Fraternități studențești poloneze și educația lor politică în Polonia interbelică

Studenți, patrioți, naționaliști: fraternități studențești poloneze și educația lor politică în Polonia interbelică

Sabrina LAUSEN

extras din Alma mater în derivă. Aspecte alternative ale vieții universitare interbelice,  coord. de Irina Nastasă-Matei și Zoltán Rostás, Eikon, Cluj-NApoca, 2016

Universitățile poloneze adăposteau în perioada interbelică numeroase grupări de studenți de diverse tipuri, inclusiv cluburi și societăți confesionale, ideologice și științifice. Mulți dintre studenți erau, de asemenea, activi politic și se alăturau grupurilor de tineri care făceau parte din partide și mișcări politice. Și unele societăți studențești făceau dovada unui intens activism politic, fără a aparține însă vreunui partid sau grupare politică, și pretinzând a fi apolitice; astfel, în loc de a pretinde membrilor săi un anume atașament politic, ele se așteptau ca aceștia să fie patrioți convinși și chiar naționaliști. Un exemplu grăitor în acest sens este cel al fraternităților studențești poloneze. Fondate la începutul secolului al XIX-lea în cadrul universităților prusace și funcționând după sistemul Burschenschaft-ului sau al altor tipuri de fraternități specifice învățământului superior german – sau de limbă germană –, ele au reușit să transfere culturii studențești poloneze anumite caracteristici specifice culturii studențești considerate „tipic germană”, devenind ulterior un grup de elită în cadrul societății academice poloneze din perioada interbelică. Vom examina în această lucrare imaginea – ideologică și politică – pe care fraternitățile poloneze o aveau despre ele însele, rolul jucat de acestea în universitățile poloneze, precum și modul în care se raportau ele la viața politică din Polonia interbelică.  Dacă despre fraternitățile germane s-a scris deja foarte mult – în special despre semnificația culturii duelului în mediul studențesc din secolul al XIX-lea și începutul veacului al XX-lea –, fraternitățile poloneze sunt încă un fenomen relativ necunoscut, în ciuda unor studii detaliate publicate în Polonia în anii ‘60[1].  Această cunoaștere limitată a istoriei și specificului fraternităților poloneze determină ca demersul nostru să se axeze într-o primă fază pe cercetarea evoluției acestora și a activității lor politice din secolul al XIX-lea. Vom analiza de asemenea rolul jucat de ele în cadrul universităților poloneze în perioada interbelică, organizarea lor, precum și modul în care interpretau ele contextul politic polonez din acele momente. Articolul cuprinde și câteva studii de caz și exemple privind activitățile politice ale fraternităților în perioada celei de-a doua Republici Poloneze.

PRIMELE FRATERNITĂȚI STUDENȚEȘTI POLONEZE,  DIN BRESLAU ȘI BERLIN, ÎN SECOLUL AL XIX-LEA

Primele fraternități studențești poloneze au fost fondate la începutul secolului al XIX-lea în universitățile prusace din Breslau și Berlin. Rădăcinile acestor grupări foarte timpurii se regăsesc în modelele tipic germane de Landsmannschaft (tip special de fraternitate ai cărei membri proveneau din aceeași țară sau regiune) și Burschenschaft (un alt tip de fraternitate, devenit cunoscut pentru sprijinul acordat mișcării naționale germane), precum și în modul de organizare al masoneriei poloneze și al diferitelor societăți secrete. Membrii primei fraternități poloneze din Breslau – astăzi Wrocław – aparțineau inițial unor diverse Landsmannschaft-uri germane alcătuite din studenți originari din provincia Silezia. Fraternitatea poloneză a luat naștere atunci când unul dintre aceste Landsmannschaft-uri s-a divizat, din cauza unor conflicte interne, în diferite grupări naționale. La Berlin în schimb, prima fraternitate poloneză a fost fondată de membrii Związek Przyjaciół Panta Koina („Asociația prietenilor Panta Koina”, de multe ori prescurtată Παντα Κοινα[2]), o societate studențească ilegală, conspirativă, opozițională și de inspirație masonică. Stabiliți inițial la Universitatea din Varșovia, tinerii membri ai Παντα Κοινα s-au mutat la Berlin din cauza persecuțiilor politice din partea autorităților ruse, și au ajuns aici să socializeze cu membrii frățiilor germane de tip Burschenschaft. Aspirațiile comune – în special dorința de independență politică și de formare a unor state naționale, german și polonez –, precum și dușmanii politici comuni au dus la consolidarea unei relații de prietenie între tinerii patrioți germani și cei polonezi și au permis afilierea temporară a studenților polonezi la Burschenschaft-ul din Berlin[3]. Mai mult, în 1821 a fost înființată asociația poloneză conspirativă Bractwo Polskich Burszów, care era ghidată de aceleași principii precum Burschenschaft-ul.   După ce scriitorul german August von Kotzebue, consul în Rusia și recunoscut pentru opoziția sa față de Burschenschaft și față de mișcarea națională germană, a fost ucis de Karl Ludwig Sand, student și membru al unui Burschenschaft, fraternitățile au fost persecutate și, în cele din urmă, interzise în baza așa-numitelor „Decrete Carlsbad”. În acest context au descoperit autoritățile germane și ruse relația dintre Burschenschaft și organizațiile poloneze[4]. Deși frăția poloneză din Breslau a fost lichidată forțat în anii ‘20 ai secolului al XIX-lea, nu există nici o dovadă care să indice faptul că era activă politic sau periculoasă; trebuie însă reamintit aici faptul că studenții polonezi erau tot timpul conștienți că erau supravegheați de autorități și lucrau în secret în direcția unei rezistențe politice. După 1830, nu am mai descoperit nici o dovadă, cel puțin oficială, a existenței unor fraternități poloneze active politic în cadrul universităților prusace sau germane.

ORIGINILE FRATERNITĂȚILOR POLONEZE DE MAI TÂRZIU,  DIN DORPAT ȘI RIGA

În vreme ce primele organizații din Breslau și Berlin au fost aproape uitate, cele înființate mai târziu în Dorpat (astăzi Tartu) și Riga au devenit modele de urmat pentru toate fraternitățile poloneze din perioada interbelică. Membrii fondatori ai primei asemenea asociații din Dorpat au fost inițial membri ai societăților poloneze patriotice – ilegale și conspirative – Towarzystwo Filomatyczne („Societatea Philomath”) și Zgromadzenie Filaretów („Asociația Filaret”) de la Universitatea din Vilnius. Ambele organizații aveau aceleași obiective politice, în principal ideea creării unui stat polonez independent. Când autoritățile rusești le-au desființat, în anii ‘20, câțiva membri au reușit să scape vigilenței autorităților și s-au reorganizat în orașul Dorpat.

Aparținând oficial de Rusia, Dorpat și Riga erau, de fapt, orașe germane, cu universități de limbă germană și cu un climat politic foarte liberal, în care organizațiile studențești puteau să existe în mod legal. 1828 este considerat a fi anul în care refugiații politici din Vilnius au fondat cea mai veche frăție poloneză din Dorpat[5], Konwent Polonia. Aceasta, precum și celelalte fraternități poloneze care au luat naștere în deceniile următoare, se asemănau, în general, ca structură și tradiție, cu fraternitățile germane din Dorpat și mai târziu din Riga[6]. Ele erau alcătuite atât din studenți activi, cât și din membri mai maturi, deja absolvenți, și împrumutaseră câteva dintre obiceiurile academice tipic germane, inclusiv termenii specifici limbajului studențesc german – de exemplu termenul Fuchs (vulpe), care îi denumea pe cei mai tineri membri ai fraternităților, Zirkel, un simbol special folosit ca semn distinctiv al unei frății anume, sau Kommers, desemnând o adunare festivă. Deși acești termeni erau pronunțați și scriși într-un mod special, polonez (fuks, cyrkiel, kommersz), era evident faptul că toți erau de origine germană.  Motivele pentru care mulți – dar nu toți – dintre studenții polonezi din Breslau, Berlin, Dorpat, Riga și – la începutul secolului XX – din Cernăuți și Viena au ales fraternitățile germane ca model de organizare sunt încă neclare. Pe de o parte, a existat cu siguranță o presiune din partea mediului universitar preponderent german, cu atât mai mult cu cât majoritatea studenților germani își doreau în acele vremuri să facă parte dintr-o fraternitate. În plus, uneori modelul organizațional german le era impus societăților studențești poloneze, așa cum a fost cazul celor de la Politehnica din Riga[7]. Pe lângă asta, auto-organizarea bazată pe modelul german constituia probabil cea mai bună metodă a studenților polonezi de a participa la politicile academice și în cadrul Burschenstaat-ului german (structura de frății). Pe de altă parte, este important să subliniem faptul că studenții polonezi erau cu adevărat dedicați frățiilor lor. Fraternitatea a fost cea care a oferit multor tineri polonezi oportunitatea de a vorbi limba poloneză, de a face destăinuiri despre familiile și căminele lor, de a discuta subiecte tipic poloneze și de a sprijini existența unei națiuni poloneze care se manifesta acum într-un mediu străin, fără a beneficia de un stat sau măcar de niște granițe fixe. Astfel, este de înțeles afirmația lui Gustaw Manteuffel – un student membru al uneia dintre primele fraternități poloneze, care a fost desființată temporar după revolta poloneză din 1830-1831 – din memoriile sale, și anume că membrii nu și-au desființat fraternitatea din voință proprie, ci s-au simțit forțați să facă acest lucru[8]. Pentru ei, organizația era mai mult decât o fraternitate: în timpul studiilor – chiar și după – a fost o familie, un cămin și un loc în care Polonia nu era pierdută cu totul[9].   Deși fraternitățile poloneze erau foarte asemănătoare cu cele germane, difereau totuși de acestea într-un aspect foarte important: asemeni studenților din frățiile poloneze din Breslau și Berlin înaintea lor, și polonezii din Dorpat și Riga aveau obiective politice explicite, care îi diferențiau de membrii altor asociații[10]. Majoritatea studenților germani din Dorpat și Riga nu aparțineau de Burschenschaft, ci de Landsmannschaften și Corps, ai căror membri nu manifestau nici un fel de activism politic. De altfel, activismul politic era interzis în mod explicit de către autoritățile ruse, iar încălcarea acestei reguli putea duce, în cel mai rău caz, la desființarea tuturor asociațiilor studențești. În ciuda acestui pericol, fraternitățile poloneze au participat la revoltele poloneze din 1830-1831 și 1863-1864, fiind foarte preocupate de educarea tinerilor într-un mod foarte patriotic și plin de considerație pentru binele obștesc. Prin urmare, ele au ajuns să fie considerate drept „politice” și chiar „radical politice”, și astfel drept o potențială amenințare pentru toate celelalte fraternități. Frica de a nu fi interzise de autoritățile rusești, precum și alte conflicte, au dus în cele din urmă la o scindare între studenții germani și cei polonezi și la o și mai acută dezvoltare politică și în sens patriotic în interiorul fraternităților poloneze. Programul educațional al acestora includea nu doar activități sociale și atletice – în special scrima datorită culturii duelului, foarte prezentă la studenți în acea perioadă –, ci și însușirea de cunoștințe de cultură, literatură, istorie poloneză și analizarea circumstanțelor politice internaționale.   Deși relația dintre fraternitățile germane și cele poloneze nu a fost întotdeauna armonioasă, ea a fost totuși foarte diferită de conflictul germano-polonez ivit în Prusia către sfârșitul secolului al XIX-lea. Atunci când autoritățile ruse, după războiul din Crimeea din 1856 și revolta poloneză din 1863, au intensificat procesul de „rusificare” a provinciilor baltice și a universităților locale, precum și asuprirea asociațiilor studențești, fraternitățile germane și cele poloneze au avut din nou un dușman comun împotriva căruia să lupte. Cu toate acestea, din cauza conflictului germano-polonez care lua amploare în Prusia și a circumstanțelor politice în general, relația dintre aceste asociații nu a mai fost atât de bună pe cât fusese în perioada dintre Burschenschaft și primele fraternități poloneze din Breslau și Berlin de la începutul secolului al XIX-lea. Au existat mai multe motive pentru aceasta. În primul rând, situația polonezilor din Germania nu era una tocmai favorabilă. În al doilea rând, a avut loc o schimbare ideologică în interiorul mișcării naționale poloneze, de la patriotism la un naționalism în creștere, accentuat odată cu mișcarea politică „Democrația Națională” (Narodowa Demokracja, prescurtată de multe ori Endecja). Această mișcare a luat naștere în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în partea prusacă a fostei Polonii, având ca scop lupta pentru independența țării, devenind mai târziu o grupare politică naționalistă, de dreapta, care milita pentru înlăturarea oricărei influențe străine (în special evreiască sau germană) în cultura și economia poloneză[11]. Această ideologie era sprijinită și de Biserica Catolică, care acuza evreimea poloneză că ar fi liberală, socialistă și eventual comunistă, masonă și anti-poloneză[12]. Mai mult, mesianismul, romantismul și apropierea de Vatican a polonezilor contribuiau la promovarea ideii legăturii indestructibile între națiunea poloneză și Biserica Catolică, precum și a doctrinei conform căreia polonezii ar fi „Christosul Europei” și „poporul ales”, care se pliau perfect pe idolatrizarea națiunii poloneze de către „Democrația Națională”[13]. Conform lui Patryk Tomaszewski, care a publicat primul studiu despre fraternitățile poloneze din perioada celei de-a doua Republici Poloneze, politica „Democrației Naționale” a influențat politicile celor mai multe dintre frății, deși nu se știe cu exactitate când au început membrii organizațiilor studențești să sprijine această grupare politică[14].  Cu toate că studenții din fraternități au luptat în mod activ în revoltele poloneze și se considerau pionieri ai suveranității Poloniei, nu trebuie supraestimată influența pe care ei au avut-o în această perioadă. În epoca împărțirilor Poloniei – ultima parte a secolului al XVIII-lea, între Prusia, Rusia și Austria – existau mai puțin de 20 de fraternități în toate regiunile fostei Polonii. În Riga, organizații studențești au apărut abia în deceniul opt al veacului al XIX-lea, în vreme ce prima fraternitate poloneză din Viena a fost fondată abia în 1910[15]. Mai mult, aceste prime frății nu erau bine organizate. Un prim tratat oficial de prietenie, un așa-numit Kartell, între societățile studențești din Dorpat și Riga a fost stabilit târziu, în 1909[16], în vreme ce prima organizație umbrelă a fost înființată în 1921. Cu toate acestea, nu poate fi negat faptul că fraternitățile studențești au scos la iveală mulți tineri patrioți convinși, care au luptat pentru prezervarea națiunii poloneze și pentru refondarea unui stat polonez independent.

FRATERNITĂȚILE POLONEZE ÎN PERIOADA INTERBELICĂ: IMAGINEA DE SINE ȘI RELAȚIA CU UNIVERSITĂȚILE

Din cauza lipsei surselor privind fraternitățile poloneze înainte de 1918, nu putem spune cu siguranță care a fost situația membrilor lor în timpul primului război mondial. Probabil că majoritatea au fost înregimentați în diferite armate. Se știe însă că mulți dintre ei au sărbătorit redeschiderea Universității din Varșovia și că mulți au reușit să se mute după 1918 în orașe poloneze. În 1921 a luat naștere prima și cea mai mare organizație-umbrelă a frățiilor poloneze, Związek Polskich Korporacji Akademickich („Asociația fraternităților academice poloneze”), fondată atât de membri ai „vechilor” frății, cât și de membri ai unor organizații studențești „noi” din capitala poloneză. Intențiile ZPKA erau de a promova fraternitățile poloneze în mediul academic, de a coordona obiectivele și activitățile lor ideologice, politice și sociale, și de a oferi membrilor ZPKA sprijin moral și material[17]. Ca urmare a fondării ZPKA, fraternitățile și-au publicat primul act constitutiv, în care și-au expus clar identitatea și principiile în privința politicii și a naționalismului[18].  Restabilirea Poloniei a însemnat deopotrivă îndeplinirea celui mai important deziderat al studenților din fraternități, dar în același timp și pierderea uneia dintre funcțiile principale ale acestora. Acum nu se mai punea problema prezervării culturii poloneze, iar lupta pentru independența Poloniei nu mai avea nici un sens. Astfel, frățiile poloneze au reciclat, poate în mod inconștient, funcțiile fraternităților germane moderne de la începutul secolului al XIX-lea. Acestea, și educația specifică pe care o ofereau, reușiseră s ă rezolve problema cunoscută drept Humboldtsche Lücke („decalajul humboldtian”)[19]. Acest termen se referea la modelul humboldtian de învățământ superior dezvoltat la începutul secolului al XIX-lea de către savantul și omul de stat prusac Wilhelm von Humboldt, care era bazat pe ideea unei combinații holistice între cercetare și studiu. Modelul de universitate humboldtiană se raporta la studenți și profesori ca la adulți autonomi, egali și maturi, capabili să cerceteze și să studieze în mod independent. De fapt, însă, majoritatea studenților se aflau încă în pragul adolescenței, nesiguri în privința comportamentului lor și a locului lor în societate. Aveau nevoie în continuare de călăuzire, de o persoană mai matură care să-i învețe regulile de comportament, obiceiurile specifice și cultura burgheziei (Bürgertum) germane. Însă acest tip de îndrumare lipsea din modelul humboldtian de educație superioară, această lacună fiind cunoscută drept „decalajul humboldtian”.  Studenții din fraternități au conștientizat nu doar această lipsă, ci și abilitatea lor de a o umple. Deoarece membrii frățiilor erau legați pe viață – calitatea de membru într-o organizație studențească de acest fel nu lua sfârșit odată cu absolvirea, ci odată cu moartea fostului student –, tinerii din cadrul acestora deveneau independenți de părinții sau de profesorii lor, fiind ghidați de membri mai în vârstă, mulți dintre ei deja angajați și având o bogată experiență de viață. În acest mod fraternitățile au devenit un instrument recunoscut de (auto)educare în universitățile germane, prin faptul că rezolvau deja menționatul „decalaj humboldtian” și creau o importantă legătură între universitate și societate[20].  Aceasta era și una dintre funcțiile principale pe care frățiile poloneze doreau să le îndeplinească în cadrul universităților din Polonia după 1918. În vreme ce universitatea garanta educația științifică a tinerilor și intrarea lor în pătura educată sau în elita intelectuală a societății, fraternitățile aveau menirea de a-i instrui astfel încât să devină oameni împliniți, implicați social și sofisticați.

Însă lucrurile nu erau chiar atât de simple. În vreme ce asociațiile studenților erau bine-cunoscute și acceptate de toată lumea la universitățile germane, fraternitățile poloneze se confruntau cu lipsa de înțelegere din partea universităților din Polonia. Cu uniformele, steagurile și armele lor specifice, acestea erau privite de mulți polonezi drept un fenomen german. De aceea, membrii câtorva frății poloneze au fost considerați, în primii ani, „germani”, trebuind să se justifice pentru a nu fi priviți cu ostilitate[21]. Se știu puține lucruri despre relația dintre fraternități și universitățile poloneze. Este documentat faptul că administrațiile universităților au încercat, cel puțin, să monitorizeze activitățile fraternităților – precum și ale altor asociații studențești – prin desemnarea câte unui profesor „supraveghetor” (kurator) pentru fiecare. Astfel, capacitatea fraternității de a acționa într-o direcție sau alta depindea foarte mult de relația pe care o dezvolta cu profesorul respectiv. Deoarece unii dintre acești profesori ajungeau să simpatizeze cu frățiile „lor” și acceptau adeseori oferta de a deveni membri onorifici (fillister h.c.), unele fraternități căpătau – prin intermediul prieteniei cu kurator-ul lor – mai multe oportunități decât altele[22]. Conform unui articol dintr-un ziar studențesc, în 1931, când unii reprezentanți ai senatelor academice au fost întrebați despre opinia lor privind fraternitățile, aceștia au răspuns că ele sunt foarte bine privite de către administrațiile universităților[23]. Nu știm cu exactitate în ce măsură aceste scurte interviuri erau într-adevăr reprezentative sau nu. Este cert totuși că multe persoane influente apreciau fraternitățile sau chiar făceau parte dintr-una, în calitate de membri plini sau onorifici. În ciuda faptului că mulți polonezi nu aveau încredere în activitățile lor, datele adunate ne indică, fără îndoială, că fraternitățile, prin funcțiile pe care le îndeplineau, își găsiseră un loc stabil în cadrul universităților poloneze la începutul anilor 1930.  După cum prevedea actul constitutiv al frățiilor poloneze organizate în ZPKA, acestea erau grupuri studențești educative și ideologice compuse doar din bărbați, ai căror membri militau pentru binele comun al națiunii poloneze. Scopul principal al fiecărui student din fraternitate era de a depune efort în vederea promovării unei Polonii maiestuoase și puternice[24]. Studentul își înțelegea activitatea drept o muncă în favoarea întregii națiuni poloneze, și se opunea astfel oricărei încercări din partea unei persoane, unui grup sau unui curent politic care acorda prioritate interesului personal, al unui grup politic sau al unei anumite clase sociale[25]. Mai mult, membrii fraternităților acționau întotdeauna având conștiința unui potențial pericol al pierderii independenței politice și al infiltrării de elemente străine de națiunea poloneză și de „caracterul național”[26]. De aceea, studentul trebuia să fie tot timpul pregătit să lupte pentru Polonia, pentru caracteristicile ei spirituale și pentru posesiunile ei materiale. În fraternități trebuia să domnească spiritul democrației, frăției și egalității[27]. Studentul din fraternitate nu avea dreptul să-i privească de sus pe alții și trebuia să trateze orice polonez ca pe fratele său[28]. Astfel, fraternitățile organizate în ZPKA se considerau pe ele însele deopotrivă puternice, dar în același timp protective. Fiind în continuare caracterizate de o puternică devoțiune patriotică față de națiunea poloneză și față de noul stat, deveniseră tot mai influențate, conform lui Patryk Tomaszewski, de naționalismul polonez[29]. Opinia sa este susținută de idolatrizarea de către studenți a națiunii poloneze și a caracterului polonez ca însușiri supreme, precum și de faptul că aceștia vedeau națiunea poloneză drept un grup „natural” de oameni cu aceeași origine, același „sânge” și aceeași religie. Ca rezultat al acestei „națiuni imaginate”[30] și din cauza acestei falsificări naționaliste, persoanele de origine diferită – ca germanii, rușii sau evreii – păreau a fi o potențială amenințare pentru întreaga națiune. Iar în contextul în care un procent important din populație – aproape o treime dintre polonezi în perioada interbelică[31] – aparținea unei minorități etnice, iar amintirea destrămării Poloniei la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul veacului XX era încă vie și dureroasă, pentru studenții din fraternități pericolul părea real și a stat la baza imaginii lor de sine ca luptători și apărători ai națiunii poloneze.   Actele de funcționare ale ZPKA explică și ele modul în care fraternitățile înțelegeau politica. În vreme ce majoritatea organizațiilor studențești din perioada interbelică – inclusiv frățiile care nu aparțineau de ZPKA – subliniau în cartele[32] și în buletinele[33] lor că temele politice și confesionale erau excluse din programul lor educațional și că fraternitățile erau „non-politice”, dacă analizăm carta ZPKA este evident că termenul „non-politic” nu reprezenta în fapt „apolitic”, ci se referea pe de o parte la interzicerea activităților politice propriu-zise, iar pe de altă parte la aplicarea unei legi a toleranței în privința opiniilor politice ale membrilor societăților studențești. În concepția membrilor fraternităților, politica partidelor oferea prioritate altor interese decât cele naționale, eșuând astfel în a plasa națiunea pe poziția cea mai importantă. Mai mult, dezbaterea chestiunilor politice în cadrul fraternității putea să ducă la neînțelegeri și certuri permanente între membrii acesteia, care trebuiau să fie legați pe viață ca prieteni, și chiar ca frați. Pe de altă parte, frățiile studențești poloneze au fost întotdeauna active din punct de vedere politic, într-un sens patriotic și apoi naționalist. Studenții membri ai acestor organizații care erau implicați în partide politice – cu excepția partidelor de stânga sau comuniste, care erau considerate ostile – sau lucrau în guvernul polonez nu intrau în conflict cu această regulă atâta timp cât făceau acest lucru în calitate de persoane private și nu ca membri ai unei fraternități studențești. Totuși, apartenența lor politică nu era prea agreată de ZPKA[34]. Afilierea la un partid politic era permisă unei persoane, dar nu unei întregi fraternități, deoarece se presupunea că aceasta trebuia să fie interesată de binele general al națiunii.

FRATERNITĂȚILE POLONEZE ȘI POLITICA  ÎN PERIOADA INTERBELICĂ  

Deși fraternitățile promovau o imagine de sine puternică și uneori chiar militantă, scopul lor principal nu era să lupte împotriva unor grupuri specifice, ci să educe cât mai mulți tineri astfel încât aceștia să devină cetățeni și gentlemeni respectuoși, virtuoși, bine educați și puternici atât fizic, cât și mental[35]. Educația și idealul masculin promovat de fraternități era de obicei o variantă modernă a vechiului cod cavaleresc care impunea tinerilor un comportament bazat pe valorile de gentilețe, nobilitate și tratarea celorlalți cu respect. Studenții nu doar că se vedeau pe ei înșiși ca pe niște cavaleri moderni (în contrast cu societățile studențești germane, ai căror membri le păreau tinerilor polonezi soldați fără suflet)[36], ci erau și complet conștienți de rolul lor ca viitoare elită intelectuală. Astfel, educația din frățiile poloneze includea cursuri, prezentări publice, scriere de eseuri și scurte examene. Studenții trebuiau să-și dovedească gradul de cunoaștere a istoriei și literaturii poloneze, a politicilor locale, a politicii internaționale și politicilor economice și financiare, precum și cunoștințele din propriul domeniu de studiu și – desigur – cunoașterea istoriei propriei fraternități și a mișcării fraternităților poloneze[37]. Cursurile, prezentările și eseurile aveau menirea de a-i determina pe tineri să-și pună probleme politice și sociale și să-și formeze propriile opinii. Astfel, se presupunea că cei mai mulți studenți din frății erau sofisticați din punct de vedere politic și interesați de politica statului lor.  În vreme ce fraternitățile se îngrijeau de educația lor politică, mulți dintre membrii lor, și chiar organizații întregi, nu respectau întotdeauna regulile menționate mai sus și începuseră să se implice în diferite moduri în viața politică. Nu au ajuns până la a se alătura unor partide politice, dar au fost câteva cazuri în care tinerii au luat parte la alegerile din universitățile lor[38]. Uneori au candidat la alegeri pe cont propriu, altădată au cooperat cu alții, în special cu societăți studențești conservatoare sau naționaliste[39]. În teorie, acest comportament era incompatibil cu ideea de a fi „non-politic”, însă de fapt mulți studenți din fraternități gândeau și acționau politic, și se pare că își doreau să participe la viața politică atâta timp cât aceasta corespundea concepției lor de bunăstare națională.   Iar tinerii nu s-au limitat doar la politicile academice. În special după 1930, ca urmare a evoluțiilor politice și economice din Polonia, ZPKA a devenit din ce în ce mai politizată și a început să integreze numeroase probleme politice și sociale în educația oferită în cadrul fraternităților. Deși ZPKA sau alte organizații-umbrelă nu aparțineau de nici un partid politic, membrii ZPKA aveau afinități în special cu ideile „Democrației Naționale” și întrețineau legături destul de strânse cu studenții din această organizație. Mai exact, mulți studenți din frății lucrau în același timp în grupuri de tineret – sau derivate – ale „Democrației Naționale”, de exemplu în Obóz Narodowo-Radykalny („Grupul Național-Radical”, deseori prescurtat ONR)[40]. Și asta în ciuda opoziției manifestate de fraternitățile mai vechi sau de membri ai acestora. În acest mediu „non-politic”, dar naționalist, de extremă dreaptă și catolic, câțiva studenți din fraternități au devenit chiar lideri politici, precum Bolesław Piasecki, Janusz Rabski sau Henryk Rossmann. Prin intermediul lor, fraternitățile au devenit conectate politic cu diverse grupuri ale „Democrației Naționale”. Aici trebuie să subliniem din nou că nici frățiile, nici ZPKA nu aparțineau vreunui partid politic; multe dintre organizațiile mai vechi au părăsit chiar ZPKA din cauza politizării puternice și contrare regulamentului a membrilor din fraternitățile „mai tinere”. Însă mulți dintre studenți sprijineau politicile „Democrației Naționale” deoarece ambele mișcări aparțineau aceluiași mediu și aveau în mare aceeași ideologie. În consecință, problemele politice care începuseră, din nou, să-i preocupe cel mai mult pe membrii fraternităților erau „problema evreiască” și statutul minorităților etnice din Polonia. Putem vorbi despre existența unei legături directe între xenofobia multora dintre acești studenți și politicile extremei drepte. În plus, respingerea evreilor, germanilor, comuniștilor și a altor categorii era bazată și pe imaginea de sine a fraternităților: atâta vreme cât evreii și alte minorități erau considerate de către naționaliștii polonezi și de către Biserica Catolică drept străini și drept un potențial pericol, era normal ca studenții să-i excludă și chiar să lupte împotriva lor. Astfel, tinerii din frății au participat la conflictele și boicoturile anti-evreiești din anii ‘30 și au cerut excluderea evreilor din sistemul educațional polonez (în special din învățământul superior), din cultura, economia și viața politică poloneză[41]. Chestiunea minorităților etnice a devenit un exemplu de participare a fraternităților la problemele politice curente din afara universităților.

CONCLUZIE: UNIVERSITĂȚILE CA LOC  DE ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR ȘI ACTIVISM POLITIC

În ciuda intenției lor de a fi „non-politice”, fraternitățile poloneze au fost de fapt întotdeauna, într-un fel sau altul, politice. În secolul al XIX-lea membrii acestora au participat, ca patrioți convinși, la mișcarea națională, cu scopul de a reconstrui un stat polonez independent. În perioada interbelică, din cauza impactului mare avut de „Democrația Națională” și de Biserica Catolică asupra unei mari părți a tineretului academic, mulți studenți din frății – în special cei din ZPKA – au devenit naționaliști și au sprijinit politicile extremei drepte și grupările politice de această factură.  Însă în ciuda faptului că educația din fraternități era bazată în special pe promovarea naționalismului polonez, ea nu era concentrată numai pe formarea unor naționaliști, ci pe crearea unor tineri bărbați împliniți, activi din punct de vedere social și sofisticați, care să aibă un simț puternic al unei misiuni naționaliste. În acest fel, studenții din organizațiile poloneze urmau același model ca omologii lor germani în secolul al XIX-lea și începutul veacului XX: învățau regulile de comportament și valorile politice, iar mai târziu deveneau membri ai elitei intelectuale. Astfel, universitățile păreau a fi locuri de educație și deopotrivă politice, iar fraternitățile generau, pe acest fond, un tip special de elită studențească intelectuală, patriotică și eventual naționalistă.

NOTE:

[1] Maria Wawrykowa, „Wrocławski związek studentów «Polonia» i «Bractwo Burszów Polskich» w Krakowie w latach 1819-1821“, în Małopolskie Studia Historyczne, 9, 1966, p. 3-24; Maria Wawrykowa, „Polskie Związki studenckie na uniwersytetach w latach 1817-1824“, în Przegląd Historyczny, 60, 1969, p. 314-345; Maria Wawrykowa, „«Für eure und unsere Freiheit». Studentenschaft und junge Intelligenz in Ost- und Mitteleuropa in der ersten Hälfte des 19. Jahrhunderts“, în Schriften der Mainzer Philosophischen Fakultätsgesellschaft, 10, Stuttgart, 1985, p. 79-85; Maria Wawrykowa, „Das Polen-Motiv in der Ideologie der deutschen Oppositionsbewegung in den zwanziger Jahren des 19. Jahrhunderts“, în Klaus Zernack (ed.), Zum Verständnis der polnischen Frage in Preußen und Deutschland 1772-1871. Referate einer deutsch-polnischen Historiker-Tagung vom 14. bis 16. Januar 1986 in Berlin-Nikolaisee, Einzelveröffentlichungen der Historischen Kommission zu Berlin, 59, Berlin, 1987, p. 20-28.

[2] Aleksander Kraushar, Panta Koina, Związek tajny młodzieży polskiej w Warszawie i Berlinie (1817-1822). Skic historyczny osnuty na żródłach archiwalnych, Miscellanea historyczne, 15, Warszawa, 1907; Maria Wawrykowa, „Die Panta Koina in Warschau und Berlin“, în Wissenschaftliche Zeitschrift der Friedrich-Schiller-Universität Jena, 15, 1966, p. 247-250; Maria Wawrykowa, Revolutionäre Demokraten in Deutschland und Polen 1815-1848. Ein Beitrag zur Geschichte des Vormärz, Braunschweig, 1974, p. 15.

[3] Maria Wawrykowa, Revolutionäre Demokraten, p. 18.

[4] Pentru cazul prusac vezi Manfred Laubert, „Polnische Umtriebe an der Universität Breslau (1821-1824)“, în Zeitschrift des Vereins für die Geschichte Schlesiens, 45, 1911, p. 71-120; Manfred Laubert, „Die ersten polnischen Studentenverbindungen in Berlin und ihre Beziehungen zur deutschen Burschenschaft“, în Zeitschrift für osteuropäische Geschichte, 4, 1914, p. 513-574; Manfred Laubert, „Das Ende der Polonia in Breslau“, în Schlesische Geschichtsblätter, 2, 1929, p. 30-37. Pentru cazul rusesc vezi Alexander Kraushar, Sprzysiężenia studenckie. Kartki z dzjejów Królewstwa Kongresowego 1820-1827, Miscellanea Historyczne, 4, Lwów, 1905.

[5] Jan Trynkowski, „«Polonia» – polska korporacja w Dorpacie”, în Anna Brus (ed.), Życie jest wszędzie… ruchy społeczne w Polsce i Rosji do II wojny światowej, Zbiór materiałów z konferencji 16-17 września 2003 r., Warszawa, 2005, p. 183-202, p. 188f; pentru fraternitățile poloneze din Dorpat vezi și Dorota Kielak, „Konwent Polonia w Dorpacie. Polski model korporacyjny”, în Przegląd Historyczny, 1, 1993, p. 123-136.

[6] Aleksander Kamiński, Polskie związki młodzieży (1831-1848), Warszawa, 1968, p. 197-206; Dorota Kielak, „Konwent Polonia w Dorpacie. Polski model korporacyjny”, în Przegląd Historyczny, 1, 1993, p. 123-136; Arkadiusz Janicki, Studenci polscy na Politechnice Ryskiej w latach 1862-1918, Tom I, Rys historyczny, Gdańsk, 2005; Studenci polscy na Politechnice Ryskiej w latach 1862-1918, Tom II, Album Academicum Polonorum (Aneks), Gdańsk, 2005; Arkadiusz Janicki, „Dorpat als «Burschenstaat» und «Conwent Polonia» an der Universität Dorpat in den Jahren 1802-1918“, în Arkadiusz Janicki, Michał Laszczkowski (ed.), Polnische Studentenverbindungen im Baltikum vor 1918, Warszawa, 2011, p. 11-73; Michał Laszczkowski, „Rigaer «Burschenstaat» und die polnischen Studentenverbindungen «Arkonia» und «Welecja» an dem Polytechnikum in Riga in den Jahren 1862-1918“, în Ibidem, p. 75-130.

[7] Ignacy S. Mościcki, Autobiographia, nepublicată, p. 15.

[8] Gustaw Manteuffel, Z dziejów Dorpatu i byłego Uniwersytetu Dorpackiego, Warszawa, 1911, p. 110.

[9] Aceste aspecte ale fraternităților au fost analizate de Maciej Piotr Ciosek, „Funkcja wychowawcza polskich korporacji akademickich. Korporacja jako grupa społeczna“, în Studia Gdańskie, 7, 2010, p. 125-139, p. 128.

[10] Patryk Tomaszewski, Polskie korporacje akademickie w latach 1918-1939. Struktury, myśl polityczna, działność, Toruǹ, 2011, p. 40; Aleksander Kamiński, Polskie związki młodzieży, p. 197.

[11] Viktoria Pollmann, „«Ungebetene Gäste im christlichen Haus». Die Kirche und die Juden im Polen des 19. und frühen 20. Jahrhunderts“, în Olaf Blaschke, Aram Mattioli (ed.), Katholischer Antisemitismus im 19. Jahrhundert. Ursachen und Traditionen im internationalen Vergleich, Zürich, 2000, p. 268.

[12] Idem, p. 265.

[13] Idem, p. 261-264.

[14] Patryk Tomaszewski, Polskie korporacje akademickie w latach 1918-1939, p. 263.

[15] Autor necunoscut, Jagiellonia 1910, Großbritannien, 1970; Autor necunoscut, Jagiellonja MCMX-MCMXXXV. Wiedeń – Warszawa, Warszawa, 1935.

[16] Arkadiusz Janicki, „Dorpat als «Burschenstaat» und «Conwent Polonia» an der Universität Dorpat in den Jahren 1802-1918“, p. 64.

[17] Rocznik Korporacyjny 1828-1928, Część IIga, Warszawa, 1928, p. 3.

[18] Ibidem.

[19] Siegfried A. Kähler, Wilhelm von Humboldt und der Staat, Göttingen, 1962, p. 228f; Konrad Jarausch, Deutsche Studenten 1800-1970, Frankfurt am Main, 1989, p. 21; Harm-Hinrich Brandt, „Studierende im Humboldt’schen Modell des 19. Jahrhunderts“, în Rainer Christoph Schwinges (ed.), Humboldt international. Der Export des deutschen Universitätsmodells im 19. und 20. Jahrhundert, Basel, 2000, p. 131-150, p. 146.

[20] Wolfgang Hardtwig, „Sozialverhalten und Wertewandel der jugendlichen Bildungsschicht im Übergang zur bürgerlichen Gesellschaft (17.-19. Jahrhundert)“, în Vierteljahresschrift für Sozial- und Wirtschaftsgeschichte, 73, 1986, p. 305-335, p. 330f.; Wolfgang Hardtwig, „Zivilisierung und Politisierung. Die studentische Reformbewegung 1750-1818“, în Wolfgang Hardtwig (ed.), Nationalismus und Bürgerkultur in Deutschland 1500-1914. Ausgewählte Aufsätze, Göttingen, 1994, p. 79-107, p. 90.

[21] Acest lucru s-a întâmplat cu fraternitatea „Gasconia“ în Lviv. Cf. Archiwum Korporacyjne Poznań (AKP), L-1, Rys historyczny polskiej korporacji akademickiej „Gasconia“ we Lwowie (1924-1939), Opracowano w Krakowie 1975-1983, Wersja V (martie 1982), p. 5.

[22] Idem, p. 10.

[23] „Co mówią o korporacjach wybitni przedstawieciele senatów akademickich”, în Wiadomości korporacyjne, 4, 3-4, 1931, p. 23-26.

[24] Rocznik Korporacyjny 1828-1928, Warszawa, 1928, p. 99.

[25] Ibidem.

[26] Ibidem.

[27] Ibidem.

[28] Ibidem.

[29] Patryk Tomaszewski, Polskie korporacje akademickie w latach 1918-1939, p. 264.

[30] Pentru acest termen vezi Benedict Anderson, Imagined communities. Reflections on the origin and spread of nationalism, London, 1991.

[31] W łodzimierz Borodziej, Geschichte Polens im 20. Jahrhundert, München, 2010, p. 131.

[32] Rocznik Korporacyjny 1828-1928, Część IIga, Warszawa, 1928, p. 52.

[33] „Polityka i partyjnictwo w Korporacjach”, în Wiadomości korporacyjne, 2, 11, 1929, p. 6; Jakób Orłowski, „Apolityczność korporacyj”, în Korporant, 1, 1, 1925, p. 9-15.

[34] Księga uchwał Związku Korporacyj Polskich Akademickich. Nakładem Polskiej Korporacji Akademickiej „Znicz”, Lwów, 1936, p. 73.

[35] Pentru codul de comportament al tinerilor studenți din fraternități vezi Marjan Kasiński, „Katechizm smyków”, în Korporant, 2, 1925, p. 7.

[36] Jakób Orłowski, „Gaudeamus”, în Rocznik Korporacyjny 1828-1928, p. 197.

[37] Patryk Tomaszewski, Polskie korporacje akademickie w latach 1918-1939, p. 340.

[38] Idem, p. 363

[39] Ibidem.

[40] Wojciech Jerzy Muszyński, Duch młodych. Organizacja Polska i Obóz Narodowo-Radykalny w latach 1934-1944. Od studenckiej rewolty do konspiracji niepodległościowej, Warszawa, 2011, p. 27.

[41] Patryk Tomaszewski, Polskie korporacje akademickie w latach 1918-1939, p. 386-399; pentru antisemitismul academic în general vezi Szymon Rudnicki, „From «Numerus Clausus» to «Numerus Nullus»”, în Polin. Studies in Polish Jewry, 2, 1987, p. 246-268; Jolanta Żyndul, Zajścia antyżydowskie w Polsce w latach 1935-1937, Warszawa, 1994.

*Foto: jurământul depus de noii membri ai fraternității, 1936. Sursa imaginii: www.szukajwarchiwach.pl