Monografia satului Runcu. Cum lucrează seminarul de sociologie

Monografia satului Runcu. Cum lucrează seminarul de sociologie al d-lui prof. Dim. Gusti

Dimineaţa, Anul XXVI, No. 8494, vineri 15 august 1930, p. 3 

Victor Godeanu

În fiecare an o parte din studenţii seminarului de sociologie de pe lângă facultatea de litere din Bucureşti cercetează câte unul din satele noastre – după iniţiativa şi sub conducerea neîntrecutului profesor de sociologie Dim. Gusti.

O activitate studenţească de vacanţă mai cu rost şi mai rodnică nu ne închipuim.

Gândiţi-vă puţin: celula naturală a organizaţiunii sociale este satul, către care s-au îndreptat de mai multă vreme atâtea atenţii de vorbă şi electorale, de care se vorbeşte cât se ştie de mult. Satul românesc nu e cunoscut şi de aceea vor fi zadarnice toate măsurile ticluite de toţi doctorii în organizaţie şi legiferare.

E limpede: ca să faci un lucru ori să-l schimbi, trebuie să-l cunoşti.

Acelaşi raţionament elementar se pune pentru toate problemele privitoare la satul nostru, fie ele economice, politice, administrative, culturale etc.

O cercetare metodică şi analitică fac acum studenţii seminarului de sociologie cu maestru lor, asupra satului Runcu din Gorj. E a şaptea monografie, după Goicea Mică din Dolj, Ruşeţu din Brăila, Nereju din Putna, Fundul Moldovei din Câmpulungul bucovinesc şi Drăguşu din Făgăraş.

SOCIOLOGIA SATULUI

Atât metoda cât şi obiectul monografierii satului tip constituie elemente precise de operă ştiinţifică: o sociologie aplicată asupra satului. Toate domeniile de viaţă sătească sunt examinate prin echipe de studenţi, apoi întreg materialul documentar, enorm, clasat pe dosare şi fişe, va fi centralizat ca pe baza lui să se încheie monografia sintetică.

De pildă, monografiştii privesc obiectul cercetării, satul, din patru unghiuri de vedere: cosmologic, biologic, psihologic şi istoric.

În partea cosmologicului se face constatarea a ceea ce este şi se caută explicarea de ce e aşa, cu raportări la cauzalitate şi condiţionare. În cadrul biologic, monografiştii aduc veritabile revelări în privinţa rasei şi mai ales a stadiului boalelor.

Cât despre cadrul psihologic, avem de a face cu sufletul colectiv al satului în mentalitatea lui generală, de opinie publică, mentalitate moralo-religioasă, mentalitate economică, juridică, politică, profesională şi culturală.

Ultimul cadru, cel istoric, cuprinde obscurul tărâm al reconstituirii istorice, din informaţii documentare, din cele verbale şi legende, precum şi studierea regimului proprietăţii (vom avea o monografie unică asupra răzăşiei şi devălmăşiei, datorită d-lui Stahl).

Pe lângă aceste înfăţişări, se urmăresc şi se iscodesc manifestările vieţii economice, spirituale şi politico-administrative.

Sper că am făcut pe cititor să sesizeze vastitatea cercetărilor, ce însemnătate are fiecare problemă şi că până acum a fost exagerată pretenţia de cunoaştere a vieţii săteşti.

Dificultăţile analizării pier în faţa metodei şi entuziasmului cu care fiecare din cei 60 de monografişti îşi vede de lucrul lui, însemnând observaţiile şi particularităţile, cu aplecare şi drag.

Cu ce plăcere aş însemna numele fiecăruia din grupele d-lor: Cornăţeanu, Vulcănescu, Brăiloiu, Stahl, Herseni, dr. Roşianu, Mac Constantinescu, Georgescu, dar înşiruirea ar fi seacă. E o întrecere de muncă şi apropiere de săteni care se observă la şedinţele zilnice, când se comunică rezultatele, se face controlul şi consideraţii ştiinţifice de d. Gusti.

X

Altă latură a prezenţei studentelor şi studenţilor monografişti la sate e propaganda ce o fac. Desigur, înfiinţarea unei biblioteci este pe primul plan. Ea se face cu un fast deosebit şi ia proporţiile de eveniment pentru săteni.

Şezătoarea ce are loc, premierea de costume naţionale, producţiile de jocuri şi cântece şi cu deosebire nunta, toate organizate de monografişti, merită articole speciale.

Este o încântare să priveşti delicateţea şi sârguinţa studenţilor cari notează discret desfăşurarea vieţii rurale în obiceiurile, decenţa şi rudimentul specific.

Un aport deosebit de util îl dă asistenţa sanitară a mediciniştilor în tratarea bolnavilor, semnalarea maladiilor endemice şi tarelor degeneratoare.

Din expediţia monografică actuală, runcanii au aflat şi profit de ordin economic: solul pietros şi abundenţa apelor cu sistemul de irigaţie sunt condiţii foarte prielnice pentru cultura tutunului. Din iniţiativa şi sprijinul profesorului Gusti  (evident, în urma cercetărilor unui expert), la Runcu va începe cultura tutunului şi rodul muncii se va înzeci. Tot astfel va fi reorganizată şi întărită cooperativa sătească, în primul rând banca populară.

Faima monografierii săteşti – operă unică de sociologie aplicată – a atras atenţia universitarilor străini. Marţi, 12 august, erau anunţaţi şi aşteptaţi în Runcu douăzeci de studenţi din Leipzig şi Breslau, cu profesorul de sociologie Ibsen.

La Runcu, în Gorj

De la Târgu – Jiului te poţi îndrepta spre munte pe trei căi principale: spre răsărit pe şoseaua către Novaci, înspre Vâlcea şi Olt; spre nord, în inima muntelui şi pe valea Jiului, către Lainici şi dincolo la Lupeni, Pietroşani; şi, în fine, spre apus, în rând cu munţii, către Tismana, Baia de Aramă şi prin Mehedinţi.

Am luat drumul Tismanei, călătorind într-o trăsurică pusă la îndemână de primarul Târgu – Jiului, prietenul Manofescu. Şoseaua se întinde printre porumbişte măruntă şi săracă, de-a dreptul către munţi suri şi golaşi. Mai cu deal, mai cu vale, după ce urci printr-o pădure tăiată ajungi în Bârsăneşti – sat cu case mărunţele de lemn, curţi umbrite de nuci şi cireşi sau peri uriaşi. Lumea-i la fân sau pe câmp, la lucru.

Căldura e în toiu şi se lasă mai puternic.

După răsuflatul cailor într-un popas scurt, o luăm iar înainte şi apoi abatem pe o şoseluţă la dreapta din calea spre Tismana.

Intrăm în Răchiţele şi – iată-ne în Runc.

Nucii din bătături sunt mai măreţi şi în vecinătatea lor casele par mai pipernicite. Puţintel mai în fund porneşte şi se ridică spinarea muntelui, în faţă, la dreapta şi la stânga.

Întâlnim un copil degenerat şi o fată guşată (ULTIMUL RÂND DE PE COLOANĂ ESTE ŞTERS) .

De o parte şi de alta a şoselei numai pomi, iar în cele două şanţuri curge apă limpede, ca de izvor. Parcă nu mai e cald.

Runcu se întinde de-a lungul Sohodului în două şiruri pe cele două şosele cu case de lemn acoperite cu şindrilă, alături câte un şopron, vreun pătul sau un leau de vite; în ogradă câteva orătănii, grădina cu pruni mai în fund – peri, cireşi ori nuci în curtea împrejmuită cu pietre puse una peste alta.

Mergi înainte hămăit arar de câte un câine.

Cine nu cunoaşte înfăţişarea unui astfel de sat de munte din vechiul regat, de la Mehedinţi până spre Vrancea? Sate sărace şi totuşi aşa de pitoreşti prin aşezarea lor şi pometurile ce năpădesc locuinţele…

Runcu Buzeştilor

Un lucru mă nedumerea. Zărisem, venind, rânduri verzi, dese şi drepte sub marginea muntelui despădurit, ce aduceau cu viile. Am întrebat şi mi s-a răspuns că sunt în adevăr vii, unele vii vechi, „româneşti”, mare parte vii altoite, „mericane”.

Şi mai are altceva propriu Runcu. Apele lui sunt folosite nu numai pentru mori, ferestraie şi piuă; ele sunt duse în jgheaburi săpate pe marginea drumurilor şi, pe rând, îndreptate în grădinile cu zarzavat şi ogoarele cu cereale ale runcanilor. Un adevărat sistem de irigaţie pentru culturi: porumb, grâu, secară, cânepă, cartofi (gulani), varză etc.

Pe lângă agricultură şi viticultură, în satul Runcu poţi găsi exploatarea varului şi lemnului pe scară întinsă, tot aşa prunăritul, şi la munte sus creşterea vitelor. Am zice o economie complexă şi variată.

Împrejurările acestea fac ca o parte din populaţia satului să fie înstărită, cu gospodării ridicate, case şi vite bune, un trai mai omenesc, la nivelul gospodarilor chiaburi din alte regiuni.

Era să uit altă particularitate a Runcului: două izvoare de apă foarte bogată, Gâlciomiţa şi Jeleşul. Fiecare formează câte un pârâu ieşind de sub stâncă, rece şi limpede şi de îndată sunt folosite pentru mori cu câte trei şi patru alergători.

Negreşit că eşti iscodit să ştii ceva despre trecutul satului. Vei afla că el stă din vremea lui Mihai Viteazul, care l-a dăruit celui mai vajnic dintre Buzeşti, lui Preda, iar locuitorii  erau clăcaşi pe moşia Buzescului şi partea ce mai rămăsese însuşi Domnitorului, adică Doamnei Florica.

„Şi iarăşi a dăruit Domnia mea lui Preda Buzescul – stă scris în hrisovul domnesc al lui Mihai Viteazul – moşia Runcul ca să-i fie ohavnică lui şi urmaşilor lui, împreună cu satul Răchiţele cu cele 29 de sălaşe ale lui, împreună şi cu satul Bâlţişoara şi cu Slătioarele”.

Iar dintr-o scrisoare a Doamnei Florica către acelaşi Buzescu se menţionează asemenea ca mărturie pasagiul în care îl întreabă „cum merg prunii şi dacă s-au copt porumbii”.

Numai aceste mărturii scrise, cu legendele vagi, formează trecutul nebulos. Ceea ce se ştie sigur este că în veacul trecut satul era de clăcaşi pe moşie boierească.

Dau clăcaşii dajdie şi din stratul de ceapă, după vorba unui bătrân.

Exproprierea din 64 a adus emanciparea runcanilor, oameni harnici, foarte harnici şi înzestraţi cu inventivitate. Astăzi nu mai există moşie boierească: pământul şi munţii sunt ale lor, împărţite pe dramuri, după moşi, dar nu mai ajunge.

Locuitorii păstrează mereu portul, au duh îndrăcit, surplusul de populaţie pleacă după muncă şi pâine în ţară.

Ceea ce bântuie Runcu e dobânda şi cumplitele boli: sifilisul (45 la sută) şi guşa.

X

Lucrurile acestea le-am aflat de la minunata expediţie ştiinţifică întreprinsă de studenţii seminarului de sociologie, etică şi politică de pe lângă facultatea de litere din Bucureşti, organizaţi şi conduşi de excelentul profesor de sociologie Dim. Gusti.

Monografia satului Runcu din Gorj. Sărbătorirea profesorului de sociologie Dim. Gusti, Decanul facultăţii de filosofie din Bucureşti

 Dimineaţa, Anul XXVI, No. 8497, luni 18 august 1930, p. 3

G. Popescu

Tg. – Jiu, 16 – După cum se ştie, studenţii seminarului de sociologie de pe lângă facultatea de litere din Bucureşti au făcut, – din iniţiativa şi sub conducerea profesorului de sociologie Dim. Gusti, – o cercetare metodică şi analitică asupra satului Runcu din Gorj.

Această societate de studii etnografice, al cărei ţel a fost examinarea vieţii săteşti în toate domeniile ei, şi-a strâns întreg materialul documentar pe baza căruia se va încheia monografia sintetică.

În cercetările lor, monografiştii au privit viaţa locală a satului din patru unghiuri de vederi: cosmologic, biologic, psihologic şi istoric.

Şi manifestările vieţii economice, spirituale şi politico-administrative au fost obiectul unei cercetări amănunţite din partea monografiştilor.

Rezultatele constatate şi analizate în această direcţiune de cei 60 de monografişti s-au făcut sub controlul şi consideraţiunea ştiinţifică a profesorului Gusti.

Nici propaganda culturală prin înfiinţări de biblioteci, organizări de şezători n-a fost neglijată.

Asistenţa sanitară s-a făcut pe o scară întinsă în această regiune unde sifilisul înregistrează 45 la sută cazuri.

Sub raportul economic, datorită sprijinului şi iniţiativei profesorului Gusti, la Runcu va începe să se cultive tutunul; iar cooperativele săteşti şi banca populară vor fi reorganizate.

Importanţa monografierii săteşti, – operă unică de sociologie aplicată – a atras atenţia universitarilor străini.

Astfel, zilele acestea, au sosit la Runcu un grup de douăzeci şi cinci de studenţi şi profesori din Leipzig şi Breslau, în frunte cu profesorul Ibsen, care au asistat la încheierea lucrărilor sociologice de acolo.

Profesorul Gusti a ţinut două şedinţe cu care prilej a expus oaspeţilor nemţi cercetările şi studiile făcute în monografia Runcului.

Studenţii germani au rămas profund surprinşi de rezultatele constatărilor făcute de monografişti.

În prima zi şi a doua au vizitat satul Runcu şi li s-au dat amănunte în ceea ce priveşte viaţa locală.

Seara s-a organizat o horă la care au participat şi oaspeţii studenţi, vădit impresionaţi de jocul ritmic al populaţiunii noastre.

De la Runcu, studenţii germani au vizitat pitorescul defileu al Jiului, bazinul minier al Petroşanilor, bisericile Lainici, Crasna, Polovragi şi Tismana.

E locul să arătăm că datorită harnicului şi simpaticului prefect al judeţului Gorj, d. maior Petre Petrescu, tabăra monografiştilor de la Runcu şi grupul studenţilor germani s-a bucurat de toată solicitudinea din partea d-sale şi n-a fost neglijat nici un amănunt cu şederea oaspeţilor în mijlocul ospitalierului popor gorjenesc să fie cât mai agreabilă, dând astfel ocaziune studenţilor străini să plece cu o impresie frumoasă.

La înapoierea din excursiune, prefectura judeţului a dat, în onoarea profesorului Gusti şi în cinstea studenţilor germani, un banchet în saloanele cercului militar.

CUVÂNTAREA PREFECTULUI

D. maior Petre Petrescu, prefectul judeţului, luând cuvântul a mulţumit profesorului Gusti şi colaboratorilor săi care, prin studierea în amănunt a monografiei Runcului, ne pune la îndemână calea şi mijloacele de cunoaştere a judeţului nostru.

Ne mândrim că s-a putut constata cu acest prilej românismul integral al acestui pitoresc colţ de ţară, cât şi puterea extraordinară de asimilare a străinilor ce se aşează printre noi.

Monografiştii, dându-şi perfect seama că studiul monografic al unei regiuni este temelia organizării ştiinţifice a acţiunii economice şi morale din întregul ţinut – din întreaga ţară, ne-au făcut o cinste alegând Runcu pentru studiul monografic.

Adresându-se apoi studenţilor germani, spune că-i sărbătorim azi cu sinceră şi conştientă prietenie, deşi amintirile războiului trecut sunt proaspete în memoria locuitorilor acestui ţinut, pentru uriaşa şi spornica muncă intelectulă şi industrială de care este capabilă această naţie, după cum am admirat la ei arzătoarea iubire de patrie de care au dat dovadă în crâncenul război.

Avem credinţa că între ţara noastră şi Germania nu va mai exista în viitor putinţa de conflict, ci numai de comunitate de interese ce normal există între o  ţară eminamente agricolă şi alta eminamente industrială – ambele riverane canalului visat de economiştii zilelor trecute: Rin – Dunăre.

Încheie cu speranţa că studenţii întorşi la ei în ţară vor fi cei mai hotărâţi luptători pentru apropierea economică a acestor două ţări şi le mulţumeşte pentru osteneala ce şi-au dat de a cunoaşte şi munca ştiinţifică a renumiţilor noştri dascăli, cât şi pitorescul regiunilor străbătute.

DISCURSUL D-LUI GUSTI

Dim Gusti, profesor de sociologie, după ce arată munca depusă de monografişti pentru studierea Runcului, spune că prin aceste cercetări analitice nu se face numai ştiinţă pură.

Monografia este o bună doctrină etică şi politică. Tocmai azi când se vorbeşte de decadenţa partidelor politice şi se evidenţiază guvernele de dictatură, eu, continuă d. Gusti, găsesc partidele politice necesare, indispensabile, dar partidele care nu-şi împlinesc menirea mor şi atunci avem guverne de concentrare.

Statul nu merge paralel cu ceea ce numim noi naţiune, care azi este necunoscută. Împotriva acestei exagerări a statului noi reacţionăm. Sunt anumite legi care nu se potrivesc deloc cu firea românească. Oamenii politici trebuie să-şi schimbe concepţia de legiferare.

Noi nu facem metodă de guvernare. Monografia o facem pentru cunoaşterea acestei ţări ca să punem la dispoziţie materialul documentar de care se simte nevoie în opera de educaţie a caracterului. Încheie, apoi, mulţumind prefectului de Gorj pentru sprijinul dat şi închină pentru rege şi prosperitatea judeţul Gorj.

ALTE DISCURSURI

D. dr. Helmut Klocke, profesor din Leipzig, arată că a rămas profund surprins de vastul material documentar monografic strâns de monografişti sub conducerea sociologului Gusti. Încheie aducând, în numele studenţilor germani, mulţumiri călduroase prefectului de Gorj pentru primirea cordială făcută şi profesorului Gusti pentru explicaţiunile date despre monografia României.

D. dr. Haznaş, în numele Ligii culturale, arată că mişcarea profesorului Gusti a determinat curente sănătoase în ţară pe care partidele politice nu le-au înţeles. E un merit căci prin această străduinţă se cunoaşte viaţa intimă a satelor, lucru pe care oamenii politici de azi nu-l fac. Monografie însemnează a pătrunde în intimitate nevoile mulţimii, a le întruchipa cu nevoile generale ale ţării.

D. H. Stahl, asistent universitar Bucureşti, stăruie asupra importanţei monografiei săteşti.

D. G. Ciorogariu, student, în numele studenţilor din Gorj salută pe studenţii germani.

Au urmat după aceea dansuri naţionale.

Din selecta asistenţă notez pe d-nii maior P. Petrescu, prefect, D. Manofescu, primar, Gusti, profesor, col. Chiliman, col, Dediu, maior Niculescu, maior Trestioreanu, dr. Haznaş, (…), H. H. Stahl, Bucureşti, Mac Constantinescu, pictor, Bucureşti, Mircea Vulcănescu, Bucureşti (…).

O zi printre monografiştii de la Runcu

Dimineaţa, Anul XXVI, No. 8500, joi 21 august 1930, p. 3 

Tg.-Jiu, 18. – Monografiştii de la Runcu, sub conducerea distinsului profesor sociolog d. Dim. Gusti, şi-au încheiat zilele acestea lucrările de monografie ale satului Runcu, săvârşite în curs de o lună.

Studenţii germani, în număr de 25, veniţi să asiste la documentata expunere a profesorului Gusti asupra cercetărilor analitice făcute în studiul monografiei Runcului, au rămas profund surprinşi de vastul material strâns.

În cele două zile cât au stat, oaspeţilor străini li s-a dat posibilitatea de către prefectul judeţului, d. maior P. Petrescu, să cunoască în amănunt regiunile de seamă ale judeţului nostru, precum şi monumentele istorice.

Au vizitat astfel Valea Jiului şi bazinul minier al Petroşanilor şi bisericile Polovragi, Crasna, Tismana şi Lainici.

La sosirea în Rg.-Jiu, atât monografiştii nemţi cât şi monografiştii români, au depus câte o coroană de flori la mormintele eroilor, în prezenţa autorităţilor civile şi militare.

După aceea au vizitat grădina oraşului, ştrandul şi instituţiile de seamă ale oraşului nostru.

La Tismana, unde s-a sărbătorit hramul bisericii, studenţii germani au avut ocaziunea să vină în contact cu elementul pur de la sate, să admire frumuseţea portului naţional, jocurile româneşti, pitoresc al văilor şi munţilor.

D. Dim. Gusti, profesor sociolog, le-a dat pretutindeni lămuririle şi explicaţiunile necesare.

Seara, la Runcu, s-a ţinut o şedinţă solemnă de despărţire a monografiştilor români de studenţii germani.

După masă a avut loc în curtea şcoalei primare hore naţionale la care a participat întreg satul.

Studenţii nemţi s-au produs cu cântece.

A doua zi, oaspeţii străini au părăsit oraşul nostru.

D. Dim. Gusti a plecat, de asemenea, la Bucureşti.

Zilele acestea vor părăsi Runcul şi restul monografiştilor rămaşi să-şi complete parte din studiile lor monografice.

Am stat o zi printre monografişti.

D. profesor Gusti mi-a arătat vastul material documentar, strâns în 14 volume, cuprinzând mii de fişe.