METODE SI MORAVURI STIINTIFICE
Scriind paginele de fata, nu am intentiunea sa mahnesc cu dinadinsu, pe cineva. In regula generala, socotesc ca rezultatele muncii acelora care s’au straduit sa ajunga la o lamurire teoretica, meritä o cercetare expusa in formele linistite ale stilului stiintific. Dar, de data aceasta, problema in fata careia ma aflu depaseste marginile normale ale interpretarii unor opere izolate, caci voi fi obligat a trata despre o adevarata epidemie psihica, atat de primejdioasa, incat sentimentul datoriei ma indeamna sa o combat.
De ani de zile, un val de misticism ne-a acoperit, sufocind libera cercetare stiintifica, spiritul si procedeele criticismului metodic, vițiind mintile debile, sau insuficient coapte, ademenindu-le spre atitudini si idealuri a caror singura calitate este de a fi infierbantate pana la incandescenta launtrica si in acelasi timp, crescute gigantic dincolo de toate limitele, pana in haos.
Aceasta gandire antistiintifica este contagioasa, dela om la om, dela grup la grup, prin prestigiul unui anume stil si, mai ales, printrun apel staruitor repetat, dupa tehnica sloganurilor, la superstitii si resentimente.
Antidotul nu poate fi decat demonetizarea ei, prin aratarea cruda a ridicolului pe care il cuprinde. La analiza rece a acestei epidemii, studiata atat in lucrarile marilor ei promotori cat si in opiniile marunte al contaminatilor de a doua mana, va trebui deci sa se adaoge atacul polemic direct, cel putin ori de cate ori, asa cum spune cronicarul ”lucrurile atingandu-se de radacina raului, gura noastra, graitoare de adevar, nu se va rabda sa nu fie”.
extras din Henri H. Stahl, Metode si moravuri ”stiintifice”, Revista Fundatiilor Regale, 1945, an XII, nr. 1, pp. 155-167. PDF integral pe ARHIVA SOCIOLBUC
Lasă un răspuns