Enciclopedia României
UNIVERSUL Nr. 181, luni 4 iulie 1938, p. 13
La sărbătorirea cărţii din acest an, a fost prezentată publicului o operă care iese din comun prin acea că este prima lucrare în genul său din ţară, iar apariţia ei marchează o treaptă superioară de maturizare a culturii şi civilizaţiei româneşti. Opera aceasta este Enciclopedia României.
Concepută în 6 volume, pe un spaţiu de 7.000 de pagini, format 210–290 mm., în momentul de faţă se află tipărite din ea şi puse în circulaţie, numai primele două volume, cu un total de 2.100 pagini, celelalte urmând să se redacteze şi să se publice în curs de câţiva ani. Enciclopedia României a fost întocmită de „Asociaţia ştiinţifică pentru Enciclopedia României”, afiliată Fundaţiilor Regale şi sub patronajul M. S. Regelui.
Imediat după război, M. S. Regele Carol II a avut gândul editării unei enciclopedii a României întregite. Comunicat câtorva din personalităţile româneşti mai de seamă, gândul regal a putut să se transforme în faptă mai târziu, adoptându-se definitiv metoda ştiinţifică a şcoalei sociologice româneşti îndrumate de d. prof. Dim. Gusti. Odată sigur orientată, activitatea a luat avânt, a fost consacrată oficial de M. S. Regele, care a pus-o sub înaltul Său patronaj şi s-a constituit „Asociaţia ştiinţifică pentru enciclopedia României” sub care fac parte colaboratorii mai apropiaţi ai operei, printre care se numără: membrii ai Academiei române, profesori universitari, reprezentanţi ai culturii româneşti, oameni de ştiinţă, de litere, de artă, tehnicieni şi specialişti.
Metoda de întocmire a Enciclopediei României reprezintă aşadar ştiinţa sociologică românească a şcoalei monografice susţinute de d. prof. Gusti. Opera nu este un dicţionar alfabetic, ci ea înfăţişează o ordine umană a problemelor dezbătute monografic, după cadre şi funcţiuni. Obiectul Enciclopediei este ţara românească. ea este numai a ţării româneşti. Lăsând la o parte criteriul universal al ştiinţei lumii şi îmbrăţişând pe cel particular al naţiunii, prin această lucrare românească s-a făcut un pas mai departe prin străduinţa ce şi-o dau popoarele de a determina caracterele fireşti ale ştiinţei lor originale. Enciclopedia României nu are un model străin, ea porneşte dintr-o concepţie conformă realităţilor ţării noastre şi poate servi străinătăţii ca exemplu ştiinţific, vrednic de a fi imitat. Problemele fundamentale izvorâte din starea actuală a ţării au fost distribuite astfel în cele 6 volume: vol. I Statul: istoria, geografia, dreptul şi organizarea politică românească; vol. II Viaţa românească: ţinuturi, judeţe, oraşe; vol. III Economia naţională: structura şi organizarea economică a României; vol. IV Întreprinderi şi instituţii: monografiile tuturor întreprinderilor de stat şi particulare; vol. V Cultura naţională: Creaţia culturală a poporului românesc în totalitatea manifestărilor ei; vol. VI Instituţii culturale: monografiile tuturor instituţiilor şi aşezămintelor de cultură românească. Prin tratarea în 7.000 de pagini a acestor probleme, se va ajunge desigur să se înfăţişeze „o imagine a ţării” şi să se închege „o sinteză a naţiunii”. Reuşita cea mai serioasă va fi însă aceea că se va pune în lumină o ordine nouă specifică manifestărilor noastre de viaţă. Prin această ordine, ideea naţională îşi va descoperi un fundament mai adânc.
Dar în cazul acesta enciclopedia îndeplineşte o dublă misiune de cunoaştere şi de directivă. Ne cunoaştem întâi pe noi înşine. Ne cunoaştem ţara şi neamul în aspectul istoric al trecutului şi în aspectul funcţional al prezentului. În miile de pagini ale operei, se va căuta să se arate ce este viu în substanţa naţiunii, tot ce ar o funcţie de spor spiritual. Problemele nu vor fi tratate abstract şi golite de sensul lor istoric, ci în ceea ce ele înfăţişează, în necontenită devenire, un prezent în permanentă elaborare. Enciclopedia nu este alfabetică ci funcţională. Pornind de la ştiinţa naţiunii, ea luminează ceea ce este organic, original şi inalterabil din viaţa naţiunii. Prin ea se justifică naţiunea, dar se şi îndrumează. De aci dublul ei scop de cunoaştere şi de directivă. Scopul superior de directivă naţională l-a pus în evidenţă însuşi M. S. Regele Carol II, prin cuvintele din prefaţa autograf, pe care a acordat-o importantei lucrări:
„dar pentru aceia care-şi cunoscut prea puţin ţara cât şi pentru aceia care de dincolo de graniţele noastre fireşti vor citi această publicaţie, va fi o revelaţie, arătând ce a fost trecutul nostru, care sunt şi vor fi posibilităţile actuale şi viitoare ale României.
Aceasta este latura patriotică a acestei opere.
Mulţi, îndemnaţi de gândul de a îndeplini nevoile zilnice ale Ţării, au putut uita tot ce trecutul nostru a pregătit şi multe din posibilităţile reale ale acestui pământ binecuvântat de Dumnezeu, permit să le îndeplinim. Apariţia unei opere de studiu amănunţit al realităţilor româneşti va pune la îndemâna acelora cu dragoste de ţară un material preţios de informaţii şi cunoştinţe pe care se va putea clădi o Românie puternică”.
Enciclopedia României are prin urmare pe lângă valoarea ştiinţifică o înaltă valoare patriotică. Însuşi M. S. Regele o spune. Opera păstrează sensul ei vechi de învăţătură, dar în loc să fie o învăţătură universală ciclică este o învăţătură universală ciclică este o învăţătură naţională, corespunzând funcţiunilor vii ale naţiunii. Ne învaţă pe noi despre noi înşine. Ne ajută să cunoaştem trecutul, să ne edificăm asupra prezentului, ne indică direcţia de forţă constructivă spre viitor.
O ediţie populară a acestei opere, pe un preţ accesibil pungilor mai modeste, ca astfel ea să poată intra în casa preotului, învăţătorului, notarului, primarului şi celor mai răsăriţi de la sate şi oraşe, va contribui într-un mod nemăsurat de mare la răspândirea unor cunoştinţe utile şi va aduce recunoştinţă pentru Înaltul Patron care a pus la cale şi a sprijinit o operă atât de folositoare.
Inițiative regale. Pe șantierele satului model Dioști.
Inspecția d-lui prof. D. Gusti în satul care se ridică pe ruinele celui distrus de incendiu
Constatări făcute la fața locului
Curentul, Anul XI, No. 3809, vineri 9 septembrie 1938, p. 10
Lorin Popescu
Sinistrul de la Dioști, întâmplat la 1 aprilie acest an , a provocat compătimire unanimă. Focul care a mistuit 30de case, – iar alte locuințe le-a ars în parte, – care a prefăcut în scrum bruma de avere a atâtor săteni și a ars de vii câini în lanțuri și porci în coșare, – a umplut de milă și înțelegere pe însuși Suveranul Țării.
După ce a ajutat personal pe sinistrați cu mari sume de bani, M. S. Regele a hotărât să clădească la Dioști un sat model, greaua sarcină a impunătoarei lucrări a trecut-o d-lui prof. D. Gusti, directorul general al Fundației culturale regale Principele Carol, ca unul care conduce opera de ridicare a satelor și este un neegalat cunoscător al nouei organizări a vieții satului românesc.
Lucrările au început de mult la Dioști: cele 30 de gospodării operându-se în regie, iar localurile edificiilor publice de către o antrepriză bucureșteană.
Dorind să inspecteze stadiul construirii noului sat Dioști, d.d prof. D. Gusti a făcut marți o vizită la fața locului.
Date despre Dioști
Comuna Dioști se află în jud. Romanați, la distanță de 13 km de Caracal și la 38 km de Craiova.
La Dioști sunt 545 capi de familie, cu 1787 locuitori. Deci o comună mărișoara.
Sunt aici 9 învățători, 2 preoți, pentru cele 2 biserici existente și 9 funcționari.
Importanța unui sat se vede și din numărul intelectualilor porniți la învățătură de pe meleagurile lui. Cum Dioștii au dat 200 de intelectuali, răspândiți în toată țara, însemană că avem de a face cu un sat de primă categorie socială.
În afară de acestea, satul Dioști este și bogat. Averea locuitorilor este formată din: 6500 pogoane de pământ arabil, în raza comunei Dioști, 480 pogoane în raza comunei Grozăvești și 900 pogoane, provenite din împroprietărire, în raza comunei Drăghiceni, constituite cu obștie.
Evident că nu toți sătenii dioșteni sunt avuți. Se găsesc foarte mulți săraci. Focul tocmai pe aceștia, în mare parte, i-a bătut.
Producția de grâu a fost bună anul acesta. Cea de porumb se anunță slabă, încât va fi nevoe de aprovizionare.
Leguminoasele și fructele au dat recoltă redusă, doar pentru nevoile locuitorilor.
În afară de plugărit, dioștenii se ocupă și cu albinăritul, cultura gândacilor de mătase și vița de vie, obținându-se produse minime.
Satul neavând izlaz, dioștenii au prea puține bovine și mai multe oi.
În majoritate locuitorii sunt moșneni și foarte puțini clcași.
Domnul profesor Gusti pe șantier
D. prof. D. Gusti a sosit la Dioști la ora 4 d. a., condus de d. colonel Florescu, prefectul județului Romanați și inspector Focșa de la Fundație, care l-au primit în gara Craiova.
Imediat ce a ajuns la destinație, d. prof. Gusti a trecut pe șantier, unde era așteptat de d-nii: arhitect Buca, de la Fundație, Leuștean, șeful echipei regale studențești, cu toți echipierii și de locuitorii satului.
Mai erau prezenți tehnicenii fundației, convocați special pentru această zi, adică d-nii: arhitect Stănculescu, ing. Voicescu, ing. Stănescu și dr. T. Ionescu.
Cu inepuizabila d-sale energie, d. prof. Gusti a cercetat planurile satului model, a inspectat fiecare clădire în construcție, s-a informat, a dat îndrumări, a fixat amănunte pe teren, a cerut muncă încordată și a făcut cerc cu sătenii sinistrați. Dar nu s-a mulțumit cu atât. D-sa a trecut prin toate locurile, grădini și curți, care vor fi expropriate pentru trasarea unor noui drumuri.
Planul satului model
Din șoseaua Craiova – Caracal se desface la dreapta o arteră, imediat ce ieși din comuna Radomir. Acestui drum i s-au dat proproții de bulevard, ajungând în mijlocul satului Dioști.
Această frumoasă intrare este traversată de două uliți.
Pe artera principală se clădește noul sat. De o parte și de alta sunt casele sătenilor, care se termină cu locuința directorului de șocală pe dreapta și locuința parohului pe stânga.
La capătul drumului se deschide o imensă piață, în stânga cu primăria și biserica, în dreapta cu pretura, jandarmeria și școala.
În mijlocul pieții va fi așezată statuia Regelui Carol II, ctitorul Dioștilor.
În fund se înalță un impunător cămin cultural. Pe după cele două părți ale acestei clădiri pornesc, în satul vechi, două noui artere.
Școala va cuprinde: grădină de copii, sală de gimnastică, muzeu, bibliotecă, ateliere, cantină, cooperativă școlară și absolut tot ce prevede organizarea unei școli model.
În afară de curtea pentru jocurile copiilor, școala va avea și o mare grădină de experiență.
Edificiul căminului cultural va avea toate anexele necesare: dispensar, bae, librărie, muzeu, bibliotecă, bancă populară, sală pentru străjerie și premilitărie, sală pentru conferințe și șezători, cooperativă, depozit de mașini și unelte agricole, locuința medicului, o școală țărănească cu două ateliere, bucătăride și uneltele necesare.
În spatele căminului sunt rezervate: un teren pentru sport, o grădină de zarzavat și pomi fructiferi. Tot aici va fi aranjată și o popicărie.
Satul model va mai avea: un stadion, o uzină electrică, un cimitir, un puț sec pentru arderea animalelor moarte și un teren de experiență pentru plantații.
Casele sătenilor sunt de trei categorii: cu 3, 4 și 5 camere, după starea care a avut-o fiecare sinistrat.
Fiecare gospodărie va avea, în afară de casă: o mică grădină de flori, o curte cu șopron, pătul, coteț, magazie și o grădină de zarzavaturi și pomi.
Prin urmare, înjghebări cum nu au avut sătenii mai înainte și cum n-ar fi sperat să aibă vreodată.
Să-și imagineze cititorii înfățișarea satului model, după datele scrise mai sus și se vor convinge de formidabila operă regală care se săvârșește la Dioști, de mult încercata Fundație, sub diriguirea d-lui prof. Gusti, care este și sociolog și animator neîntrecut și conducător sufletesc.
Văzându-l și urmărindu-l cum vorbea și dedea informații, d. prof. Gusti se arăta a fi și arhitect și inginer și un mare estetician.
De vorbă cu sinistrații
După inspecția făcută la fața locului, d. prof. Gusti s-a dus la școala din sat, unde a examinat din nou planurile și a stat de vorbă cu sinistrații.
D. prof. Gusti le-a spus dioștenilor că din danie regească vor primi noui gospodării mai înstărite decât le aveau. Sătenilor cu casele stricate de foc în parte i-a asigurat că li se vor repara, iar cei expropriați își vor primi dreptul lor de despăgubi re.
Pentru tot ceea ce li se dă, sinistrații nu vor plăti niciodată nimic. Asta s-o înțeleagă odată pentru totdeauna și să nu se mai ia după svonuri mincioase. Averea care li se dă rămâne pentru totdeauna în stăpânirea sătenilor, fără să achite vreun ban.
D. prof. Gusti a convorbit apoi cu fiecare sinistrat în parte. L-a întrebat dacă renunță la casa nimicită pentru alta nouă în schimb și ce vecini ar vrea să aibă în noul cartier al satului.
Sinistrații, emoționați de darul regesc, nu izbuteau să-și țină cumnpătul. Tremurau și murmurau: Mulțumim! Să-l țină Dumnezeu! Să vă dea Dumnezeu sănătate!
D. prof. Gusti le-a strâns mâinile și i-a vestit că a doua zi dimineață li se vor da în seamă locurile, urmând ca punerea în posesie definitivă să le-o facă însuși suveranul la inaugurarea satului model.
Seara în Dioști
În timpul când d. prof. Gusti punea la punct ultimele indicațiuni, afară, pe linie, sute de dioșteni așteptau. Voiau să-l vadă și ei pe trimisul regal, pentru că până atunci fuseseră la muncă și voiau să se bucure și ei de dania făcută consătenilor victime ale teribilului foc.
Strânși în grupuri, vorbeau, minunându-se de pe acum de cum va arăta satul nou.
Un dioștean se plângea că dopul lui de pârloagă n-a dat nimic. Altul de cureaua sau curelușa de pământ, bună sau mai secetoasă.
Vremea se răcorise plăcut. După arșița de după amiază, atmosfera se schimbase. Pe cer nourii păreau șosele șterse cu mături tocite, pe urma cărora praful se păstrează în dungi subțiri paralele.
Dinspre apus se ridicau nouri negri, ca o cireadă de bivoli ieșind din nămol. Bivoul își îndemna de la spate vitele cu pleznituri de bici din care săreau scântei.
Dinspre răsărit s-a ivit luna, mândră. Cireada se apropia de bulgărele de aur ca de un dușman sfidător. Dar cireada n-a ajuns până la apariția de basm a cerului, ca și cum ar fi fost primiți cu suliți, bivolii s-au împrăștiat mugind. Și astfel luna a rămas să strălucească mai departe în această seară de vis, iar ploaia n-a mai întrerupt lucrul continuu de pe șantier.
Când luna era să dea bir cu fugiții de frica nourilor, a sunat masa. Premilitarii, încuartiruiți la școală, s-au orânduit la mesele din curte.
Invitat de comandant, d. prof. Gusti a vizitat ”sala” de mâncare, gustând din ciorba cu varză și carne.
Între echipieri
După aceea, d. prof. Gusti a ținut ședință cu echipa regală. D. Leuștean. șeful echipei, l-a informat și i-a prezentat rapoartele de activitate.
D. Gusti s-a întreținut cu fiecare echipier în parte.
După masa luată în comun și bine pregătită de d-na Leuștean, maestra de gospodărie a echipei, a fost o șezătoare cu : coruri, cântate de săteni și declamări. Numeroasa asistență a aclamat îndelung pe directorul general al Fundației.
Lucrul de noapte al premilitarilor
D.prof. Gusti, informat că se lucrează și noaptea la presarea cărămizii, a ținut să facă o vizită la fabrică.
Într-adevăr, d-sa a găsit echipe de premilitari muncind cu voe bună la fabricarea cărămizii. Conduși de echipieri, între cari câțiva voluntari, ca de o pildă fiii prefectului, – premilitarii, la lumina lămpilor stropeau pământul, alții îl cărau la presă, alții duceau tărgile cu cărămizi la cuptor. Toți roboteau cu rost și cu vrednicie. La 12 noaptea li s-a dat premilitarilor: ceaiu cu pâine și brânză.
Constatări, bune și triste
Sunt în Dioști și lucruri bnune și lucruri curioase, sau triste. Bun e faptul că în sat nu există nici o cârciumă. Minunat. Curios că sătenii, cu toate îndemnurile medicului, nu se hotărăsc să ajute la refacerea șanțurilor pline de apă stătută. Trist apoi, că sinistrații nu pun mâna la zidirea propriilor lor case. În afară de 4, ceilalți refuză să ajute. E o situație ciudată. După ce că i se dăruește o gospodărie cu tot dichisul, țăranul nu catadicsește să sape o temelie sau să pună o cărămidă la chiar casa pe care și-a ales-o! Nu e numai trist, nu e numai curios; faptul cere examinare și soluție categorică: sinistratul care nu lucrează la noul sat, nu trebue să figureze printre împroprietăriți. Nepăsarea numai cu acest avertisment va fi înfrântă.
Personalul Fundației detașat la Dioști muncește istovitor, întâlnind atâtea obstacole.
Inspectorul Focșa, arhitectul Buca, șeful de echipă Leuștean și toți ceilalți sunt niște oameni sacrificați. Echipa de la Dioști este o echipă de jertfă, pentru că, pe lângă rosturile ei, lucrează la cot cu ceilați la construcția satului. Cu atât mai mare este meritul echipierilor, al Fundației și al d-lui Gusti, care a recunoscut spiritul de devotament al echipierilor.
Pe curând la inagurarea frumosului sat model.
O anchetă: Alimentația țărănească
Curentul, Anul XI, No. 3817, sâmbătă 17 septembrie 1938, p. 1
Dragoș Vrânceanu
Din felul cum au procedat statele mari care au avut de rezolvat probleme sociale, economice, sanitare etc. ale populației lor, și care au atacat aceste probleme în toată extinderea lor, trebue să tragem multe învățături în ce privește acțiunea pentru îmbunătățirea soartei țărănimii. Țara românească e un stat popular prin structura sa, ca și marile națiuni occidentale de care vorbim, al căror prisos de popor cere necontenit o grijă atât de mare din partea conducerii de stat. Vedem în aceste state cum, rând pe rând, trec prin focarul atenției factorilor de răspundere capitole separate de probleme, care au astfel o vogă a lor, în cursul căreia intervenția statului și cea publică se concentrează într-un singur efort și rezolvarea lor este atacată pe toate căile. Se fac ”anchete”, se fac ”planuri”, se însumează rezultate.
Este firesc ca această metodă să aibă succes. Problemele de viață ale populației sunt legate strâns unele de altele, este drept. Unele depind de altele: problema sanitară de cea economică, cea economică de cea politică ori viceversa. Dar, din punct de vedere practic, în acțiunea de rezolvare a lor, ele nu trebue să existe decât limitat. Aceasta le dă forță de realizare.
La noi în țară probleme vitale, de existență, ale poporului, așteaptau de atâta vreme un minimum de rezolvare, încât azi când ele încep să fie ridicate prididesc din toate părțile, devin copleșitor de complexe, cer aceiaș urgență în acelaș timp din partea statului ori inițiativei publice în general.
Să luăm de pildă un capitol din cele mai importante privind ridicarea țărănimii noastre (problemă crucială a tuturor regimurilor): alimentarea țărănească. Este ceva ce privește direct viața fizică a țăranilor noștri, deci apărarea elementară a organismului lor, deci regimul lor de sănătate. Nici cultura, nici organizarea vieții economice nu au atâta urgență. Un cunoscător al vieții țărănești reale a găsit că cele mai necesare școli practice care trebuesc înființate în județul său (Muscel) trebuiau să fie acelea care să învețe pe țărani să se hrănească. Vom sublinia de aceea inițiativa nimerită a unei vaste anchete a alimentației în mediul rural pe care a luat-o la începutul campaniei de lucru a echipelor regale studențești, Fundația pentru cultura poporului Principele Carol, la această anchetă trebuind să contribue, după norme stabilite, specialiștii în medicină și igienă ai echipelor.
Metoda aceasta este, așa cum spuneam, cea mai indicată. Una dint temele de lucru ale echipelor de anul acesta privește în mod determinat una și aceiaș problemă. Echipa întreagă însăși va acorda atenție anchetei asupra alimentației țărănești. Cum satele (peste 70) în care lucrează grupurile acestea de bravi studenți, sunt risipite în toate regiunile țării, înțelegem ușor că rezultatele obținute vor da un tablou real al stării de lucruri din aceste regiuni și vor duce deci la indicii adaptate fiecăreia în parte în acțiunea de rezolvare.
”Ofensivele” de îndreptare a lucrurilor, ofesive sanitare, higienice, etc., trebuesc să aibă mai întâi, fără îndoială, aparatul ncesar de informații concrete sistematice pe care să se bizue, simplele rapoarte administrative nefiind suficiente.
Organizarea anchetei condusă de doi medici care cunosc pe deplin sistemul de lucru propriu Fundației pentru cultura poporului Principele Carol și a d-lui prof. Gusti, care a creat acest sistem, presupune o reluare a datelor de până acum (statistice și științifice) și o complectare a lor pe plan mai larg și mai concret; cercetătorii având timp destul în cele trei luni ale campaniei să observe ritmul și amănuntele semnificative ale alimentării țărănești.
Constatările de la care pornesc le cunoșatem cu toții. Sătenii noștri muncesc din greu și se hrănesc prost, chiar atunci când dispun de alimentele brute necesare, fiindcă alimentația lor nu este bine întocmită, păcătuind fie prin excese, fie prin neraționala folosire sau lipsa unor categorii de alimente indispensabile. Sugarii și copiii se prăpădesc înainte de vreme, plătind un inadmisibil și vinovat tribut ”debilității congenitale”, consecință a diferitelor boli sociale și absenței de igienă a sarcinii și nașterii, iar în primii ani ai copilăriei ”gastroenteritelor”. În ultimii 7 ani (1931 – 1937) au murit în țara noastră, datorită bolilor primei copilării, nu mai puțin de 480.000 sugari, iar un număr de 200.000 copii până la 2 ani au decedat din pricina gastroenteritelor, aceștia în afară de contribuția importantă a bolilor infecțioase și complicațiile lor.
Iată o serie de constatări medicale dezastruoase, în raport direct cu problema alimentației… Ele nu pot fi înlăturate așa de ușor. Atâta vreme cât statul nu ia în considerare un aspect cât mai delimitat – pe o perioadă de timp dată – al problemei ridicării vieții țărănești, după ce mai întâi acelaș plan limitat s-a străduit să cunoască datele problemei, efectele practice nu vor putea ajunge la un nivel de adâncime oarecare.
Ancheta asupra alimentației rurale de care pomenim este un act de pricepere, pe care vom avea poate ocazia să-l apreciem, cu atât mai mult de-acum încolo. Să ne închipuim câte mijloace de cercetare sau realizare va pune la dispoziția țării legea serviciului social obligator, prin aparatul căruia marile anchete și planuri urgente pentru atacarea lipsurilor populare vor putea fi posibile. Ancheta și corijarea consecutivă a alimentației țărănești vor fi atunci cu adevărat realizabile.
Lasă un răspuns