Cuvântarea d-lui prof. D. Gusti, preşedintele Serviciului Social
Romania, 16.IX.1939, no. 467
A luat apoi cuvântul d. preşedinte D. Gusti, rostind următoarele:
Comandante şi Comandanţi,
D. prof. C. Rădulescu-Motru spunea cu atâta dreptate că în vremurile prin care trecem, voinţa noastră trebuie să fie mai încordată şi gândul mai clar. Noi, la Fundaţie, care nu suntem o Instiuţie de dogmă, ci o Instituţie ce merge cu mersul vremii, pentru a înfăpui gândurile M. S. Regelui, am alcătuit un program de actualitate, care să corespundă rosturilor Serviciului Social pentru timpurile de faţă.
Vi se va comnica în ce constă acest program, prin revista Dvs., care sper că a fost într’adevăr citită.
Eu însă nu pot îndeajuns acum, ca totdeanua să preamăresc spiritul acesta nou pe care d-voastră îl concretizaţi în activitatea pe care aţi depus-o, spiritul de echipă.
Echipa, aşa cum noi am trăit-o ani de zile, aşa cum dvs. aţi cunoscut-o din activitatea d-voastră, întâiu în şcoalele pe care le-aţi fectentat pentru a deveni comandanţi şi apoi având bucuria şi favoarea de a putea pune în aplicare ceiace aţi învăţat, în şcoalele de pregătire pe care le-aţi condus, echipa aceasta este în adevăr un lucru plin de farmec.
Unitatea de suflet
In plimul rând o unitate de suflet, bazată pe acest lucru sfânt, aşa de frumos, care este spiritul de camaraderie, spiritul acesta de cultivare a priteniei şi pentru că sunteţi tineri, fiţi fericiţi că aţi putut avea prilejul de a avea prieteni.âSunt unii care în întreaga lor viaţă se plâng că n’au, caută, doresc, urmăresc de a avea prieteni, fără să-i găsească.
D-voastră vi s’a dat posibilitatea să-i găsiţi.
Vi s’a dat posibilitatea ca unitatea aceasta sufletească să fie apoi lărgită, nu numai prin camaraderia dintre dvl., dar printr’o înfrăşire a dvs. cu tineretul pe care l-aţi pregătit şi cu satele unde v’aţi dus.
Dar această unitate care este echipa, mai are încă ceva miraculor. Este vorba anume de aceea căldură sufletească ce palpită în orice moment pentru viaţa aceasta de fiecare clipă a colectivului şi a vieţii în comun.
Realizarea programului Serviciului Social
D-vs. toţi ştiţi că noi la lucru avem un program, un plan, o dorinţă şi de cunoaştere, avem o dorinţă de anu merge la ordin, de a nu face binele, cum se spune, numai pentru a-l face, numai pentru a spune că-l facem, ci pentru a justifica totdeanua şi a avea mărturia raţională că l-am făcut.
Şi atunci d-vs aţi avut ocaziunea să aplicaţi şi cunoştinţele pe care le-aţi dobândit în cariera d-vs. universitară, ca absolvenţi şi să aveţi şi posibilitatea de a face şi o aprofundare a carierei d-vs. profesionale, căci aţi văzut că doctorul, agronomul, teologul, sociologul, profesorul de matematici şi toţi s’au încadrat perfect de bine pentru că este o diviziune a muncii care corespunde complexităţii de viaţă căreia ne adresăm. Fiecare din aceştia a găsit o satisfacţie intelectuală, completând cunoştinţele lui profesionale prin activitatea pe care a desfăşurat-o.
Dar mai este încă ceva. Pe lângă unitatea aceasta sufletească, pe lângă unitatea aceasta de cunoaştere, mai este apoi – şi aceasta este ca un punct culminant, care dă, cred eu, satisfacţie superioară unui comandant şi echipier conştient de rolul lui – mai este unitatea de acţiune. Conştient că eşti un creiator în domeniul activităţii tale, conştient că eşti nu numai un simplu constatator, care constaţi ceiace se întâmplă, ci unul care ajuţi, pui umărul.
Şi aici, fără îndoială, toată educaţia d-vs. şi-a găsit o satisfacţie deosebită de manifestare şi desigur că aici este şi consacrarea întregii activităţi de echipă. Deci vedeţi d-vs. ce frumos lucru este această echipă, ce extraordinar este acest spirit de echipă.
Daţi-mi acum voe să vă spun şi ca prieten câteva cuvinte.
Grija pe care d. prof. Rădulescu-Motru şi cu mine, care, dat fiind că nu cunoaştem materialul uman cu care avem să lucrăm, dat fiind că nu cunoaştem nici calitatea şi măsura forţelor d-vs., am fost la început foarte neliniştiţi de cum va eşi această primă mişcare a noastră.
Recunoştină pentru munca echipierilor
De aceia, Comandante şi Comandanţi, am o mare satisfacţie să aduca aşa cum am făcu-o atunci când am avut fericirea să strâng unuia sau altuia dintre dvs. mâna să aduc şi aici colectiv toată mulţumirea mea personală.
V’am adus’o pe a Instituţiei; Daţi-mi voe acum, cu toată prietenia să vă aduc mulţumirea mea personală. Aţi fost la înălţime. Au fost ici-colo – trebuie s’o recunoaştem – mici excepţii, excepţii care ilustrează regula şi regula a fost că dvs. aţi fost la înălţime. Vă aduc toată mulţumirea.
Noi vrem însă ca opera începută să se continue. D-voastră nu sunteţi nişte echipieri care şi-au făcut numai datori şi care au rămas sper, cu o amintire şi cu o disciplină de gândire şi de voinţă care va fi o binefacere de viitor, ci d-voastră sunteţi funcţionarii noştri.
Pe aceeasi tema:
- Expunerea lui D. Gusti la consfatuirea conducatorilor Serviciului Social
- Despre Serviciul Social la Paris
- Congresul Caminelor Culturale – discursul Regelui Carol al II-lea
- Obligativitatea Serviciului Social la sate
- Inaugurarea regionalelor Serviciului Social cu “binecuvantarea Bisericii”
- Fuziunea Astrei cu Serviciul Social; Ce au realizat Echipele Studentesti in 1938
Lasă un răspuns