţări o formează viaţa municipală foarte desvoltată şi o instituţie generală foarte răspândită. Ţărănimea, mai ales, ia o parte activă la viaţa parlamentară, fiind corect reprezentată prin oamenii săi.
Odată cu pătrunderea industrialismului în aceste state, îşi fac apariţia partidele socialiste, devenite la rândul lor, foarte puternice. Monarhia eset aproape ştearsă şi nici armata, nici biserica, nu joacă nici un rol politic.
În schimb, presa, foarte desvoltată, este independentă şi integră. Clasele sociale sunt puternic organizate, în sindicate şi cooperative.
De aici o altă politică foarte activă, în ceeace priveşte reformele sociale şi o luptă hotărîtă contra alcoolismului.
Îndelungata perioadă de pace în care au trăit, dela 1814 pentru Suedia şi Norvegia, şi dela 1864 pentru Danemarca, a creiat o puternică tradiţie pacifistă după cum a dovedit-o şi separaţia din 1905 a Novegiei de Suedia. Ceeace explică de asemenea şi participarea activă şi convinsă a acestor ţări la opera de arbitraj şi pacificare a Societăţii Naţiunilor.
În încheere, d. Lange a pus în relief cum sistemul democrat al acestor ţări a înlesnit eliberarea marilor forţe morale, intelectuale şi artistice ale naţiunilor respective, dând posibilitate personalităţilor puternice să se manifeste şi lucreze pentru interesul general social.
Lasă un răspuns