Discursul de reabilitare a sociologiei în revista „Korunk” (1957–1964)

Discursul de reabilitare a sociologiei în revista „Korunk” (1957–1964)

LEVENTE SZÉKEDI*

  „Revista Română de Sociologie”, serie nouă, anul XXVII, nr. 5–6, pp. 35-54, Bucureşti, 2017

ABSTRACT

THE REHABILITATION DISCOURSE OF SOCIOLOGY IN THE KORUNK JOURNAL (1957–1964)

The social history of the ethnic Hungarian sociology in Romania ought to be treated as the history of an organic sub-domain of the Romanian sociology, for the ethnic Hungarian sociology (in the interwar period) was developed under the thorough influence of Romanian sociology, mostly the Gusti School. Moreover, Hungarian social researchers and thinkers had an important role in the post-Stalinist rehabilitation of the Romanian sociology. This study presents the constitution and strengthening of the rehabilitation discourse of sociology in the Hungarian-language Korunk journal, relaunched in the Romanian city of Cluj in 1957. Ernő Gáll, the editor-in-chief of the Korunk and the editorial staff designated the relaunch of sociology as a primary objective of the journal. We proposed to study the 1957–1964 time spam through the discourse analysis of articles, studies and book reviews, whose production context is recreated by outlining certain social historical aspects.

                Keywords: social history, Romanian sociology, Korunk journal, discourse analysis, Communist regime.

REZUMAT

Istoria socială a gândirii sociologice maghiare din România trebuie tratată ca istoria unui subdomeniu organic al sociologiei româneşti, deoarece sociologia maghiară (interbelică) din ţară s-a dezvoltat sub puternica influenţă a sociologiei româneşti, iar interrelaţionarea între cele două sociologii a continuat şi după război. În procesul poststalinist de reabilitare a sociologiei româneşti gânditorii şi cercetătorii sociali maghiari din ţară au jucat un rol important. Acest studiu prezintă formarea şi întărirea discursului de reabilitare a sociologiei în revista clujeană de limbă maghiară „Korunk”, relansată în 1957, care şi-a propus ca misiune primordială relansarea cercetărilor sociale şi restaurarea sociologiei. Perioada vizată este 1957–1964, textele sunt studiate prin analiza discursivă, iar contextul producerii lor este recreat prin schiţarea unor piloni de istorie socială.

Cuvinte-cheie: istoria socială a sociologiei româneşti, revista „Korunk”, analiză de discurs, regimul comunist.

INTRODUCERE

În studiul de faţă analizăm constituirea discursului de reabilitare a gândirii sociologice maghiare din România în revista „Korunk” („Era noastră”) din Cluj, după relansarea acesteia în anul 1957[1]. După cum vom vedea, redacţia revistei „Korunk” şi, personal, redactorul-şef al revistei, Ernő Gáll au avut un rol-cheie în reconstrucţia sociologiei maghiare din ţară, cu toate că acest subdomeniu aparte al sociologiei româneşti nu era susţinută de o reţea instituţională distinctă. În secţiunile următoare vom încerca să evidenţiem cele mai importante tendinţe discursive în studiile, articolele şi recenziile apărute în revista „Korunk” în perioada 1957–1964, înainte de relansarea oficială a sociologiei în 1965. Analiza noastră prezintă un segment al unei cercetări ample despre istoria socială a sociologiei maghiare din România în perioada regimului comunist, un domeniu relativ neglijat chiar şi în cele mai recente publicaţii despre istoria sociologiei româneşti (Zamfir et al., 2015).

1. O REVISTĂ CU MISIUNE

1.1. ELAN ŞI RECONECTARE LA „TRADIŢIA PROGRESISTĂ” ÎN REVISTA „KORUNK” (1957–1958)

Încercările de emancipare intelectuală şi relaxarea dogmatismului ştiinţific sunt intenţii clar vizibile în primele numere postbelice ale revistei „Korunk”, relansată la începutul anului 1957. Mai mult, scrierile publicate ne demonstrează că s-a respectat sarcina trasată de redactorul-şef în articolul său programatic din numărul întâi, „Korunk”, luând în serios misiunea de a facilita relansarea cercetărilor sociale. În acest articol de referinţă, întitulat „Realitate socială şi cercetare socială” (Gáll, 1957b)[2], filosoful Ernő Gáll, redactorul-şef al revistei, militează împotriva dogmatismului stalinist din ştiinţele sociale şi pledează pentru o revalorificare atentă şi critică a moştenirii sociologice progresiste române şi maghiare autohtone, incluzând o acceptare limitată a metodologiei gustiene. Desigur, cercetarea socială este inserată în cadrul materialismului istoric, iar termenul de sociologie este încă evitat, autorul referindu-se la cercetările de sociografie. În paragrafele sale de încheiere, articolul se transformă într-un fel de profesiune de credinţă, iar stilul devine programatic-asertiv, autorul încercând să traseze succint un plan de acţiune pentru revitalizarea cercetărilor sociografice, monografice, a căror fundamentare teoretică şi metodologică ar include revalorificarea critică a curentelor de sociografie şi sociologie monografică (Ibidem, p. 16).

Revista „Korunk” a încercat să se menţină pe cursul desemnat de redactorul-şef, în primii ani publicând scrieri relevante despre istoria sociografiei maghiare din Transilvania (Fuchs, 1958; Turnowsky, 1957), studii empirice, oarecum apropiate de sociologia educaţiei, despre programul elevilor (Friedmann, 1958) şi opţiunile de carieră ale liceenilor (Kovács, 1958), precum şi un amplu studiu demografic-sociologic despre problema copilului unic în regiunea etnografică Călata din apropierea Clujului (Keszi & Keszi-Harmathné Moravszky, 1957).

Articolele referitoare la dezvoltarea sociografiei maghiare se înscriu în rândul textelor cu funcţie de reconectare la o moştenire sociologică ori sociografică maghiară mai veche, care constituia o sursă importantă pentru mişcările transilvane de cercetare şi dezvoltare rurală în interbelic, influenţate la rândul lor de tezele Şcolii Gusti, ca şi de ideile provenite din diversele curente de sociografie (şi literatură poporanistă) existente în Ungaria şi în Cehoslovacia (Salamon, 2014). Cu toate acestea, tradiţia sociografică nu era preluată numai de cercetătorii mediului rural: în Ardealul interbelic s-au realizat câteva sociografii urbane în rândul colectivităţilor de muncitori, publicate mai ales în „Korunk” (Jordáky, 1938b, 1938a, 1939). Caracterul „progresist” al acestor cercetări şi publicarea lor în revista „Korunk” a dus la calificarea sociografiilor muncitoreşti drept precursori legitimi, în timp ce majoritatea studiilor despre satele transilvane erau privite cu suspiciune, dat fiind „idealismul”, „narodnicismul” şi „transilvanismul” grupărilor din spatele acestora. Totuşi, trebuie să remarcăm demersul lui Ernő Gáll pentru revalorificarea critică a acestor tradiţii (Gáll, 1957b).

În condiţiile în care o parte semnificativă a tradiţiei sociologice interbelice era încă pe lista neagră, autorii de la „Korunk” au încercat să recupleze revista la tradiţiile maghiare ale cercetării sociale şi prin evocarea înaintaşilor cu „orientări juste pe vremea lor”, a gânditorilor sociali transilvăneni ori a celor care au efectuat cercetări în Transilvania, adunaţi în jurul diverselor tabere intelectuale progresiste din Ungaria, la începutul secolului XX.

Referindu-ne la revalorificarea tradiţiei sociologice, am reuşit să identificăm câteva articole relevante, din care remarcăm studiul lui Turnowsky despre renumitul sociograf maghiar Braun, care a apărut în al doilea număr al revistei. În acest articol (Turnowsky, 1957) autorul evocă personalitatea şi opera lui Braun, cel care a elaborat cercetări importante de sociografie în Transilvania, considerate studii de referinţă ale sociologiei maghiare, din care amintim descrierea comparativă a două oraşe de dimensiuni similare din Ungaria (Lipova, lângă Arad) şi Italia (Sansepolcro) (Braun, 1908).

Personalitatea lui Braun este readusă în atenţia cititorilor într-un alt articol despre anchetele sociografice realizate în rândul muncitorilor din Târgu Mureş (Fuchs, 1958). Articolul prezintă mai pe larg prima anchetă din 1908–1909, reluarea sa de către Turnowsky în 1929 şi lansează un apel pentru repetarea anchetei. Autorul reliefează rolul ideologic al unei astfel de cercetări, care ar demonstra superioritatea socialismului faţă de regimul capitalist. Observăm, că în ambele articole despre activitatea lui Braun se pune problema relansării efective a cercetărilor sociografice.

O încercare de reabilitare mai mult simbolică a cercetărilor sociale era lansarea unei rubrici de sociografie, denumită Szociográfiai pillanatfelvételek (Instantanee sociografice), care conţinea reportaje îmbogăţite cu elemente ştiinţifice, nicidecum studii sociologice. Autorul rubricii era de regulă redactorul ei, reporterul József Lázár, care a încercat să confere un aer mai ştiinţific acestor texte prin inserarea unor statistici ori diagrame superflue (Lázár, 1957, p. 1094). Textele tind să aibă un caracter sociologizant, fără a fi sociologice, dar denumirea rubricii, selecţia temelor, ca şi forma şi stilul textelor au contribuit la familiarizarea publicului cu acest domeniu.

Încă de la început revista „Korunk” s-a ocupat de discuţiile teoretice vizând tezele „sociologiei burgheze”. În 1957 filosoful S. Balázs a publicat un studiu despre opera lui Comte: o interpretare marxistă a pozitivismului. Trece în revistă problemele ideologice ale pozitivismului, dar subliniază şi valorile sale: în contextul dominaţiei explicaţiilor teologice şi transcendentale, pozitivismul, chiar dacă era un curent idealist, a contribuit la progresul ştiinţific. Balázs opinează că pozitivismul a avut o funcţie benefică în elaborarea unor lucrări de sociografie parţial acceptabile (Balázs, 1957).

„Korunk” a început să publice şi alte articole cu caracter sociologic, tematică din care spicuim: urbanism (Déznai, 1957), delincvenţa juvenilă în capitalism (Tóth Zs., 1957), desfiinţarea analfabetismului (Debreczy & Németh, 1957).

Din primul an de apariţie a revistei am identificat trei articole ştiinţifice, care – fără a avea o legătură directă cu sociologia – sunt semnificative pentru caracterul lor neconvenţional, prin asumarea unor puncte de vedere destul de riscante. Această cutezanţă nu este specifică textelor în întregimea lor, ci este vorba de câteva pasaje, care sfidează formulările standard ale ştiinţe partinice.

Juristul J. Demeter militează împotriva dogmatismului în drept şi în ştiinţele administrative, recomandă o necesară rectificare a teoriei staliniste rigide şi pledează pentru acceptarea unor funcţii noi ale statului în studiile de administraţie (Demeter, 1957, p. 260). Cel de-al doilea text este scris de economistul Egon Balázs (Balas) de la Institutul de Cercetări Economice[3] despre consecinţele nefaste ale cultului personalităţii şi ale dogmatismului. Autorul deplânge îngrădirea accesului la date statistice, fetişizarea legilor economice, formalismul în folosirea legilor generale şi centralizarea exagerată a economiei socialiste (Balas, 1957). Al treilea articol este cel al lui Imre Tóth despre etica cercetării ştiinţifice (Tóth, 1957), care formulează imperativul sacrosant al respectării adevărului, veridicitatea faptelor fiind un criteriu ştiinţific primordial, care nu depinde de concepţia ideologică a cercetătorului. Ideile lui Tóth au stârnit reacţia vehementă a presei de partid (Beraru, 1958) şi au contribuit la „nevoia” reglementării ideologice a revistei „Korunk”.

Revenind la textele legate de sociologice, „Korunk” era în permanenţă la curent cu evoluţiile din domeniu şi a receptat semnalele referitoare la stadiul acceptării sociologiei în ţările blocului estic. Presa de specialitate din Ungaria era un mediator important al fluxurilor de relaxare şi închidere din sociologia estică, având un triplu rol: relata despre evoluţia sociologiei maghiare, transmitea informaţii despre sociologia din ţările comuniste şi îi punea la curent pe redactorii de la „Korunk” cu evenimentele din sociologia internaţională. Un tipic text mediat este studiul lui Arab-Ogli despre sociologie şi cibernetică, care sugera necesitatea autonomizării disciplinei – un studiu redat în întregime în revista „Valóság” din Budapesta (Arab-Ogli, 1958) şi recenzat de „Korunk” (Zs., 1958).

Nu trebuie să exagerăm rolul revistelor din Ungaria, deoarece redacţia „Korunk” avea cunoscători de limbă rusă care asigurau un acces direct la literatura ştiinţifică sovietică. Acest aspect a fost confirmat şi de fostul redactor-şef al „Korunk”, Lajos Kántor, care a lucrat la revistă din 1959 şi ne-a oferit un interviu în martie 2015. Recenziile apărute ne demonstrează că revista era la curent şi cu apariţiile româneşti; mai mult, un număr însemnat de colaboratori ai „Korunk” scriau şi pentru reviste româneşti şi publicau cărţi inclusiv în limba română.

„Korunk” salută iniţiativa monografică de la Institutul de Cercetări Economice într-o recenzie laudativă despre studiul lui Retegan despre monografiile economice, apărut în „Probleme Economice” (Retegan, 1958). Recenzia prezintă pe scurt şi realizările, respectiv greşelile Şcolii Gusti (Ny, 1958). Retragerea suportului pentru monografiile economice amintite are loc mai târziu, la începutul lui 1960, când redactorul responsabil al „Korunk” redă conştiincios capetele de acuzare formulate de „Lupta de clasă” (Bochiş, Părăluţă & Spiridon, 1959) şi propune negarea deplină a tradiţiei „narodniciste şi ţărăniste” (Balogh, 1960).

1.2. „PACIFICAREA IDEOLOGICĂ” A REVISTEI

Elanul celor de la „Korunk” nu putea să reziste prea multă vreme. În vara târzie şi toamna anului 1957 a izbucnit un scandal sever, ca urmare a publicării unui articol despre piesa utopică a lui Imre Madách, Tragedia omului, o operă de referinţă a literaturii maghiare şi a celei universale. Studiul, scris de Zádor Tordai, un tânăr cercetător în filosofie la secţia clujeană a Academiei, a aruncat redacţia „Korunk” în toiul luptei ideologice marxiste (Gáll, 1995, p. 34), dar a pecetluit şi soarta autorului, care a fost dat afară, iar în 1960 a emigrat în Ungaria.

În studiul său, Tordai interpretează dintr-o perspectivă marxistă reformatoare piesa lui Madách şi pune la îndoială caracterul ideal al societăţii socialiste. Presupunerea că societatea socialistă ar putea fi o decepţie era atât de periculoasă încât nu ar fi trecut de cenzură, dacă filosoful Miklós Kallós, care avea un rol cheie în aparatul regional de partid, nu ar fi ţinut neapărat să combată afirmaţiile lui Tordai în spiritul critic, dar civilizat al marxismului nedogmatic. Aşadar, „Korunk” a publicat studiul lui Tordai şi răspunsul critic al lui Kallós (Kallós, 1957), dar problema nu putea fi rezolvată printr-o simplă dezbatere intelectuală între filosofi. Kallós a primit o mustrare, redacţia a publicat o autocritică severă („A Korunk szerkesztőségének nyilatkozata” [„Declaraţia redacţiei „Korunk”], 1957), iar Tordai a fost epurat (Gáll, 1995,   p. 35–36).

În 7 ianuarie 1958 Petru Groza se stinge din viaţă şi „Korunk” pierde un important susţinător simbolic. În 1958 se lansează şi în România lupta împotriva noului revizionism, pregătită la Consfătuirea din Moscova din noiembrie 1957 (Almăşan, 1958), care nu era altceva decât o nouă campanie de autoapărare a elitei comuniste. Aşadar, al doilea an al revistei „Korunk” nu pornea sub auspicii favorabile (Gáll, 1995, p. 38), dar, în plus, partidul a prescris o terapie de şoc. Revista „Lupta de clasă” din mai a publicat un articol corecţional despre „Korunk” (Beraru, 1958). Au fost vizate în principal două texte, cel al lui Imre Tóth despre etica ştiinţifică (Imre Tóth, 1957), care punea criteriul veridicităţii deasupra criteriului partinităţii, şi studiul lui Sándor Tóth despre contradicţii şi antagonisme (Sándor Tóth, 1957), în care autorul ar fi dat dovadă de „relativism sociologic idealist-subiectivist” şi „escamotarea claselor sociale şi a luptei de clasă” (Beraru, 1958).

În vremurile furtunoase ale campaniei antirevizioniste pornite în primăvara 1958, „Korunk” evita să publice articole despre sociologie ori relansarea cercetărilor sociale, recenzia apreciativă despre monografiile economice (Ny, 1958) şi apelul pentru o nouă anchetă sociografică în rândul muncitorilor din Târgu Mureş (Fuchs, 1958) fiind publicate înainte de faimosul articol din „Lupta de clasă”. Se pare că apele s-au mai liniştit spre sfârşitul anului, aşa că recenzia despre Sociologia şi cibernetica lui Arab-Ogli n-avea cum să facă prea mare vâlvă (Zs., 1958).

2.  Revenirea precaută a sociologiei

Discuţiile despre „cercetarea sociologică concretă” nu erau încă pe ordinea de zi, dar combaterea ştiinţifică a sociologiei burgheze reprezenta un mod legitim de strecurare a unor teme sociologice în articolele din „Korunk”. Ca să prevină vigilenţa cenzurii, aceste discuţii teoretice subliniau în repetate rânduri superioritatea tezelor marxist-leniniste, enunţurile mai riscante fiind contracarate de laitmotivele discursului comunist.

Într-un astfel de studiu critic, scris despre daunele provocate de religie, superioritatea eticii proletare şi trăsăturile umanismului socialist, E. Roth reuşeşte să formuleze câteva argumente sociologice despre rolul şi funcţia normelor etice în societate (Roth, 1959, p. 67). Ca semn al diversificării preocupărilor de sociologie, Ernő Gáll scrie un studiu despre importanţa psihologiei sociale marxiste (Gáll, 1959).

Trebuie să subliniem încă o dată funcţia criticii sociologiei burgheze în reabilitarea gândirii sociologice. Din rândul acestor „critici informative” amintim o recenzie despre un volum sovietic, care prezenta cele mai importante modele explicative ale şomajului (Bocskói, 1959), un studiu al lui D. Ghişe despre conceptul de realitate (Ghişe, 1959) şi două articole despre ţintele favorite din sociologia burgheză: mobilitatea socială (R. E., 1959) şi microsociologia (Tamási & Tóth, 1959). Cu timpul, trimiterile la sociologia burgheză devin mai variate şi autorii „Korunk” încep să ofere cititorilor detalii despre sociologiile de ramură.

„Korunk” este în continuare la curent cu apariţiile editoriale şi evenimentele din domeniul sociologiei. În septembrie 1959 publică o recenzie la Cercetări filozofice, remarcând relevanţa unui articol despre importanţa metodologiei leniniste în critica sociologiei burgheze (Sándor Tóth, 1959). Observăm, că desemnarea lui Lenin ca unul din precursorii sociologiei marxiste este una din măsurile discursive de legitimare a sociologiei în cadrul ştiinţelor sociale marxist-leniniste, care revine chiar şi după startul oficial din 1965 (Constantinescu, 1971).

Tot în toamna lui 1959 apare un articol despre schimbările demografice din ţară (Hegyi, 1959), iar în decembrie 1959 Gy. Bretter publică un articol cu prezentarea celui de-al Patrulea Congres Internaţional de Sociologie din Milano şi Stresa, un moment important în reabilitarea politică a sociologiei româneşti (Bretter, 1959). În acelaşi număr apare o recenzie despre monografia uzinei I.C. Frimu din Sinaia (Huszár, 1959), realizată de Institutul de Cercetări Economice, care însă nu mai face nicio trimitere la vestitele monografii economice agricole, „scoase din circuit” de „Lupta de clasă” (Bochiş et al., 1959).

Aşadar, revista „Korunk” avea şi un rol de punte în transmiterea rezultatelor ştiinţelor sociale româneşti către cititorii maghiari, mai puţin obişnuiţi cu răsfoirea jurnalelor de specialitate din Bucureşti. Mai mult decât atât, revista a publicat studii ale sociologilor români şi a reuşit să coopteze şi colaboratori români, dintre care primul şi cel mai fidel era Ion Aluaş. El a început să publice în „Korunk” încă din 1959, primul său articol fiind un eseu despre pesimismul tehnic din filosofia burgheză (Aluaş, 1959). Aluaş a publicat şi împreună cu filosoful clujean S. Balázs (Aluaş & Balázs, 1960) şi – cu un deceniu mai târziu – l-a primit pe József Venczel în colectivul lui de cercetare, reabilitat între timp (Greculovschi-Prodan, 2012, p. 194).

După revizuirea ideologică a traiectoriei sale, descrisă în secţiunea anterioară, „Korunk” devine mai reţinută în propunerile sale privind relansarea demersurilor empirice, dar studiile teoretice şi recenziile despre teme sociologice devin prezenţe regulate. În februarie 1960 Ernő Gáll publică un studiu despre sociologia elitelor, care prezintă – şi combate – cele mai importante teorii sociologice interbelice despre rolul şi funcţia intelectualului (Gáll, 1960). Tot atunci apare o relatare despre o întrevedere a filosofilor sovietici, la care s-a discutat şi raportul între materialismul istoric, sociologia burgheză şi sociologia empirică (Kaszapalov & Aluaş, 1960).

Critica sociologiei burgheze continuă cu două articole preluate din presa sovietică, despre problema relaţiilor internaţionale (Kon, 1960) şi marile greşeli ideologice din sociologia burgheză a sportului (Frenkin, 1960) – articolul din urmă având meritul de a informa cititorul revisatei „Korunk” despre o nouă sociologie de ramură. Se introduc noi noţiuni sociologice, cum ar fi opinia publică, care este discutată în recenzia unui studiu din revista „Voprosi filosofii” (Rácz, 1960), cu toate că opinia publică este considerată o categorie a materialismului istoric[4].

Spicuind din temele oarecum sociologice tratate de „Korunk” în 1960, amintim o recenzie despre un volum, care discută distribuţia bolilor psihice în societăţile capitaliste (E. L., 1960), un studiu despre problemele filosofice şi sociale ale ciberneticii (Kolman, 1960) şi o scurtă prezentare a unor proiecţii demografice referitoare la populaţia României (Hegyi, 1960).

Mult mai important este studiul Stela Cernea despre conceptul „eronat” al clasei sociale în psihosociologia burgheză (Stel Cernea, 1960), care reia într-o formă mai structurată şi logică ideile studiului publicat în „Lupta de clasă” (Stela Cernea, 1959). Trebuie să remarcăm că publicarea studiului lui Cernea semnalează o racordare şi mai directă a revistei „Korunk” la sociologia românească.

3. FOCALIZAREA AGENDEI ASUPRA SOCIOLOGIEI (1961–1964)

3.1. ÎNFRUNTAREA SOCIOLOGIEI BURGHEZE ŞI NAŞTEREA CERCETĂRILOR SOCIOLOGICE CONCRETE

În 1961 încep să se contureze cercetările empirice de sociologie de la Institutul de Filosofie, care se vor materializa din 1962, sub coordonarea lui Mihail Cernea (Rostás, 2012, p. 93). Unii autori desemnează anul 1962 ca momentul acceptării oficiale a sociologiei (Zamfir, Filipescu, Mihalache, 2012, p. 7), dar, în orice caz, era anul apariţiei jurnalului Comitetului Naţional de Sociologie, „The Romanian Journal of Sociology” (Bosomitu, 2012, p. 64).

Începutul deceniului şase era timpul reformelor în ştiinţele sociale şi în alte ţări comuniste, care a favorizat lansarea cercetărilor sociologice propriu-zise, naşterea „sociologiei concrete”, o (sub)disciplină metodologică. Ea a reuşit să elibereze sociologia de polemicile teoretice nesfârşite din jurul definiţiei sociologiei marxiste. Dezvoltarea acestui nou cadru de legitimare a sociologiei era desigur şi un fel de compromis între reformişti, care militau pentru autonomizarea ştiinţei şi antirevizionişti, care acceptau o singură teorie explicativă: materialismul istoric (Wilder, 1963). Această minirevoluţie empirică în sociologie este deci una ambivalentă şi a întărit numai parţial identitatea ştiinţifică a disciplinei, dar evoluţiile sunt totuşi pozitive. În Uniunea Sovietică se înfiinţează numeroase institute de sociologie ori cu preocupare sociologică (Batygin & Deviatko, 1994, p. 19), în Ungaria se înfiinţează o secţie de sociologie în cadrul Institutului de Filosofie (Szántó, 1998, p. 51). Cu toate acestea, Polonia rămâne în continuare liderul sociologiei estice (White, 1964, p. 20).

„Korunk”, sensibilă la transformările din domeniul sociologic, reacţionează la această schimbare de paradigmă prin publicarea unui articol care sintetizează cele mai importante evoluţii legate de cercetarea sociologică concretă (Roth, 1961e). Articolul se bazează exclusiv pe exemple sovietice, dar trage concluzii mai generale, care ajută cititorul revistei „Korunk” să situeze aceste cercetări pe paleta ştiinţelor marxist-leniniste. Textul începe cu evocarea clasicilor marxismului, care subliniau importanţa cunoaşterii detaliate a realităţii sociale, şi continuă cu reliefarea rolului cercetărilor sociologice concrete în apropierea teoriei de practica socială.

Un alt aspect analizat mai în detaliu de Roth este cel legat de metodele cercetărilor sociologice concrete. Trebuie să diferenţiem metodologia de metode – subliniază el – deoarece din punct de vedere metodologic (al metodei generale) cercetările sunt legate de tezele marxiste despre caracterul obiectiv al claselor, al mijloacelor de producţie şi aşa mai departe. În privinţa metodelor concrete de cercetare pot exista similarităţi între sociologii platformelor ideologice opuse: marxiştii şi non-marxiştii utilizează chestionarul, interviul, sursele statistice etc. Totuşi, asemănările sunt mai mult formale, de exemplu: întrebările de chestionar şi grupările lor sunt diferite. Articolul salută iniţiativele de cercetare din URSS şi prezintă câteva domenii de aplicare ale cercetărilor sociologice concrete (Ibidem, p. 1104–1106).

În 1961 „Korunk” continuă să publice recenzii despre publicaţii de sociologie, cum ar fi cea despre un volum sovietic editat de Francev, care demască „teoriile neştiinţifice şi apologetice ale sociologilor burghezi” şi continuă să prezinte domenii sociologice ori conexe (Sorbán, 1961). Aici amintim articolul lui Vladimir Trebici despre rolul statisticii în cunoaşterea socială (Trebici, 1961), care scoate în evidenţă utilizarea statisticii în ştiinţele economice, dar nu se prea aventurează pe meleagurile sociologiei.

O piesă mai importantă în schema naturalizării discursive şi reintegrării pe plan public a sociologiei este incursiunea lui George Em. Marica în istoria sociologiei burgheze (Marica, 1961). Aşa cum am observat şi mai devreme, textele critice despre sociologia burgheză au avut şi o funcţie informativă. Această funcţie poate fi identificată şi în cazul scrierii lui Marica, el reuşind să formuleze succint esenţa unor teorii sociologie clasice.

Anul 1962 aduce o creştere semnificativă în numărul articolelor de sociologie. Treptat, sociologia devine un termen uzual şi unii autori îşi permit să folosească cuvântul fără sufixele indispensabile de „burgheză”, „marxistă” ori „concretă”. Observăm şi o continuă diversificare a scrierilor relevante, care constă în prezentarea diverselor teme ori ramuri sociologice: sociologia medicală (Spielmann, 1962), sociologia bătrâneţii (Lantos, 1962), sociologia timpului liber (Culea, 1962b; L.L., 1962a), poziţia femeilor în societate (Culea, 1962a; L.L., 1962b), statistica aplicată (L.L., 1962c).

Nici critica sociologiei burgheze nu dispare, în forma sa orientată către concepţiile burgheze de clasă şi „mobilitatea socială” (Marica, 1962) – care rămâne scrisă în continuare în ghilimele, ori direcţionată către ţinte noi, cum ar fi sociologia economică (Ádám, 1962). Acest atac împotriva anumitor specializări sociologice este un element relativ nou, dar poate fi privit ca o încercare de frânare a autonomizării sociologiei.

Trebuie să subliniem că din textele care dezbat poziţia sociologiei faţă de marxism („Marxista szociológusok kerekasztal-értekezlete” [„Întrunirea sociologilor marxişti”], 1962; Mityin, 1962; Roth, 1962), reiese, că revista „Korunk” rămâne ferm pe poziţiile includerii sociologiei în cadrul convenţional al materialismului istoric, cu toate că promovează cercetările sociologice empirice („A Korunk pályázata” [„Concursul Korunk”], 1962a; Bretter, 1962; Roth, 1962). În această privinţă, articolul de referinţă este cel al lui Roth, „Sociologie şi realitate”, care subliniază încă o dată că separarea sociologiei de materialismul istoric contravine principiilor marxiste (Roth, 1962).

Ce înţelegem şi oare ce au înţeles sociologii din frânarea emancipării disciplinare a sociologiei în paralel cu promovarea cercetărilor empirice? Suntem de părere că au observat luminiţa de la capătul tunelului, şi-au dat seama că pot să desfăşoare „cercetări sociologice concrete” în anumite limite rezonabile, cu condiţia evitării întrebărilor epistemologice legate de sociologie. Respectarea acestei cerinţe presupunea acrobaţii mentale, cum se observă şi în articolul lui Kepeş despre cercetările empirice ale colectivului sociologic din cadrul Institutului de Filosofie al Academiei R.P.R. în Uzinele Semănătoarea, Griviţa Roşie şi 23 August din Bucureşti (Kepes, 1962c). Autorul oferă o descrierea amănunţită a metodologiei cercetării, dar numai după un preambul ideologic, care justifică cercetarea din punct de vedere teoretic şi metodologic. Kepeş îşi încheie prezentarea cu un hotărât îndemn pentru realizarea cercetărilor empirice (Ibidem, p. 1441).

Ca răspuns la îndemnul lui Kepeş, s-a lansat o acţiune rar întâlnită în decadele socialiste: un concurs de cercetări sociologice directe, de către revista „Korunk”, aşadar, un veritabil demers de agenda setting, de promovare publică a sociologiei.

3.2. APEL PENTRU CERCETĂRI SOCIOLOGICE CONCRETE

Întrebat despre rolul revistei „Korunk” în relansarea cercetărilor sociologice, fostul redactor-şef Lajos Kántor[5] ne-a răspuns: „Sociologia concretă a apărut ca o cerinţă. Era mult mai uşor să vorbeşti şi să scrii despre problemele teoretice ale sociologiei decât să incluzi în revistă faptele şi practica implementate de sociologia concretă”.

În decembrie 1962 revista a lansat un apel pentru cercetări sociologice concrete („A Korunk pályázata” [„Concursul Korunk”], 1962a), în urma căruia redacţia a primit peste cincizeci de lucrări scrise de „colectivişti, muncitori fierari, liceeni, studenţi, laboranţi, bibliotecari, educatoare, învăţători, economişti, profesori, scriitori, cercetători ştiinţifici” („Pályázatunk termése” [„Rezultatele concursului nostru”], 1963d), din care s-au publicat douăzeci de texte. Concursul de „sociologie concretă” era prevăzut cu premii, dar autorii au primit şi onorarii pentru textele publicate („A Korunk pályázata” [„Concursul Korunk], 1962a). Lansarea apelului este motivată de importanţa cercetărilor sociologice în contextul „transformărilor profunde ale realităţii noastre şi ritmul accelerat al construcţiei socialiste coordonate de partid.” (Ibidem)

Data-limită originală pentru trimiterea cercetărilor era 31 martie 1963, prelungită însă până la 31 mai 1963 printr-un anunţ care specifica faptul că cei interesaţi pot apela la redacţia „Korunk” pentru asistenţă tematică sau metodologică („Hirdetmény” [„Anunţ redacţional”], 1963).

Acţiunea revistei „Korunk” era unică în felul ei şi era iniţiată de redactorul-şef Ernő Gáll, promotorul neobosit al sociologiei, chiar dacă el personal nu era „om de teren” – nu coordona cercetări sociologice, nu elabora instrumente metodologice şi nu s-a ocupat de prelucrări statistice. Chiar dacă era iniţiată de redactorul-şef, cauza sociologiei concrete era una comună, împărtăşită de tot colectivul revistei „Korunk”, aşa cum îşi aminteşte Lajos Kántor în interviul menţionat mai devreme: „Mi se pare că Ernő [Gáll] juca un rol în [apelul la cercetări sociologice concrete]. Totuşi, era o cauză comună. Am unele amintiri… poate că toţi am citit rând pe rând un text. Îmi amintesc, că era oarecum o cauză comună a redacţiei, nu numai ideea unui singur om”.

„Korunk” a primit şi acceptat numeroase lucrări cu tematică diversă şi de calitate foarte variată. În septembrie 1963 apare un articol care trage câteva concluzii despre lucrările scrise şi sintetizează principalele teme şi metode utilizate de autori („Pályázatunk termése” [„Rezultatele concursului nostru”], 1963d). O bună parte din textele trimise au rămas la un nivel descriptiv, apropiindu-se mai mult de genul raportului periodic ori al reportajului schematic, tipic ziarelor. Totuşi, mai mult de jumătate din scrieri erau publicabile, dar din motive de spaţiu nu s-au publicat chiar toate.

Majoritatea textelor aveau un caracter monografic, prezentând diverse întreprinderi, cooperative, instituţii culturale ori localităţi, precum şi trecutul istoric al acestora. Un număr mai mic al textelor erau studii tematice, care investigau unitatea socială în cauză doar sub anumite aspecte, dar în mod mult mai profesionist. Selecţia temelor a fost puternic influenţată de profesia şi ocupaţia autorilor, majoritatea acestora fiind pedagogi, bibliotecari, scriitori, studenţi de la specializări umaniste. Astfel se explică lipsa preocupării pentru marile unităţi industriale socialiste, tehnologizarea agriculturii ori pentru probleme similare.

Autorii au apelat la o paletă largă a procedeelor de cercetare: utilizarea surselor arhivistice şi documentare, interviuri, anchete prin chestionar. Acestea din urmă s-au ocupat de aspecte privind conştiinţa socialistă, tendinţe sociale şi fenomene culturale şi – în opinia redactorilor revistei „Korunk” – erau cele mai valoroase din punctul de vedere al capacităţii analitice. Un număr semnificativ de lucrări propunea soluţii concrete pentru rezolvarea problemelor identificate.

Articolul de evaluare observă cu părere de rău că „majoritatea autorilor nu cunosc metodele cercetării sociologice concrete, nu şi-au început munca pe baza unor principii îndeajuns de clare, nu au delimitat destul de bine domeniul de investigaţie” (Ibidem). Suntem în măsură să afirmăm că această concluzie purta în sine şi o promisiune implicită din partea revistei „Korunk” pentru diversificarea articolelor de sociologie, dar şi pentru creşterea numărului acestora. Vom vedea că promisiunea va fi onorată, „Korunk” devenind cel mai important promotor instituţional al sociologiei maghiare din România, fără să aibă la îndemână infrastructură de cercetare ori un grup de sociologi înzestraţi.

3.3. SPRE „ELIBERAREA” SOCIOLOGIEI

La Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român din 1965 s-a dat undă verde „liberalizării” regimului şi s-a pregătit terenul ideologic pentru startul oficial al sociologiei, chiar dacă angajamentul secretarului general nu era deloc sincer (Rostás, 2012). Totuşi, momentul a produs o cotitură pozitivă în reinstituţionalizarea sociologiei: în 1965 se înfiinţează un Laborator de sociologie în cadrul Ministerului Învăţământului, în 1966 este înfiinţat Centrul de Sociologie al Academiei şi se formează primele două catedre de sociologie la Universitatea din Bucureşti, marcând relansarea învăţământului sociologic din România (Zamfir et al., 2015, p. 88–89).

Cu toate că reinstituţionalizarea sociologiei era marcată de evenimente-cheie şi nu era lipsită de continuităţi şi discontinuităţi (Costea, 1994), ea era totuşi un proces, aşa cum reiese şi din lucrările recente de istorie socială a sociologiei româneşti (Bosomitu, 2012; Rostás, 2012; Zamfir et al., 2015). Caracterul de proces se observă şi în cazul relansării gândirii sociologice maghiare din România, care poate fi documentată cel mai bine prin apariţiile editoriale din „Korunk”.

În anii 1963–1964, prezenţa sociologiei în paginile revistei „Korunk” este deja o evidenţă, sociologia devenind chiar un fel de laitmotiv în articolele de ştiinţe sociale. În această perioadă discuţiile despre sociologie devin mai congruente şi din ce în ce mai distincte faţă de restul conţinutului editorial, fapt care indică o continuă autonomizare a disciplinei. Analizând articolele din intervalul 1963–1964, observăm mai multe evoluţii pozitive, care contribuie la o „renaştere sociologică”, putând fi sintetizate sub forma anumitor tendinţe:

– autonomizare;

– profesionalizare;

– specializare;

– deschidere;

– revizuirea tradiţiei.

Apariţia acestor tendinţe, manifeste sub formă combinată la nivelul textelor, a fost favorizată de progresul sociologiei din blocul estic. Aici ne referim în primul rând la sociologia română, maghiară şi sovietică, care oferă cele mai importante repere teoretice şi metodologice pentru scrierile de sociologie din revista „Korunk”.

La capitolul de autonomizare ne referim în primul rând la încercările repetate de clarificare a poziţiei sociologiei marxiste şi a cercetărilor sociologice concrete. Desigur, nu se poate vorbi de o eliberare bruscă a sociologiei de materialismul istoric, dar tentativele de delimitare a sociologiei marxiste teoretice în chip de element, aspect sau latură separată a materialismului istoric sunt revelatoare şi au fost percepute ca atare şi de autorii de la revista „Korunk” (Aluaş, 1963a, p. 834). Parcă am fi martori la o extindere a spaţiului de manevră al sociologiei, la o flexibilizarea graniţelor, care în niciun caz nu înseamnă dispariţia lor. Mult mai semnificativă ni se pare însă „despărţirea operativă” a cercetărilor de sociologie concretă de materialismul istoric ori de sociologia marxistă prin separarea metodelor şi tehnicilor de cercetare de metodologia generală (cea marxistă), care permite preluarea critică a unor soluţii din metodele de cercetare ale sociologiei burgheze.

În martie 1963 apare o formă prescurtată a expunerii plenare de la al V-lea Congres Internaţional de Sociologie (Washington, 1962) a doi sociologi sovietici, care se ocupă în primul rând de cercetările sociologice concrete (Jovcsuk & Oszipov, 1963, p. 344). Într-o recenzie despre un volum de introducere în sociologia marxistă, scris de filosoful V.P. Rojin din Leningrad, Ion Aluaş salută fără echivoc delimitarea sociologiei concrete de materialismul istoric de către Rojin, dar subliniază că „fundamentul general teoretic rămâne materialismul istoric” (Aluaş, 1963a, p. 834). În studiul său despre cercetările marxiste de sociologia familiei, A.G. Harcev propune introducerea termenului de „metodică” pentru denumirea metodelor de cercetare, în contrast cu „metodologia”, care orientează generalizarea şi interpretarea datelor (Harcsev, 1963, p. 1614).

Tendinţa de profesionalizare este vizibilă în formatul, structura, tonul şi stilul articolelor de sociologie. Textele încep să dea dovadă de expertiză în domeniu, tonul devine mai neutru şi se observă mai puţine devieri de la subiect. Aici nu ne referim doar la studiile elaborate de sociologi consacraţi, cum ar fi cel al lui Ralea şi Herseni despre psihologia socială (Ralea & Herseni, 1964) ori studiul lui Culea despre sociologia modului de trai (Culea, 1963), ci şi la diversele sinteze şi recenzii referitoare la cercetările şi apariţiile sociologice din ţările comuniste (Aluaş, 1963b, 1963a; Jordáky, 1964; L. L., 1963a, 1963b; Lantos, 1963a, 1963b; Lázár, 1964; Nemes, 1963; Pop, 1963; Rácz, 1963). Spre exemplificare, amintim recenzia unui studiu din „The Romanian Journal of Sociology”, care îşi depăşeşte genul, fiind un veritabil articol de prezentare a anchetelor româneşti privind bugetele de familie, discutând aspecte precum eşantionarea reprezentativă, eşantionarea multistadială, problema pasului de eşantionare, dificultăţile metodologice legate de autocompletarea formularelor (Lantos, 1963a).

Specializarea se manifestă în înmulţirea scrierilor despre ştiinţele sociale oarecum conexe sociologiei, despre sociologiile de ramură şi teme mai puţin abordate în canonul sociologiei marxiste. În februarie 1963 apare un studiu de popularizare a teoriei probabilităţilor (Cseke, 1963), se publică valoroase scrieri de demografie, cum ar fi analiza lucidă a lui Ferenbac (Ferenbac, 1963) despre cauzele transformărilor demografice din România, recenzia deja menţionată a lui Lantos (L.L., 1963a) despre fecunditatea familiilor omogene şi eterogene, precum şi o altă recenzie despre o analiză demografică a legăturii între variabile demografice (sex, vârstă etc.), preferinţele în procurarea îmbrăcăminţii şi consumul specific al populaţiei (L.L., 1963b). Se publică mai multe articole şi studii despre sociologia modului de trai şi a utilizării timpului liber (Culea, 1963; Mikó, 1964b; Pop, 1963), un ministudiu despre aspectele sociologice ale vieţii intelectuale şi consecinţele specializării excesive (Lantos, 1963b) şi un articol despre noutăţile din domeniul cercetării opiniei publice (Mikó, 1964a), dar şi o analiză despre aspectele sociologice ale consumului alimentar (Jócsik, 1964). Nu dispare nici marele favorit al cercetării sociale socialiste, monografia industrială (Corlan, 1964b, 1964a; Grigorescu, 1964), dar nici discuţiile despre problemele sociologiei burgheze contemporane (Aluaş, 1963b).

Tendinţa de deschidere este evidentă, dacă avem în vedere numeroasele recenzii ale apariţiilor sociologice şi ale diverselor relatări despre evenimentele ştiinţifice, discutate anterior, dar şi la reabilitarea unor autori mai înainte consideraţi revizionişti: ne gândim aici la filosoful polonez Adam Schaff (Schaff, 1964) şi la economistul german Jürgen Kuczinsky (Kuczynski, 1964).

Rămânând la tematica deschiderii, observăm deschiderea spre trecut, care în opinia noastră este cel puţin la fel de importantă şi poate fi identificată în revalorificarea mai incluzivă a moştenirii ştiinţifice. Observăm o „revizuire a revalorificărilor”, procesul fiind cel mai evident în articolul programatic al lui Sándor Tóth (Sándor Tóth, 1963f), care poartă titlul sugestiv de „Contribuţie la istoria criticii marxiste a sociografiei”.

În însăşi introducerea articolului, Tóth defineşte unul dintre obiectivele acestuia: „[Este nevoie de] relevarea şi valorificarea acelor elemente cu valenţă pozitivă care se găsesc în sociografie” (Ibidem, p. 1042). Modalitatea de revalorificare aleasă de autor este una istoriografică, dar şi proiectivă: sociologia monografică, sociografia interbelică maghiară şi creaţiile literare ale scriitorilor poporanişti maghiari din interbelic sunt prezentate prin prisma critică a revistei „Korunk” de atunci. Autorul studiului construieşte o istorie coerentă a cercetărilor sociologice marxiste maghiare din Transilvania, pornind de la cercetările realizate de reprezentanţii mişcărilor progresiste de la începutul secolului XX până la sociografiile muncitoreşti şi cercetările rurale „reorientate în direcţie marxistă” din interbelic. Mai mult, sociologia marxistă din Ungaria – care supravieţuia numai sub diverse forme deghizate – şi-a găsit un adevărat susţinător: o revistă maghiară dintr-o ţară vecină aflată în relaţii din ce în ce mai tensionate cu Ungaria.

O altă moştenire importantă, prelucrată critic de „Korunk” încă în interbelic, o inspiraţie teoretică şi metodologică pentru cercetătorii sociali maghiari, era fără îndoială Şcoala Gusti. După o lungă perioadă de tăcere întreruptă de câteva „ieşiri combative”, articolul lui Tóth este primul care descrie în termeni pozitivi activitatea Şcolii din Bucureşti, evocând chiar şi rolul ei în cercetările sociografice din Ungaria (Ibidem, p. 1043–1044). Aceste remarci pozitive sunt oarecum „atenuate” prin prezentarea unor critici, dar părerea de ansamblu a autorului despre Şcoala Gusti este una avantajoasă: „Sociografia [monografia sociologică] nu este vârful ştiinţelor sociale, dar poate fi instrumentul util al unei ştiinţe sociale marxiste” (Ibid., p. 1047).

CONCLUZII

Prin analiza noastră am încercat să demonstrăm că, în pofida barierelor lingvistice, revista „Korunk” a jucat un rol important în relansarea sociologiei româneşti la sfârşitul deceniului 1950 şi începutul anilor 1960. Totodată, revista s-a constituit ca o adevărată punte de legătură între viaţa ştiinţifică şi culturală română, cea maghiară din România şi cea din Ungaria. „Korunk” a asigurat, în condiţiile nu tocmai avantajoase ale regimului comunist, continuarea moştenirii sociologice interbelice specifice, dezvoltată de cercetătorii sociali maghiari transilvăneni în dublul cadru de referinţă al sociologiei româneşti şi al celei maghiare. În păstrarea tradiţiilor autohtone prin „revalorificare critică” (specifică producţiilor publicistice din epoca regimului comunist), tradiţia sociologică românească şi, în mod special, Şcoala Gusti, ocupau un loc central.

După încercările concentrate, iar apoi răzleţe, de la sfârşitul deceniului 1950, referitoare la reabilitarea discursivă a cercetării sociale, din 1961 „Korunk” a început deja să promoveze în mod consecvent cercetările sociologice empirice sau „concrete”, cum erau denumite atunci (Roth, 1961e), lansând şi un concurs public pentru cercetări sociologice concrete („A Korunk pályázata” [„Concursul Korunk”], 1962a). Este vorba de o iniţiativă unică în România, care a contribuit semnificativ la popularizarea sociologiei în rândul intelectualilor maghiari, apelul revistei având un rol de agenda setting şi facilitând introducerea gândirii şi tematicii sociologice dincolo de spaţiul ştiinţific, universitar sau publicistic. Angajamentul revistei „Korunk” pentru promovarea cercetărilor sociologice şi a sociologiei în general – o cauză importantă pentru tot colectivul redacţional, dar şi o misiune de o viaţă a redactorului-şef Ernő Gáll – se materializează în publicarea unor articole de sinteză despre cercetările sociologice concrete din URSS şi Ungaria (Jovcsuk & Oszipov, 1963; Nemes, 1963), studii despre cercetările sociologice din România (Cernea, 1962, 1964; Kepes, 1962c) şi numeroase articole cu diverse tematici şi din diferite domenii sociologice.

Spre mijlocul anilor 1960, discursul de reabilitare a sociologiei se manifestă din ce în ce mai puternic în studiile şi articolele publicate în revista „Korunk”. În aceste texte am reuşit să identificăm cinci tendinţe                   care contribuie la reinstituţionalizarea sociologiei: autonomizarea, profesionalizarea, specializarea, deschiderea şi revizuirea tradiţiei. După 1965 şi reintrarea oficială în drepturi a sociologiei, discursul de reabilitare a sociologiei maghiare din România se extinde, cu toate că revista „Korunk” va avea şi în continuare un rol central. Încep să fie publicate studii importante şi în alte reviste (Jordáky, 1968a, 1968b), iar la sfârşitul deceniului va fi reintegrat în viaţa ştiinţifică şi universitară cel mai important sociolog maghiar gustian din România, József Venczel, care va avea un rol-cheie în organizarea renumitei cercetări rurale de la Gârbău (Magyari, 2014; Salamon, 2014,          p. 225–228). Despre toate aceste evoluţii vom vorbi însă în studiile ulterioare, în următoarea etapă a demersului nostru de elaborare a unei istorii sociale a sociologiei maghiare din România în timpul regimului comunist.

BIBLIOGRAFIE

2. A Korunk pályázata [Concursul Korunk] (1962a). „Korunk”, vol. 21, nr. 12, 1536.
3. A Korunk szerkesztőségének nyilatkozata [Declaraţia redacţiei „Korunk”] (1957). „Korunk”, vol. 1 (16), nr. 10, p. 1434–1435.
4. ALMĂŞAN, C. (1958). Revizionismul contemporan – primejdie principală în mişcarea muncitorească, „Lupta de clasă”, vol. XXXVIII, nr. 2, 68–77.
5. ALUAŞ, ION (1959). A technikai haladás és a félelem filozófiája [Filosofia progresului tehnic şi a temei], „Korunk”, vol. 18, nr. 4, p. 493–502.
6. ALUAŞ, ION (1963a). Bevezetés a marxista szociológiába [Introducere în sociologia marxistă], „Korunk”, vol. 22, nr. 6, p. 833–837.
7. ALUAŞ, ION (1963b). Hazai szerző a mai polgári szociológiáról [Un autor autohton despre sociologia burgheză de astăzi], „Korunk”, vol. 22, nr. 5, p. 687–689.
8. ALUAŞ, ION; BALÁZS, SÁNDOR (1960). Tudomány és vallás [Ştiinţă şi religie], „Korunk”, vol. 19, nr. 6, p. 748–751.
9. ARAB-OGLI, E.A. (1958). Szociológia és kibernetika [Sociologie şi cibernetică], „Valóság”, nr. 1, p. 37–44.
10. ÁDÁM, JUDIT (1962). A mai polgári szociológia válságáról [Despre criza sociologiei burgheze de astăzi], „Korunk”, vol. 21, nr. 12, p. 1527–1531.
11. BALAS, EGON (1957). A közgazdaságtudományi kutatás néhány időszerű kérdése [Câteva probleme actuale ale cercetării economice], „Korunk”, vol. 1 (16), nr. 7, p. 829–840.
12. BALAS, EGON (2000). Will to Freedom: A Perilous Journey Through Fascism and Communism, Syracuse University Press.
13. BALÁZS, SÁNDOR (1957). Auguste Comte és a pozitivizmus [Auguste Comte şi pozitivismul], „Korunk”, vol. 1 (16), nr. 11, p. 1527–1539.
14. BALOGH, EDGÁR (1960). Falujárók dicsérete [Laudă lucrătorilor pentru sat], „Korunk”, vol. 19, nr. 2, p. 117–123.
15. BATYGIN, GENNADY S.; DEVIATKO, INNA F. (1994). The Metamorphoses of Russian Sociology, în Mike Forrest Keen, Janusz Mucha (editor), Eastern Europe in Transformation. The Impact on Sociology, p. 11–23, Westport: Greenwood Press.
16. BERARU, P. (1958). Mai multă exigenţă ideologică, în „Lupta de clasă”, vol. XXXVIII, nr. 9, p. 124–127.
17. BOCHIŞ, I.; PĂRĂLUŢĂ, M.; SPIRIDON, V. (1959). Pentru orientarea ştiinţifică în cercetarea monografică, în „Lupta de clasă”, vol. XXXIX, nr. 11, p. 70–80.
18. BOCSKÓI, VIKTOR (1959). A munkanélküliség újkeletű burzsoá elméletei [Noile teorii burgheze ale şomajului], „Korunk”, vol. 18, nr. 2, 304–306.
19. BOSOMITU, ŞTEFAN (2012). In the Age of “Misery”: The Romanian Sociology During the Communist Regime (1948–1977), „New Europe College – Ştefan Odobleja Program Yearbook 2011–2012”, 43–82.
20. BRAUN, RÓBERT (1908). Lippa és Sansepolcro (I. II. III.) [Lipova şi Sansepolcro], „Huszadik Század”, vol. XVII/9, nr. 1, p. 321–336, 467–482, 565–577.
21. BRETTER, GYÖRGY (1959). A IV. nemzetközi szociológiai kongresszus [Cel de-al IV-lea Congres Internaţional de Sociologie], „Korunk”, vol. 18, nr. 12, p. 1821–1823.
22. BRETTER, GYÖRGY (1962). Biztató szociológiai kísérlet [Experiment sociologic promiţător], „Korunk”, vol. 21, nr. 11, p. 1396–1399.
23. CERNEA, MIHAIL (1962). A parasztság új gazdasági gondolkodásának fejlődése [Evoluţia noii gândiri economice a ţărănimii], „Korunk”, vol. 21, nr. 12, p. 1428–1436.
24. CERNEA, MIHAIL (1964). A munkásosztály gazdasági gondolkodása és a szocialista tudat [Gândirea economică a clasei muncitoare şi conştiinţa socialistă], „Korunk”, vol. 23, nr. 4, p. 448–455.
25. CERNEA, STELA (1959). Sociologia burgheză contemporană şi problema claselor sociale, în „Lupta de clasă”, vol. XXXIX, nr. 6, p. 55–69.
26. CERNEA, STELA (1960). A társadadalmi osztály fogalma és a burzsoá pszichoszociológia [Conceptul de clasă socială şi psihosociologia burgheză], „Korunk”, vol. 19, nr. 7, p. 776–782.
27. CONSTANTINESCU, MIRON (1971). Metodele de investigare socială ale lui V. I. Lenin, în: Miron Constantinescu, Cercetări sociologice, 1938–1971, Bucureşti: Editura Academiei RSR, p. 247–251.
28. CORLAN, GRIGORE (1964a). Életszínvonal-emelkedés Resicán [Ridicarea nivelului de trai la Reşiţa], „Korunk”, vol. 23, nr. 4, p. 456–460.
29. CORLAN, GRIGORE (1964b). Üzemi monográfiák [Monografii industriale], „Korunk”, vol. 23, nr. 4, p. 456.
30. COSTEA, STEFAN (1994). Continuity and Discontinuity in Romanian Sociology, în Mike Forrest Keen, Janusz Mucha (editor), Eastern Europe in Transformation. The Impact on Sociology, Westport: Greenwood Press, p. 69–78.
31. CSEKE, VILMOS (1963). A kibernetika fontos segédtudománya – a valószínűségszámítás [O ştiinţă auxiliară a ciberneticii: teoria probabilităţilor], „Korunk”, vol. 22, nr. 2, p. 240–244.
32. CULEA, HARALAMB (1962a). Női egyenjogúság és szocializmus [Egalitatea în drepturi a femeilor şi socialismul], „Korunk”, vol. 21, nr. 5, 610–616.
33. CULEA, HARALAMB (1962b). Polgári elméletek a szabad időről [Teorii burgheze despre timpul liber], „Korunk”, vol. 21, nr. 9, p. 1132–1135.
34. CULEA, HARALAMB (1963). Az életforma szociológiai vizsgálata [Cercetarea sociologică a modului de trai], „Korunk”, vol. 22, nr. 12, p. 1585–1590.
35. DEBRECZY, SÁNDOR; NÉMETH, JÓZSEF (1957). A félanalfabétizmus és megszüntetése [Semianalfabetismul şi eliminarea acestuia], „Korunk”, vol. 1 (16), nr. 7, p. 931–934.
36. DEMETER, JÁNOS (1957). Időszerű elméleti kérdések az állam- és jogtudományban [Întrebări teoretice actuale în ştiinţele de stat şi în domeniul dreptului], „Korunk”, vol. 1 (16), nr. 2–3, p. 256–261.
37. DÉZNAI, VIKTOR (1957). Városaink fejlődése a felszabadulás után [Progresul oraşelor noastre după eliberare], „Korunk”, vol. 1 (16), nr. 1, 101–103.
38. KOVÁCS, RÓZA (1958). A pályaválasztás kérdése [Problema alegerii carierei], „Korunk”, nr. 5, p. 688–693.
39. L. (1960). Elmezavar és a tőkés társadalmi rendszer [Problemele mentale şi sistemul social capitalist], „Korunk”, vol. 19, nr. 12, p. 1517–1520.
40. FERENBAC, IOSIF (1963). Szocializmus és demográfiai mozgás [Socialism şi mişcare demografică], „Korunk”, vol. 22, nr. 3, p. 382–385.
41. FRENKIN, A. A. (1960). Céltalan öröm-e a sport? [Oare sportul este o bucurie inutilă?], „Korunk”, vol. 19, nr. 6, p. 695–705.
42. FRIEDMANN, GIZELLA (1958). Elemi iskolások időbeosztása [Programul zilnic al elevilor din şcolile elementare], „Korunk”, nr. 10–11, 1547–1551.
43. FUCHS, SIMON (1958). A harmadik marosvásárhelyi munkás-szociográfia kérdése [Problema celei de-a treia monografii despre muncitorii din Tg. Mureş], „Korunk”, vol. 17, nr. 4, p. 562–564.
44. GÁLL, ERNŐ (1957b). Társadalmi valóság és társadalomkutatás [Realitate socială şi cercetare socială], „Korunk”, vol. 1 (16), nr. 1, p. 7–17.
45. GÁLL, ERNŐ (1959). Osztályhelyzet és lelki sajátosságok [Poziţia de clasă şi trăsăturile psihice], „Korunk”, vol. 18, nr. 2, p. 167–178.
46. GÁLL, ERNŐ (1960). Téveszmék az értelmiség szerepéről [Idei eronate despre rolul intelectualităţii], „Korunk”, vol. 19, nr. 2, p. 131–140.
47. GÁLL, ERNŐ (1995). Számvetés: Huszonhét év a Korunk szerkesztőségében [Dare de seamă: douăzeci şi şapte de ani în redacţia „Korunk”], Cluj: Komp-Press.
48. GHIŞE, DUMITRU (1959). A konkrét igazságról és hamis híveiről [Despre adevărul concret şi falşii lui discipoli], „Korunk”, vol. 18, nr. 5, 664–671.
49. GRECULOVSCHI-PRODAN, VIORICA (ED.) (2012). Ion Aluaş, 1927–1994. Memoriile unui intelectual, scrise de prietenii lui, Floreşti-Cluj: Limes.
50. GRIGORESCU, CONSTANTIN (1964). Szakképzés és szakosítás Aranyosgyéresen [Formare profesională şi specializare la Câmpia Turzii], „Korunk”, vol. 23, nr. 4, p. 460–463.
51. HARCSEV, A. G. (1963). A marxista családszociológiai kutatás [Cercetarea marxistă de sociologia familiei], „Korunk”, vol. 22, nr. 12, p. 1614–1622.
52. HEGYI, GYÖRGY (1959). A Román Népköztársaság lakosságának alakulása [Transformarea populaţiei RPR], „Korunk”, vol. 18, nr. 11, p. 1626–1630.
53. HEGYI, GYÖRGY (1960). Új tények statisztikái [Statisticile noilor fapte], „Korunk”, vol. 19, nr. 11, p. 1334–1336.
54. Hirdetmény [Anunţ redacţional] (1963). „Korunk”, vol. 22, nr. 3, p. 347.
55. HUSZÁR, ANDOR (1959). Két iparvállalati monográfia [Două monografii industriale], „Korunk”, vol. 18, nr. 12, p. 1851–1855.
56. JORDÁKY, LAJOS (1938a). A cluji ipari munkásság [Muncitorii industriali din Cluj], „Korunk”, nr. 3, p. 244–247.
57. JORDÁKY, LAJOS (1938b). A kolozsvári ipari munkásság [Muncitorii industriali din Cluj], „Korunk”, nr. 2, p. 97–102.
58. JORDÁKY, LAJOS (1939). A téglagyári munkások [Muncitorii din Fabrica de ţigle], „Korunk”, nr. 7–8, p. 654–657.
59. JORDÁKY, LAJOS (1964). Etnográfia és társadalom [Etnografie şi societate], „Korunk”, vol. 23, nr. 11, p. 1592–1593.
60. JORDÁKY, LAJOS (1968a). A szociográfiai felmérések módszerei I-III. [Metodele investigaţiilor sociografice], „Művelődés”, vol. XXI, nr. 8, 10, 11, p. 29–30, 17–18, 23–24.
61. JORDÁKY, LAJOS (1968b). Társadalomkutatás és közművelődés [Cultura şi cercetarea sociologică], „Művelődés”, vol. XXI, nr. 5, p. 6–8.
62. JOVCSUK, M. T.; OSZIPOV, G. V. (1963). Konkrét szociológiai kutatás a Szovjetunióban [Cercetarea sociologică concretă în Uniunea Sovietică], „Korunk”, vol. 22, nr. 3, p. 344–347.
63. JÓCSIK, LAJOS (1964). Táplálkozás és társadalom [Alimentaţie şi societate], „Korunk”, vol. 23, nr. 2, p. 199–208.
64. KALLÓS, MIKLÓS (1957). Valóban vagy-vagy? [Într-adevăr, ori-ori?], „Korunk”, nr. 9.
65. KASZAPALOV, RICHARD; ALUAŞ, ION (1960). Vita a történelmi materializmus tárgyáról [Dezbatere despre obiectul materialismului istoric], „Korunk”, vol. 19, nr. 2, p. 238–241.
66. KEPES, GYÖRGY (1962c). Munkásosztályunk tudatfejlődésének alakulásáról [Despre transformarea conştiinţei clasei noastre muncitoare], „Korunk”, vol. 21, nr. 12, p. 1436–1441.
67. KESZI, SÁNDOR; KESZI-HARMATHNÉ MORAVSZKY, EDIT (1957). A kalotaszegi egykékről [Despre fenomenul copilului unic în regiunea Călata], „Korunk”, nr. 6, p. 736–746.
68. KOLMAN, ARNOST (1960). A kibernetika bölcseleti és társadalmi problémái [Problemele socio-filosofice ale ciberneticii], „Korunk”, vol. 19, nr. 11, p. 1306–1313.
69. KON, I. (1960). A nemzetközi kapcsolatok kérdése a mai polgár szociológiában [Problema relaţiilor internaţionale în sociologia burgheză de astăzi], „Korunk”, vol. 19, nr. 5, p. 621–627.
70. KUCZYNSKI, JÜRGEN (1964). Népesedési elméletek és a marxizmus [Teoriile populaţionale şi marxismul], „Korunk”, vol. 23, nr. 9, p. 1235–1238.
71. L. (1962a). A szabad idő polgári szociológiája [Sociologia burgheză a timpului liber], „Korunk”, vol. 21, nr. 7–8, p. 995–996.
72. L. (1962b). Nők az oktatás és művelődésügyben [Femeile în învăţământ şi cultură], „Korunk”, vol. 21, nr. 12, p. 1533.
73. L. (1962c). Szociológia és statisztika [Sociologie şi statisitică], „Korunk”, vol. 21, nr. 2, p. 271–272.
74. L. (1963a). Homogén és heterogén családok termékenysége [Fertilitatea familiilor omogene şi heterogene], „Korunk”, vol. 22, nr. 3, p. 413–415.
75. L. (1963b). Népességösszetétel és ruházkodás [Structura populaţiei şi obiceiurile vestimentare], „Korunk”, vol. 22, nr. 4, p. 562.
76. LANTOS, LÁSZLÓ (1962). Szociológiai jegyzetek az öregkorról [Însemnări sociologice despre bătrâneţe], „Korunk”, vol. 21, nr. 5, p. 589–598.
77. LANTOS, LÁSZLÓ (1963a). Családi költségvetések vizsgálata [Cercetarea bugetelor de familie], „Korunk”, vol. 22, nr. 2, p. 281–282.
78. LANTOS, LÁSZLÓ (1963b). Új jelenségek a szellemi munkában [Noi fenomene în munca intelectuală], „Korunk”, vol. 22, nr. 11, p. 1532–1535.
79. LÁZÁR, JÓZSEF (1957). Egy tanítócsalád anyagi és kulturális helyzetéről [Despre starea materială şi culturală a unei familii de învăţători], „Korunk”, vol. 1 (16), nr. 7, p. 1092–1096.
80. LÁZÁR, JÓZSEF (1964). Két tanulmány a tudatalakulásról [Două studii despre transformarea conştiinţei], „Korunk”, vol. 23, nr. 1, p. 118–120.
81. MAGYARI, TIVADAR (2014). Venczel József élete és munkássága [Viaţa şi opera lui József Venczel], în Valér Veres, Tivadar Magyari (editor), Tanulmányok Venczel József munkásságáról [Studii despre opera lui J. Venczel], Cluj: Editura ISPMN, p. 11–28.
82. MARICA, GEORGE EM. (1961). Kritikai megjegyzések a polgári szociológia kialakulásáról [Observaţii critice despre formarea sociologiei burgheze], „Korunk”, vol. 20, nr. 9–10, p. 1190–1196.
83. MARICA, GEORGE EM. (1962). A burzsoá szociológia az osztályokról és az osztályharcról [Sociologia burgheză despre clase şi lupta de clasă], „Korunk”, vol. 21, nr. 3, p. 390–393.
84. Marxista szociológusok kerekasztal-értekezlete [Întrunirea sociologilor marxişti] (1962). „Korunk”, vol. 21, nr. 4, p. 526–527.
85. MIKÓ, IMRE (1964a). A közvéleménykutatásról [Despre cercetarea opiniei publice], „Korunk”, vol. 23, nr. 11, p. 1593–1595.
86. MIKÓ, IMRE (1964b). A szabad idő mai kérdései [Problemele actuale ale timpului liber], „Korunk”, vol. 23, nr. 10, p. 1425–1429.
87. MITYIN, M. B. (1962). A marxista-leninista filozófia feladatai [Sarcinile filosofiei marxist-leniniste], „Korunk”, vol. 21, nr. 11, p. 1303–1312.
88. NEMES, FERENC (1963). Konkrét szociológiai kutatások Magyarországon [Cercetări sociologice concrete în Ungaria], „Korunk”, vol. 22, nr. 5, p. 667–669.
89. , L. (1958). Új monografikus kutatások [Noi cercetări monografice], „Korunk”, nr. 5, p. 745–747.
90. Pályázatunk termése [Rezultatele concursului nostru] (1963d). „Korunk”, vol. 22, nr. 9, p. 1210–1213.
91. POP, ÉVA (1963). A dolgozók időbeosztásának szociológiai kutatása [Cercetarea sociologică a programului de lucru al muncitorilor], „Korunk”, vol. 22, nr. 8, p. 1131–1135.
92. E. (1959). A „középosztály” és a „társadalmi mozgékonyság” mítosza [Mitul clasei de mijloc şi al mobilităţii sociale], „Korunk”, vol. 18, nr. 7–8, p. 1209–1213.
93. RALEA, MIHAIL; HERSENI, TRAIAN (1964). Társadalomlélektan [Psihologie socială], „Korunk”, vol. 23, nr. 5, p. 639–646.
94. RÁCZ, GYŐZŐ (1960). A történelmi materializmus új kategóriája: A közvélemény [Noua categorie a materialismului istoric: opinia publică], „Korunk”, vol. 19, nr. 6, p. 745–747.
95. RÁCZ, GYŐZŐ (1963). A szociológiai szakkutatás és módszertana [Cercetarea sociologică şi metodologia sa], „Korunk”, vol. 22, nr. 7, p. 988–991.
96. RETEGAN, GHEORGHE (1958). O fază nouă în cercetarea directă a realităţii economico-sociale din România, în „Probleme economice”, nr. 2, p. 31–44.
97. ROSTÁS, ZOLTÁN (2012). O istorie nefardată a reabilitării sociologiei româneşti, „Transilvania”, nr. 11–12, p. 88–100.
98. ROTH, ENDRE (1959). Vallás, erkölcs, humanizmus [Religie, etică, umanism], „Korunk”, vol. 18, nr. 1, p. 62–72.
99. ROTH, ENDRE (1961e). A konkrét-szociológiai kutatásról [Despre cercetarea sociologică concretă], „Korunk”, vol. 20, nr. 8, p. 1102–1106.
100. ROTH, ENDRE (1962). Szociológia és valóság [Sociologie şi realitate], „Korunk”, vol. 21, nr. 1, p. 48–55.
101. SALAMON, MARTIN LADISLAU (2014). Un aliat uitat. Relaţiile româno-maghiare în sociologia interbelică, Bucureşti: Tracus Arte.
102. SCHAFF, ADAM (1964). A marxizmus az egyénről [Marxismul despre individ], „Korunk”, vol. 23, nr. 12, p. 1665–1671.
103. SORBÁN, ANTAL (1961). A jelenkori burzsoázia társadalomfilozófiájának bírálata [Critica filosofiei sociale a burgheziei de astăzi], „Korunk”, vol. 20, nr. 9–10, p. 1272–1275.
104. SPIELMANN, JÓZSEF (1962). Humanizmus és orvostudomány I. [Umanismul şi ştiinţele medicale], „Korunk”, vol. 21, nr. 1, p. 56–65.
105. SZÁNTÓ, MIKLÓS (1998). A magyar szociológia újjászervezése a hatvanas években [Reorganizarea sociologiei maghiare în anii şaizeci], Budapest: Akadémiai Kiadó.
106. TAMÁSI, FERENC; TÓTH ZS., SÁNDOR (1959). A mikroszociológia leleplezése [Demascarea microsociologiei], „Korunk”, vol. 18, nr. 9, p. 1382–1384.
107. TÓTH, IMRE (1957). A tudományos kutatás etikája [Etica cercetării ştiinţifice], „Korunk”, vol. 1 (16), nr. 9, p. 1141–1148.
108. TÓTH, SÁNDOR (1957). Ellentét és antagonizmus [Contradicţie şi antagonism], „Korunk”, vol. 16, nr. 5, p. 528–548.
109. TÓTH, SÁNDOR (1959). A lenini filozófiai örökség – ma [Moştenirea filosofică a lui Lenin – astăzi], „Korunk”, vol. 18, nr. 9, p. 1375–1379.
110. TÓTH, SÁNDOR (1963f). Adalék a szociográfia marxista bírálatának történetéhez [Contribuţii la istoria criticii marxiste a sociografiei], „Korunk”, vol. 22, nr. 8, p. 1042–1052.
111. TÓTH ZS., SÁNDOR (1957). A fiatalkorú bűnőzés a tőkés országokban [Delincvenţa juvenilă în ţările capitaliste], „Korunk”, vol. 1 (16), nr. 7, p. 948–950.
112. TREBICI, VLADIMIR (1961). A statisztika és a társadalmi megismerés [Statistica şi cunoaşterea socială], „Korunk”, vol. 20, nr. 9–10, p. 1201–1203.
113. TURNOWSKY, SÁNDOR (1957). Braun Róbert, a magyar szociográfia úttörője [ Braun, pionierul sociografiei maghiare], „Korunk”, vol. 1 (16), nr. 2, p. 288–291.
114. WHITE, RALPH K. (1964). Social Science Research in the Soviet Blok, „The Public Opinion Quarterly”, vol. 28, nr. 1, p. 20–26.
115. WILDER, EMILIA (1963). Social Research in Soviet Blok Countries: The Three Phases in Polish Contemporary Sociology the State of Sociological Research in Some Blok Countries, „The American Behavioral Scientist (Pre-1986)”, vol. 6, nr. 5, p. 3.
116. ZAMFIR, CĂTĂLIN; FILIPESCU, IANCU; ILIE, SIMONA; MIHALACHE, FLAVIUS (2012). Seven stages of turbulent social history of the Romanian sociology, „Inovaţia Socială”, vol. 4, nr. 2.
117. ZAMFIR, CĂTĂLIN; FILIPESCU, IANCU; ZAMFIR, ELENA; ILIE, SIMONA; STĂNESCU, SIMONA MARIA; IORDACHE, MARIA (2015). Sociologia românească: 1900–2010, Cluj: EIKON.
118. SZ. (1958). Szociológia és kibernetika [Sociologie şi cibernetică], „Korunk”, vol. 17, nr. 12, p. 1774–1776.

* Universitatea din Bucureşti, Şcoala Doctorală de Sociologie, Str. Schitu Măgureanu nr. 9, Bucureşti; Universitatea Creştină Partium din Oradea, Str. Primăriei nr. 36, Oradea; e-mail: szekedi@gmail.com.

NOTE

^[1] Probabil cea mai influentă şi longevivă revistă lunară de ştiinţă şi cultură maghiară din România secolului XX, revista „Korunk” („Era noastră”) apare în perioada interbelică la Cluj-Napoca (1926–1940), iar după o întrerupere de aproape două decenii, în 1957 este relansată în acelaşi oraş, desigur, într-un context total diferit. A treia serie apare din 1990 tot la Cluj-Napoca, revista păstrând o bună parte din rolul simbolic şi prestigiul său intelectual în rândurile elitei culturale maghiare din România, cu toate că a fost puternic afectată de declinul tirajelor din sfera presei (culturale) scrise şi a subfinanţării ori a finanţării fluctuante din domeniul cultural şi ştiinţific.

^[2] Din considerente de spaţiu articolul nu va fi discutat pe larg în studiul prezent, iar analiza discursivă detaliată a textului va fi inclusă într-o viitoare publicaţie.

^[3] Balaş a ajuns pe listă neagră din cauza unui volum ce dădea o interpretare marxistă lui Keynes, fiind nevoit să se reorienteze spre un domeniu ştiinţific – matematica –, care prin caracterul său limita „devierile” doctrinare. În final, Balaş a fost nevoit să emigreze în Statele Unite, unde a devenit un matematician renumit (Balas, 2000).

^[4] Aici avem de-a face cu definiţia marxistă ortodoxă a sociologiei, care era dominantă în 1960: sociologia marxistă=materialism istoric.

^[5] Interviul a fost realizat în martie 2015, în redacţia revistei „Korunk”.