Expoziția ”echipelor”
de Henric Sanielevici
Adevărul, Anul 50, No. 15.944, duminică 12 ianuarie 1936, p. 1
Există în fiecare știință două direcțiuni deosebite, pe cari le putem întrupa în două figuri ilustre: Newton și Pasteur. Cel dintâi a găsit legile cari explică și coordonează mișcările astrelor; a creat deci astronomia. Omenirea nu cunoaște un creator mai mare decât dânsul; dar vreun folos practic nu știu să ne fi adus, că doară noi nu putem avea nici o influență asupra treburilor cerești. În schimb, Pasteur, dacă pentru știința propriu zisă – pe care Logica o definește: ”Explicarea și coordonarea fenomenelor printr-o piramidă de legi din ce în ce mai generale” – nu prezintă nici o însemnătate, dar pentru stârpirea atâtor suferinți, chinuita omenire îi rămâne recunoscătoare pe veci. Ce-i drept, altfel se prezintă lucrurile în cazul lui Lavoisier: de legile fundamentale găsite de dânsul se folosește în chimie oricare descoperitor; ne-au adus și ne vor aduce deci și infinite foloase practice. Dar publicul profan nu stă să măsoare de câte ori Lavoisier, creatorul chimiei, e mai mare decât Pasteur…
Dacă ne coborâm acum la modesta noastră cultură românească – modestă, dar cu un viitor strălucit – și anume, în domeniul sociologiei, constatăm că până la anchetele d-lui profesor Dimitrie Gusti cercetările s-au îndreptat aproape exclusiv în prima din cele două direcțiuni: în cea teoretică-generală. Să mi se îngăduie să arăt, spre pildă, în câteva cuvinte, ceea ce am făcut eu în sociologia țării.
La 1901 (vezi studiul ”Cincizeci ani de evoluție” în ”Studii critice”, editura ”Casa Școalelor”) am dat cheia paralelizării evoluției noastre sociale cu cea tipică a Franței, stabilind analogia strălucitei domnii a regelui Carol I cu monarhia absolută a secolului al 18-lea.
Oricare sociologie a țării românești va trebui, cred, să ție seamă de explicarea – prin ajutorul concepției istorice materialiste – a tendințelor, ascunse ori fățișe, ale fiecăruia din partidele noastre politice, explicare pe care am dat-o în cele 420 de pagini ale cărții mele ”Poporanismul reacționar”, apărute în 1920. Eu cel dintâiu am scuzat metodele acumulării primitive, prin cari au trecut și popoarele apusene și pe cari le-au batjocorit timp de jumătate de secol toți intelectualii țării; am îndrăsnit să îndreptățesc pentru trecut mecanismul fundamental al organizării noastre sociale: crearea unei burghezii românești cu ajutorul – respectiv, prin exploatarea – statului, la adăpostul unui zid de protecție față de capitalul străin și față de elementele minoritare. Am asemănat exproprierea de după război cu Marea Revoluție Franceză (faza eroică a mișcării noastre socialiste pregătea desființarea latifundiilor); epoca 1919 – 1928, cu epoca lui Guizot; domnia regelui Carol II, cu domnia lui Napoleon al III-lea. Am precizat și calea – ori măcar una din căile – mântuirii noastre de relele acumulări primitive, adică ale fazei de desagregare în care ne aflăm: transformarea întregii noastre economii cu ajutorul capitalului străin.
În penultimul meu volum ”Alte orizonturi”, am arătat că un alt drum – cel propus de europeanul Take Ionescu – ar fi fost mai scurt și mai ferit de primejdiile grave decât cel pe care l-a urmat țara…(M-am uitat deunăzi la fotografia lui și am fost isbit de trăsăturile sale clasic-nord-vest-europene: bărbie impunătoare, craniu dolicocefal, ten roz alb, față ovală, nas mare, drept și subțire etc. S-a căsătorit cu o englezoaică și în Apus era considerat ca un om de stat european… Tolstoi avea figură de mujic și a trăit pentru mujici…).
De legea evoluției sociale și de aplicarea ei la Istoria literaturii române, nu-i locul să vorbesc aici.
D. prof. Dimitrie Gusti a ales alt drum, nu mai puțin legitim… Și-a zis că în interesul științei realitatea noastră țărănească merită să fie studiată amănunțit din toate punctele de vedere – provincie după provincie, regiune după regiune, județ după județ și poate, cu timpul, sat după sat. Faptele adunate prin metode scrupuloase vor corecta sinteze existente și vor sugera altele noi; dar servesc și vor servi în același timp pentru o acțiune de ridicare a țărănimii, acțiune în detaliu, nu mai puțin eficace decât aceia pe care o datorim legislației călăuzite de vederi și teorii generale. În mod normal, sforțările pe cari le fac ”echipele” ar trebui să cadă în sarcina învățătorului, a învățătoarei, a preotului, a preotesei, a medicului, a veterinarului, a inginerului, a agronomului, a silvicultorului, a primarului, a subprefectului etc. Dar noi ne aflăm la sfârșitul unei faze de dezagregare, când asemenea campanii eroice, inițiate de Majestata Sa Regele și conduse de un sociolog cu largi orizonturi, se impun în mod imperios. Desigur, 24 de echipe, lucrând 2-3 luni într-un sat, nu pot influența decât un neînsemnat număr de localități; dar efectul moral, amplificat de presă și de expoziții, e remarcabil; și apoi, metodele pe cari experiența le tot desăvârșește, vor fi aplicate pe o scară tot mai mare, prin tot mai numeroase echpe, așa ca, după un număr de ani, să se resimtă toate cele 15.000 de comune ale României…
Cincizeci de ani de ”țărănism” (sunt tocmai 50 de ani de când am devenit la Botoșani cetitorul generos și entusiast al ”Muncitorului” lui Ioan Nădejde) au avut această bună urmare, pe lângă altele mai puțin bune, de a ne vârî în suflet, aș zice în sânge, credința că fără o țărănime înstărită și civilizată nu vom reuși nici noi orășenii să trăim o viață cinstită, occidentală… Țărănismul a devenit o adevărată religie, căreia nimeni nu i se poate sustrage. Ca într-o biserică se simt vizitatorii expoziției din Parcul Carol. Se mai adaugă faptul că sufletul săteanului ne atrage și ne înviorează ca și sufletul copilului…
De două ori am vizitat până acum expoziția ”echipelor”. Întâia oară am putut cerceta într-un ceas numai un colț din sălile de sus; a doua oară am examinat, timp de trei ceasuri, în întregime sălile de jos. Bogăția materialului care-ți excită mintea și-ți încălzește sufletul, cetitorul și-o va închipui după numărul înfăptuirilor:
SĂNĂTATE: 55.571 consultații medicale; 6216 consultații la domiciliu; 804 intervenții chirurgicale; 9731 injecții antisifilitice; 7439 injecții diferite; 1175 analize Wassermann; 5606 consultații la copii; 208 consultații la lehuze; 320 analize diferite; 4 băi populare; 4 dispensare.
EDUCAȚIE FIZICĂ: 1754 premilitari instruiți; 372 ședințe cu premilitarii; 828 străjeri; 186 ședințe cu străjerii; 240 postmilitari; 30 ședințe cu postmilitarii; 61.696 metri pătrați teren sport.
AGRONOMIE: 641 ha arături model; 6245 pomi stropiți; 380 lecții practice; 11.259 altoiri; 86 gropi pentru nutreț murat; 125 platforme de gunoi; 119 conferințe agricole; 8 școli de pomicultură; 115 lecții de albinărit; 6240 consultații agricole.
VETERINAR; 8072 consultații veterinare; 25.171 vaccinări; 11.750 injecții veterinare; 1591 operații; 3 grajduri comunale; 141 conferințe; 214 demonstrații practice.
EDILITAR: 11.693 metri șanț; 60.529 metri șosea; 289 poduri noi; 404 poduri refăcute; 79 construcții; 126 fântâni; 12.060 metri gard; 5000 metri bară de șanț; 43 case clădite; 34 clădiri reparate.
ASOCIAȚII: 38 asociații și cooperative.
GOSPODĂRIE: 1383 lecții practice de gospodărie; 224 lecții de țesătorie; 43 conferințe; 748 lecții la domiciliu; 3215 vizite la domiciliu.
MINTE: 1300 de șezători, serbări, conferințe, reprezentații, cântări în public; 5 școli țărănești; 42 cămine înființate; 2 cămine clădite; 4091 cărți împărțite.
SUFLET: 222 predici; 2064 icoane împărțite; 8 troițe ridicate; 10 troițe reparate; 6 biserici clădite și reparate.
Când treci în revistă reconstituitele interioruri din diferitele părți ale țării, impresia pe care o capeți e mai degrabă favorabilă. Dacă în București, un om din clasa mijlocie, care acum patruzeci de ani se simțea foarte bine într-o casă vagon din strada Labirint, lipsită de baie și luminată de petrol ori de flacăra liberă a gazului aerian, astăzi nu se mulțumește cu baie, electricitate, radio și telefon, ci-i mai trebuie și ascensor și… crematoriu, – apoi nici țăranul n-a stat pe loc; se simte la dânsul nevoia de confort burghez; căscioara strâbă, pleoștită și chioară, cu lut pe jos și cu lavițe de scânduri, pare a fi devenit din regulă, excepție. Starea economică s-a putut înrăutăți în anii din urmă, dar asta nu a desființat ridicarea postbelică a nivelului de viață. Chiar îmbunătățirile pe cari echipele și tehnicienii le propun sătenilor – rastel de unelte, dulap de conserve, lavoir de tablă cu rezervoriu, etc., etc., – altă dată ne-ar fi făcut să zâmbim…
Și cu aceiași impresie m-am ales cetind vreo 300 de pagini din cele o mie consacrate în ”Arhiva” acum doi ani anchetelor monografice.
Ideile de tot felul cari se vântură la oraș se propagă și la țară, mai mult ori mai puțin deformate. Plugărimea nu-i o massă inertă, dar nici amorfă; ea se deosibește remarcabil, nu numai după provincii și regiuni, ci și după județe, ba chiar și după sate; și în fiecare, diferite categorii sociale reprezint curente diferite… În aceiași comună din Basarabia, unii locuitori au luat partea stilului vechiu, alții s-au pronunțat categoric pentru stilul cel nou, iar o femeie de 40 de ani a declarat că rămâne devotată calendarului tradițional, dar că nu se poate asocia grevei față de biserică ”fiindcă atunci n-are unde să se hodinească” (admirați înțelesul adânc al expresiei…). Argumentele stiliștilor m-au făcut să înțeleg în fine obârșia tămbălăului stârnit de o schimbare atât de neînsemnată: ”Nu vezi d-ta, nici merele nu se mai coc de Sfântul Ilie, nici cucul nu mai începe să cânte la vremea lui, semn că toate făpturile lui Dumnezeu au aflat de la dânsul că adevăratul calendar este cel vechiu”.
Cine se simte atât de tare în logică, încât să spere a lămuri plugarului sofismul care-l rătăcește?!…
E greu să nu vibreze cineva la vederea înfăptuirilor și a metodelor elaborate de d. profesor Gusti în colaborare cu tehnicieni și studenți. Dacă, generalizându-le, va reuși să ridice nivelul de viață al massei rurale, va binemerita de la patrie nu mai puțin decât a binemeritat odinioară Spiru Haret. D. Gusti este un spirit cultivat și un organizator cu totul remarcabil.
Cu un singur lucru nu sunt de acord: când admiratorii d-sale vorbesc de revoluționarea sociologiei mondiale, ori măcar a celei românești, și prezintă ”sociolgia de cabinet, speculativă” ca ”einen uberwundenen Standpunkt”.
Lasă un răspuns