O vizita la pavilionul Romaniei dela Expozitia Internationala din New York
De pictorul Elie Crisotloveanu, 27.VIII.1939, ROMANIA No. 447
New York. August. (prin posta).
Pavilonul Romaniei e situat in unul din cele mai feiricte locuri din grupul International – chiar in fata “Lagoonei Natiunilor”, un mare lac in forma de eclipsa, cu fantani arteziene si unde in fiecare seara 50-60 de mii de persoane se aduna sa asiste la o simfonie feerica de jocuri de apa, luminata de puternice reflectoare colorate, focuri benagale, artificii si o muzica divina, difuzionata de una din cele mai mari orhestre, – un minunat si ingenios mijloc de atractie.
La stanga Pavilionului se intinde “Marea Curte a Pacei”, unde au loc toate manifestarile artistice si culturale.
Bogatia Marmorei, care acopera in intregime Pavilionul nottru eobiectul deadmiratie al fiecarui trecator. Pavilionul e opera arhitectului G.M. Cantacuzino.
Daca cineva paseste spre intrarea acestui Pavilion, e intampinat de un prea frumos portar sculptat din marmora – iar daca ochiul ii fura oprivire inauntru, e prins in mreaja luminelor feerice produse de coloanele de alabastru din interiorul cladirei.
Inauntru, publicul e atras de oharta enorma “Romania la lucru” in bassorelief, precum si Friza de arama batuta, aproape de 30 metri in lungime, aceasta de-a lungul balconului, povestind Istoria Neamului Nostru. Amandoua sunt lucrarile sculptorului Mac Constantinescu, – si cu drept cuvant adevarate opere desculptura arhitectonica.
In fata hartii sta ocoloana demarmora de “Carara” in care Milita Patrascu a sculpatat un reusit portret al Majestatii Sale Regele Carol si Voevodul Mihai.
CUM ESTE PRIMIT PUBLICUL IN PAVILIONUL ROMANESC
Doua vlastare de romani, doi studenti dela cele mai mari Universitati de aici, inalti si bine facuti, explica rand pe rand, cu dragoste si mandrie, intr-o englezeasca perfecta, multimei despre tara noastra, limba noastra, bogatiile acestui pamant scump – si cuvintele lor sunt sorbite cu nesat.
“The Ceilling of this building is made of salt”…
Intr-o secunda toti ochii s-au indreptat catre tavan, expresile tuturor tradeaza oindoiala amesctecata cucuriozitate.
Tavanul e facut din sare!
E posibil asa ceva? Si atunci tanarul student intareste aceasta declaratie. “da!- Sare – aceeasi sare cu care dvs sarati bucatele acasa – numai, ca aceasta pe care o vedeti aici, e in stare bruta,nerafinata, asa cum e scoasa din minele noastre romanesti.
Colanele acestea sunt facute din alabastru, una din cele mai transparente marmore – si asa, tanratul nostru explica inainte, in timp ce vizitatorii asculta cu placere, iar friza de arama a lui Constantinescu devine o carte placuta a Istoriei Neamului Nostru.
Etajul e consacrat in intregime Serviciului Social desubt directia d-lui profesor Dimitrie Gusti, caruia, cu drept cuvant, i-se datoreste tot succesul acestei Expozitii romanesti.
Imediat la stanga sunt 4 “Diorame” aratand sistemul de educatie altineretului roman: “Strajerii, sportul si educatia adultilor.”
La mijlocul salei se gaseste o frumoasa opera de pictura decorativa “Servicul Social”, a pictorului Theodorescu Sion, portretand sucesul Serviciului Social la sate.
O alta “ Dioarama” reusita, reprezentand “Echipele studentesti la lucru intr-un sat” e , fara indoiala un punct atractiv.
INTERIORUL CASEI ROMANESTI
Alaturi de Pavilionul nostru e Portugalia, apoi Luxemburgul, iar la dreapta, pe Aleea Internationala, se inalta majestuoasa frumoasa si originala “Casa Romaniei”.
“Casa Romaniei” e o cladire solida cu multe balcoane si colonade frumoase, fiecare variind in desemn, cu o intrare podobita de un portar impozant, aproape 10 metri in inaltime, sculptat din marmora, si cu un turn maret, in felul celor al vechilor noasrte cetatui. Are ocurte larga, inconjurata de ziduri groase cu doua porti mari de lemn sculptat si ogradina frumos impodobita cu plopi.
In fata intrarii, alaturi de trei steaguri mari, doua romanesti si unul american, vedem doua impozante bassorealiefuri artistic sculpate in piatra, reprezentand stramosii nostrii, “dacii” opera d-nei Lavrilliere Cosaceanu, si “Romanii” opera d-lui M.Basarab.
Intrand inauntru o mare sala racoroasa a caror bolti si arcuri iti aminteste de casele boieresti, patriarhale, te face sa uiti, pentru un moment ca te afli in cea mai moderna tara din lume, tara caselor “Sgarie-nori”, America…
O poarte enorma semicirculara de fier forjat, care de departe pare ca o dantela fina, separa localul restaurantului de restul cladirei; iar covoarele, lucrarile dnei Gheata, cosimbolica si alegorica a Romaniei – opereaza asa de natural la frumusetea salii in rolul lor decorativ pe fondul rozaceu al marmorei.
Peretele din standa, in forma de semi-cerc, e acoperit de un panou decorativ, pictura pe sticla, o harta briliant colorata. E lucrarea d-lui Mazilescu.
Pictura romaneasca de sevalet e reprezentata de 13 artisti cu un total de 20 tablouri.
Sculptura de asemenea mai e reprezentata de opt lucrari mai mici, torsuri, figurine, capete etc.
La stanga, avem un balcon impodobit de patru coloane majestuase. Intrand in sala debanchete ni se deschide ofrumoasa usa autrita, toata sculptata in lemn. E obiectul de admiratie al tuturor.
La etajul al III-lea e expozitia economica.
Aici s-a incercat sa se acomodeze tot ce produce tara noastra – deacea vom vedea in diferite galantare de sticla, expuse: conserve de tot felul, salamuri, branzeturi, cereale, uleiuri etc. – apoi blanuri, pielarii, industria casnica, etc,
Pictorul Miracovici in legatura cu aceasta expozitie a facut 9 panouri decorative industriale foarte reusite si care acopera tot spatiul peretilor din aceasta sala.
Intrand in camera urmatoare suntem atrasi fara sa vrem de un impozant al M.S. Regelui Carol II-lea. Lucrarea sculptorului Ion Jalea e fara indoiala o adevarata opera de arta.
Ca sa ne coboram luam ascensorul si iata-ne in cateva secunde jos. Din nauntrul restaurantului se aud melodi sublime, cantecele noastre romanesti. Si care este acela care poate rezista lor? Orchestra lui Grigoras Dinicu canta cu foc o doina. Intram in restaurant: o sala mult mai mare ca sala de banchete. Arcuri si bolti pretutindeni, in fund un panou decorativ, fragmente din “Nunta” pictorului Demian. Ici si colo in cate un colt, cate o fota, o oala doua si cate o stachina romaneasca asezate cu gust, dau o atmosfera cu totul noua. Un covor frumos, mare cat sala, tot al Soc.Femeilor romane acopera pardoseala.
Suntem intampinati cu o curte romaneasca, care place atat de mult americanilor, si suntem condusi la o masa in gradina. Tocmai acum Fanica Luca ii trage o batuta din naiul lui. Iar deliciosul miros provenit de la gratar, care e in plina activitate, ne mareste pofta de mancare. Bucatele si vinurile noastre le cunoasteti cu totii acasa, dar vreau sa spun ca americanii sunt incantati de ele.
Dupa masa vizitam Expozitia de cusaturi, covoare si ceramica din gradina restaurantului. Expozitia e contributia muzeului Tzigara Samurcas, muzeul Industrial si al ministerului de Agricultura.
Inchei acest articol cu ferma convingere, ca sacrificiul facut, de tara noastra, prin participarea ei la aceasta mare Expozitie internationala va fi rasplatit prin prestigiul capatat dela aceste milioane de suflete, care vizitandu-ne au invatat sa ne cunoasca, sa ne aprecieze si sa ne stimeze, ca pe un popor cu adevarat civilizat ce suntem.
Lasă un răspuns