Planuri si proiecte pentru volumul V al Enciclopediei Romaniei

Planuri și proiecte pentru volumul V al Enciclopediei României

Sanda Golopentia, Prof. Em., Brown University

 Revista Transilvania, nr. 10-11, 2014

Plans and Projects for Volume V of the „Encyploclopaedia of Romania”

The prezent paper contains information from Anton Golopenţia’s personal archive consening the unpulished volume V anVI of the Encyclopaedia of Romania. The volumes were dedicated to Romanian culture. Among the materials that we discuss figures an ample proiect for volum V of the Encyclopaedia autored by A. Golopenţia.

Keywords: Encyclopaedia of Romania vol.V – Anton Golopenţia – project for vol. V of the Encyclopaedia
Enciclopedia României este, după cum se știe, un monument neterminat. Doar patru, din cele șase volume plănuite, au apărut, în condiții de tensiune internațională crescândă. Pornită sub înaltul patronaj al Reginei Maria, Enciclopedia va fi patronată ulterior de către Carol al II-lea (vol. I–III) și Mareșalul Ion Antonescu (vol. IV).

Tipărirea s-a efectuat în condiții de excepție de către Imprimeria Națională. Intervalele de tipărire sunt importante pentru cele ce urmează. Ele permit o primă orientare în operația de datare a planurilor și proiectelor despre care vom vorbi. Volumele I (Statul) și II (Țara Românească) au fost tipărite între ianuarie 1936 și mai 1938. La volumul III, Imprimeria Națională a lucrat între septembrie 1938 și decembrie 1939. Încetinite de izbucnirea războiului, lucrările de tipărire a volumul IV s-au înscris între septembrie 1939 și mai 1943. Termenele lungi sugerează, în afară de complexitatea operației, predări parțiale disparate (simultane pentru volumele I și II), mai degrabă decât lucrul întins la un manuscris predat integral. Plănuita Editură a Enciclopediei, de tip Larousse, care ar fi grăbit poate lucrările, fără a le asigura însă o calitate comparabilă, nu s-a realizat.

Soarta volumelor V și VI ale Enciclopediei nu a făcut până acum obiectul unor cercetări speciale. Paginile de față încearcă un început în această direcție. Prezentăm pentru moment, din lipsă de timp și spațiu, doar câteva documente privind volumul V (nu trebuie uitat însă că, după cum vom vedea, volumul V a reprezentat ansamblul din care a fost decupat ulterior volumul VI), urmând ca într-o versiune lărgită a acestui articol să abordăm o serie de alte documente privind atât volumul V cât și volumul VI. Toate documentele de care vorbim provin din arhiva personală a lui Anton Golopenția. Ele au fost regrupate de A.G. într-un dosar special, de lucru.

Documentele la a căror prezentare ne limităm în textul de față sunt două planuri care apar în două prospecte (nr. 1 și 3) ale Enciclopediei și două proiecte ale volumului V.

Spre deosebire de planuri, care se limitează la defalcarea și organizarea temelor, proiectele înaintează spre concretizare în măsura în care includ date privind autorii prevăzuți pentru diversele teme, eventual numărul de pagini afectate temei respective.

Planurile ne interesează în măsura în care ar putea ilustra punctul de plecare al reflecției la proiecte. Nu trebuie uitat însă că e deopotrivă posibil și ca prospectele să prezinte sinoptic, printr-un plan, un stadiu avansat al lucrării. Ne întrebăm de asemenea dacă A.G., care se ocupa de publicitatea pentru publicațiile Școlii, a fost implicat în redactarea sau finalizarea lor.

Numărul mare al variantelor și amploarea textelor ne împiedică să publicăm aici ansamblul proiectelor din arhiva lui A.G. E probabil că, așa cum Mircea Vulcănescu prezentase Comitetelor de redacție ale Enciclopediei proiectul volumului III (Economia națională), Anton Golopenția pregătise un proiect pentru volumele V–VI ale lucrării[1], trecând prin opțiuni și redactări succesive care se cer ordonate.

 

1. Planul volumului III. Cultural al Enciclopediei în trei volume (Prospect 1)

Planul acesta apare într-un prim prospect, nedatat, al Enciclopediei. Dacă ținem seama de faptul că tipărirea volumelor I și II ale Enciclopediei s-a efectual în intervalul ianuarie 1936–mai 1938, Prospectul 1, anunțând apariția întregii Enciclopedii în anul 1937, datează, probabil, din anul 1936.

Prospectul numără 8 pagini nenumerotate, tipărite în negru, roșu și gri. La p. 1 e reprodusă coperta Enciclopediei (fără indicarea numărului de volum), sub care apar în chip de motto câteva cuvinte ale Reginei Maria: „Enciclopedia unei țări cristalizează istoria, evoluția și progresele realizate de poporul respectiv; Enciclopedia României a înfăptuit astfel un înalt comandament de neprețuită utilitate socială”. Două foi răzlețe, tipărite recto/verso — una conținând lista colaboratorilor la vol. I (Politico-administrativ) și II (Economic), cea de a doua intitulată Lămuriri, semnată de Comitetele de redactare ale Enciclopediei României și reluând motto-ul citat mai sus — au fost inserate în prospect. Lămuriri-le vorbesc despre crearea în anul 1932 a „fundațiun[ii] științifice de promovare a culturii românești Enciclopedia României”, indică un număr total de 250 de colaboratori pentru cele trei volume compunând Enciclopedia și anunță publicarea lor iminentă sub patronajul Reginei Maria: „Sub Înaltul Patronaj al M.S. Regina Maria, această vastă lucrare se află sub tipar la Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului și va apare în cursul lunii februarie 1937”. La sfârșitul listei colaboratorilor se menționează o listă viitoare de 150 de colaboratori la vol. III (Cultural), care urmează să fie tipărită tot „în cursul lunii februarie 1937”. În viziunea de atunci a autorilor Prospectului I, Enciclopedia urma deci să aibă trei volume: vol. I. (Politic-administrativ), vol. II. (Economic) și vol. III. (Cultural). La p. 4, 6 și 7–8 apar prezentări sinoptice ale planurilor pentru cele trei volume. Între planul (în 8 capitole) al vol. I și sumarul efectiv al volumelor tipărite I și II care-i corespund (cuprinzând 12 capitole respectiv două părți), diferențele de conținut și ordonare sunt notabile. La fel, planul sinoptic al vol. II (Economic) se distanțează substanțial de structura volumelor publicate III și IV care-l realizează. Aceasta ar putea sugera că cele două planuri corespund unei faze inițiale a elaborării volumelor.

În cele ce urmează, reproduc prezentarea sinoptică a volumului III cuprins în Prospectul 1 (p. 7–8). În ciuda titlului, ea corespunde, după cum am văzut, volumelor V și VI ale Enciclopediei, a cărei amplificare prin scindarea fiecăruia din cele trei volume inițiale e sugerată de altfel implicit prin prezentarea grafică din prospect: la p. 2, alături de cotoarele clar marcate ale volumelor I–III ale Enciclopediei sunt prevăzute altele trei, oarbe, care anunță implicit o serie de șase volume.

Planul sinoptic al volumului III. Cultural este precedat de un anunț în care relevăm sintagma Creația culturală, care va deveni titlu (sau subtitlu) în faze ulterioare ale lucrărilor. Cităm pagina în întregime:

Creația culturală a poporului românesc este înfățișată prin vastul material documentar cuprins în vol. III cultural al Enciclopediei, cu următorul plan:

 

Vol. III. Cultural

1200 p.

 

1. Condițiile activității culturale:

 

1. istorice: originea și evoluția culturii românești.
2. sufletești: Împărțirea activității culturale după limbă, lege, știință de carte și îndeletniciri.
3. biologice: Împărțirea pe neamuri, sex, vârstă și familii.
4. geografice: Răspândirea pe religiuni, provincii, județe, sate și orașe.

 

1. FORMELE ACTIVITĂȚII CULTURALE:

 

1. — Ramuri:
2. pure: Teologie, Filosofie, Știință, Literatură, Artă, Sport.
3. practice: Religie, Medicină, Drept, Administrație, Economie, Tehnică, Divertismente sociale.

 

1. — Funcțiile activității culturale:
2. creația valorilor: Academia Română; Fundațiile regale; Alte Academii și Societăți de cultură înaltă; Institute de creație științifică, teoretică și aplicată, artistică, literară și sportivă; Laboratorii; Ateliere și cenacluri; Birouri tehnice, juridice și economice; Oficii administrative.
3. transmisiunea și conservarea valorilor: Învățământul public și privat de toate gradele; Universități și școli speciale superioare; Școli primare generale și speciale; Cultele; Biserici și Mănăstiri; Tipografii și edituri; Cărți; Publicațiuni periodice și ocazionale; Biblioteci; Muzee; Expoziții; Teatre și spectacole; Stadii; Bazine de înot; Săli de arme; Hipodromuri; Velo- și auto-dromuri; Aerodromuri; Terenuri de sport; Case de adăpost și turism; Asociații culturale generale și speciale, profesionale, confesionale etc.; Asociații de propagandă culturală; Atenee populare, cercuri și cluburi.

 

1. — Personalul cultural:
2. Agenți creatori, transmițători și conservatori.
3. Auxiliari.
4. Elementul receptor (public, clientelă etc.).

 

1. — Mijloacele acțiunii culturale:
2. Fonduri și
3. Instrumente.

 

1. — Formele tehnice speciale ale culturii:
2. Elemente.
3. Structuri.
4. Stiluri.

 

1. Organizarea socială a culturii:
2. Personalități.
3. Opinii și curente.
4. Asociații.
5. Instituții de stat și particulare.

 

Remarcăm de la început că volumul III, la fel cu volumele I și II de altfel, nu are încă un titlu.

Organizarea capitolului I reia Cadrele gustiene. La fel, prezentarea funcțiilor activității culturale, a personalului cultural, a organizării sociale a culturii reflectă cu fidelitate gândirea lui D. Gusti.

Distincțiile ramuri pure/practice ale culturii, elemente/structuri/stiluri (sub Formele tehnice speciale ale culturii), ca și alte formulări se adresează mai degrabă unui public universitar decât publicului larg.

Dacă raportăm acest plan la contextul de ansamblu al prospectului, remarcăm unele inconsecvențe. Astfel, la p. 4 a prospectului apare, marcat cu litere uriașe în culori, pasajul:

Planul

numai o clasificare a științelor?

NU! ci și o ordine umană a problemelor.

Enciclopedia României nu se ocupă decât cu condițiile de viață și manifestările poporului românesc.

Fără să dea extindere trecutului, ea și-a propus să se ocupe în special de prezent.

 

Dar capitolul I — Condițiile activității culturale —debutează cu condiții istorice (Originea și evoluția culturii românești).

Remarcăm de asemenea că planul A conține un element de concretizare: indicarea dimensiunilor volumului, stabilite (sau limitate) la 1.200 pagini.

 

1. Planul volumului V. Cultura națională al Enciclopediei în șase volume (Prospect 2)

 

            Planul acesta apare în Prospectul 2, la p. 8. Prospectul datează probabil din anul 1938, după apariția, în mai, a volumelor I și II și înainte de predarea la Imprimeria Națională, în decembrie, a volumului III. Economia națională.

Prospectul 3 anunță și reprezintă grafic o Enciclopedie a României în care volumele I și II despre care se vorbise anterior s-au desfăcut fiecare în câte două volume, iar fostul volum III. e reprezentat momentan doar prin volumul V (dar un desen aflat pe dosarul copertă al prospectului indică non-echivoc șase volume, iar la p. 1 figurează în mod explicit specificarea „Această operă formează o colecție de 6 volume…”). Volumele au de acum titluri, jumătate dintre ele bucurându-se și de câte un subtitlu:

Vol. I. Statul. Structura și organizarea politică a statului românesc;

Vol. II. Județe și orașe;

Vol. III. Economia națională. Structura și organizarea economică a României, icoana vie a muncii organizate românești;

Vol. IV. Întreprinderi și instituțiuni economice. Unitățile economiei românești

Vol. V. Cultura națională.

 

Reproducem pagina 8, pe care apare cel de al doilea plan:

 

Volumul V. CULTURA NAȚIONALĂ

Cuprinde:

CREAȚIA CULTURALĂ a poporului românesc privind complexul manifestărilor lui spirituale.

 

PLANUL

 

1. Condițiile generale ale culturii românești

 

1. Pământul
2. Neamul
3. Istoria: origini și influențe
4. Viața morală și spirituală socială

 

1. Caracterele originale ale culturii românești
2. Elemente
3. Structuri
4. Forme și stiluri

 

III. Creația țărănească

 

1. Caracteristici sociale
2. Elemente: originale și însușite
3. Tipuri regionale de cultură
4. Forme și caractere specifice: a) Civilizația țărănească (unelte, tehnici, locuință, costum, decorație interioară); b) Limbă (graiuri); c) Înțelegerea lumii și a vieții. Religiozitatea; d) Arta (poezie, muzică, joc, teatru, sculptură, plastică).
5. Conservarea și transmiterea creației

 

1. Creația cultă

 

1. Caracterele sociale și evoluția
2. Formele creației și caracterele lor specifice: a) Limbă literară; b) Filosofie și teologie; c) Știință: pură și aplicată; d) Tehnică, economie, drept; e) Artă: plastică, muzică; f) Sport, radio, cinematograf.
3. Conservarea și transmiterea valorilor: a) Învățământul; b) Tiparul: cartea și publicațiile periodice; c) Biblioteci, muzee, instituții culturale.

 

1. Destinele culturii românești

 

Volumul V cuprinde: 1.400 pagini; 1.800 ilustrațiuni în text; 280 planșe colorate și fotomontagii în afară de text. Trei planuri de trimitere sistematice; Un indice alfabetic cuprinzând 15.000 cuvinte cu materia acestui volum.

 

De data aceasta, volumul are un titlu — Cultura națională — și chiar un început de subtitlu, aflate în paralelism evident cu titlul volumului III. Economia națională și cu subtitlurile volumelor I (Structura și organizarea politică a statului românesc) sau III (Structura și organizarea economică a României). Paralelismele acestea creează așteptarea ca volumul V să aibă, la rândul lui, drept subtitlu, Structura și organizarea culturală a României (sau un echivalent). Din nou, simetria tratărilor politico-administrative, economice și culturale ne îndreptățește să așteptăm un volum VI care să detalieze instituțiile culturale, așa cum volumul II prezenta Județe și orașe ale României, iar vol. IV intenționase să abordeze Întreprinderi și instituții economice. Unitățile economiei românești[2].

Planul acesta evidențiază cu claritate arhitectonica de simetrii și rapeluri a Enciclopediei, stimulând și satisfăcând așteptările cititorilor. El (a) reia capitolul I din planul publicat în Prospectul 1, (b) abandonează capitolul II (care pare a fi fost perceput ca mai indicat pentru un volum ulterior, dedicat instituțiilor culturale și agenților culturali), cu excepția subcapitolelor A și B.2 (care trec la capitolul IV. Creația cultă) și E. Formele tehnice speciale ale culturii (care devine capitol independent și primește titlul Caracterele originale ale culturii românești), și (c) introduce trei importante capitole noi: III: Creația țărănească; IV. Creația cultă și V. Destinele culturii românești.

Remarcăm că, de data aceasta, în capitolul I, istoria apare pe locul al treilea, volumul orientându-se implicit spre prezent.

Creația țărănească și creația cultă sunt abordate relativ izomorf, prevăzându-se în cadrul ambelor subcapitole de tipul Caracteristici sociale, Forme și caractere specifice, Conservare și transmitere. În cadrul capitolului Creația țărănească apar și subcapitole dedicate opoziției dintre elementele originale și însușite sau unor tipuri regionale, care nu au corespondent în capitolul dedicat Creației culte.

Prin dispunere, planul subliniază evoluția de la creația țărănească la creația cultă, dând astfel prioritate în acest punct, în mod implicit, istoriei în raport cu prezentul și punctului de vedere sociologic/etnologic/antropologic în raport cu alte opțiuni posibile în organizarea materialului.

Redactarea simplificată a planului se adresează în mai mare măsură publicului larg. Specificările de sub III.4 și IV.2, 3 par a corespunde unor zone relativ elaborate ale volumului.

Introducerea capitolului V. Destinele culturii românești (atribuit prof. D. Gusti) reia în parte, și probabil nu întâmplător, titlul lui N. Iorga din prezentarea planului general al Enciclopediei în volumul I: Originea, firea și destinul neamului românesc. Enciclopedia începuse cu un text gustian[3] — și se încheia rotund cu un altul.

Remarcăm că, în raport cu planul din Prospectul 1, numărul paginilor atribuite volumului a crescut de la 1.200 la 1.400, apărând indicații suplimentare cu privire la ilustrațiile din text (în număr de 1.800), planșele colorate și fotomontajele din afara textului (în numă de 280), trimiterile și indicele alfabetic de 15.000 de cuvinte. Toate aceste elemente sugerează că redactarea volumului era în desfășurare. Planul B ar putea fi redarea sinoptică a unei lucrări în mers.

 

1. Plan-bibliografie pentru volumele V și VI ale Enciclopediei

Planul acesta ocupă 18 pagini dactilografiate (p. 1–8, vol. V; p. 9–18, vol. VI). Volumului V îi corespund două capitole mari: I. Condițiile generale ale culturii românești și II. Cultura rurală. Volumul VI are compoziția: III. Cultura ideală;  IV. Contribuția românească la cultura altor țări; V. Destinele culturii românești. Prin poziționarea centrală a distincției dintre cultura reală (se sugerează, printr-o adnotare, formularea cultura rurală) și cultura ideală, textul acesta pare a fi fost elaborat după planul A (care nu conține această distincție) și înainte de planul B (care prevede abordarea într-un volum unic a creației culturale țărănești și a celei culte). Formularea planului îl situează în categoria textelor pentru un public universitar, asemenea planului A. Adnotări cu creionul și cu cerneală aparținând mai multor colaboratori sugerează că planul a circulat între ei, fiind supus nu atât unei dezbateri, cât unei operații colective de completare. Dată fiind amploarea și complexitatea documentului, ne rezervăm prezentarea lui într-o contribuție viitoare.

 

1. Proiectul I. Volumul V. Creația culturală

Proiectul acesta, dactilografiat pe 2 pagini, poartă mențiunea „Proiectul I”, dactilografiată pe un patrat de hârtie care i-a fost atașat. Mașina de scris e cea folosită de A.G. pentru dactilografierea altor proiecte prezentate lui D. Gusti, pe care le-am reprodus în volumul III al Rapsodiei epistolare. E greu de spus, pentru moment, dacă Proiectul I a fost redat sinoptic în planul B sau, dimpotrivă, îi urmează, detaliindu-l și specificându-l.

Textul Proiectului I este următorul:

 

ENCICLOPEDIA ROMÂNIEI

Vol. V. CREAȚIA CULTURALĂ

 

1. Condițiunile generale ale culturii românești

 

1. Pământul: Prof. S. Mehedinți
2. Rasa: Prof. Râmneanțu, Prof.Dr. Rainer, Popovici, Făcăoaru, Prof. Pittard.
3. Istoria: Prof. N. Iorga
4. Viața morală și spirituală socială: Prof. D. Gusti, Mircea Vulcănescu, Golopenția, Stahl.

 

1. Specificul culturii românești

 

1. Elemente }
2. Structuri } Lucian Blaga, Mircea Vulcănescu
3. Forme și stiluri }

 

III. Creația țărănească

 

1. Evoluție, elemente originale și însușite: Radu Vulpe, Vladimir Dimitrescu, Prof. Tzigara samurcaș, Mușlea.
2. Caracteristici sociale: Stahl, C. Brăiloiu.
3. Tipuri regionale de cultură: Vrancea (Stahl); Bihor (Ioan Georgescu); Bucovina (George Drumur, Mircea Streinul); Țara Oltului (Herseni); Maramureș (Ioan Georgescu); Țara Moților (Tache[4] Papahagi…); Timoc (Blidariu); Ucraina (Smochină); Istria (Leca Morariu, Iroaie); Macedonia (Capidan, Noe, Murnu).
4. Forme și caractere specifice:
5. a) Civilizația: unelte, tehnici (Vuia, Mehedinți, Conea); arhitectură (Gr. Ionescu, Stănculescu); costum (D-na Enăchescu); decorație interioară (Chelcea).
6. b) Limbă, graiuri (Sextil Pușcariu, Iordan)
7. c) Înțelegerea lumii și a vieții (Stahl)
8. d) Religiozitatea (Stăniloaie)
9. e) Arta: poezie (Botta); muzică, joc (Brăiloiu, Drăgoi); teatru, mironosițele (Victor Ion Popa); Vicleim, Capra, Plugușorul (Boia).
10. Conservarea și transmiterea creației: Datini, obiceiuri (Ionică, Stahl și monografiștii)

 

1. Creația cultă

 

1. Caracterele sociale și evoluția:

Epoca întemeitorilor (Iorga)

Epoca lui Ștefan cel Mare (Arh. G.M. Cantacuzino)

Epoca lui Neagoe și a întâielor tipărituri (C.C. Giurescu)

Epoca lui Matei și a lui Vasile Lupu (Gh. Brătianu)

Epoca lui Brâncoveanu (P.P. Panaitescu)

Secolul XVIII (Lupaș)

Secolul XIX (I.L. Filitti)

Perioada contemporană

 

2. Formele și caracterele lor:

 

1. Limba literară (Cartojan, Leca Morariu, Caracostea)
2. Filologie (Rosetti)
3. Proza literară (Cartojan, Vianu, Șerban Cioculescu, Perpessicius)
4. Drama și teatrul (Ion Marin Sadoveanu, Toma Vlădescu)
5. Poezia (Botta, Pillat, Perpessicius)
6. Filosofia (Petrovici, Vulcănescu, Noica, Băncilă))
7. Teologie (Pr. N. Popescu, Pr. D. Stăniloaie, Nichifor Crainic)
8. Artă plastică (Oprescu, Busuioceanu, Șirato)
9. Arhitectură (G.M. Cantacuzino), Muzică (Jora, Ciomac, Brediceanu)
10. Știință pură și aplicată (colaboratorii volumelor Academiei)
11. Tehnică (Vâlcovici)
12. Istorie (Andrieșescu, Bănescu)
13. Economie (Eugen Demetrescu, Ion Veverca)
14. Drept (Andrei Rădulescu, Al. Costin, Djuvara, Mihail Antonescu, Valentin Georgescu)
15. Sport (Camil Petrescu)
16. Radio (V. Voiculescu)
17. Cinematograf (Ion Cantacuzino)

 

3. Conservarea și transmiterea valorilor:

 

1. Învățământul (O. Ghibu, G.G. Antonescu)
2. Tiparul, cartea și publicațiile periodice (Cartojan, Georgescu-Tistu, Gh. Cardaș, Băncilă)
3. Biblioteci (Cardaș, Georgescu-Tistu)
4. Muzee: istorice arheologice (Andrieșescu, Vl. Dumitrescu); de artă (Tzigara Samurcaș); științifice (Antipa)
5. Instituții culturale, cămine, asociații etc. (Neamțu)

 

1. Destinele culturii românești (Prof. D. Gusti)

 

Proiectul acesta, deși dactilografiat de A. Golopenția, nu pare să-i aparțină. Ar fi fost ciudat ca A.G. să prezinte simultan două proiecte (proiectul care urmează poartă, dactilografiată pe un pătrat de hârtie similar cu cel de care vorbeam mai sus, mențiunea Proiectul II). Titlul, Creația culturală, reprezenta în planul B, intitulat Cultura națională, un eventual subtitlu. Înlocuirea punctului 2 (căruia îi corespund punctele 3. [Condițiile biologice] în planul A și 2. Neamul în planul B) prin 2. Rasa e de asemenea o opțiune puțin probabilă pentru A.G. Ipoteza noastră e că A.G., pregătindu-și proiectul spre discutare în Comitetul de redacție, a dactilografiat și un proiect anterior (cel de față) spre a oferi colegilor săi posibilitatea comparației și a alegerii.

La argumentele de mai sus se adaugă faptul că dosarul lui A.G. nu conține nici o redactare manuscrisă (parțială sau totală) corespunzând acestui proiect.

 

1. Proiectul II. Anton Golopenția. Enciclopedia României., Vol. V — Cultura națională

 

Proiectul acesta, dactilografiat pe 6 pagini este redactat de A. Golopenția. O dovedesc numeroase fragmente manuscrise, care îl însoțesc în dosarul de care vorbim, precum și elemente de conținut sau de selectare a contributorilor, pe care le vom semnala. Începem prin a reproduce textul Proiectului:

 

1. Condițiile culturii românești

 

1. — Pământul:

 

1. Pământul românesc (Mehedinți)
2. Pământul românesc și marile centre de cultură (Iorga)
3. Misiunea românească în răsăritul Europei (Botta)

 

1. — Poporul:

 

1. Constituire și evoluție:
2. Autohtonii Daciei (Andrieșescu)
3. Romanizarea (Daicovici)
4. Năvălirile: Goți–Gepizi, Slavi, Avari–Cumani–Pecenegi, Unguri (Sacerdoțeanu)
5. Închegarea poporului românesc (Giurescu)
6. Mișcări în masa poporului românesc (istoric lucrat de tineri cu metodă sociologică (echipa Golopenția)
7. Aluviuni (infiltrații, colonizări), războaie, ocupații (istoric lucrat de tineri cu metodă sociologică  (echipa Golopenția)
8. Românii de peste hotare (Capidan)

 

2. Românii (Antropologie):
3. Trupul (Mitu Georgescu)
4. Substratul psihofizic (Zevedei Barbu, Salvator Cupcea)

 

3. Caracterele poporului românesc și unitatea lui:
4. Limba (Iorgu Iordan)
5. Legea (Stăniloaie)
6. Datina (Fotino)
7. Națiunea (Dan Botta)

 

1. CREAȚIA CULTĂ

 

1. — Condiții sociale:

 

1. Așezare (Golopenția)
2. Trecut (în Vechiul Regat: de la boieri și târgoveți la burghezia modernă: în Transilvania: ascensiune de oieri și emancipare de iobagi) (Golopenția)
3. Structura socială a orășenimii românești (conducătorii politici, conducătorii spirituali, conducătorii economici, inteligența, burghezia mare, mijlocie și mică, funcționarii rurali — rolul elementelor alogene (Golopenția)

 

1. — Creația cultă românească:

 

1. – Caractere. Creația, transmiterea și conservarea în viața spirituală a elitei.
2. – Evoluția istorică:
3. Între Roma și Bizanț (feudalism catolic – autocrație ortodoxă). Epoca întemeierii statelor române (George Brătianu)
4. Cultura slavo-bizantină oblăduită de biserică din epoca de consolidare a statelor române (C. C. Giurescu)
5. Laicizarea și românizarea, sub influența Renașterii, a Reformei și a Umanismului. Veacul XVII (P. P. Panaitescu)
6. Absolutismul luminat în țările românești: Fanarioții în Muntenia și Moldova, austriecii în Transilvania (I. Lupaș)
7. Renașterea politică românească: Latiniștii Eliade–Asachi, Kogălniceanu–Bălcescu (Victor Papacostea)
8. Orientarea spre clasicism (N. Lascu)
9. Liberalismul europenizator și criticii lui conservatori (pașoptiștii–liberalii, junimiști —Eminescu și Creangă—semănători) (Veverca)
10. Spre sinteza dintre românesc și european, țărănesc tradițional și orășenesc modern (Mircea Vulcănescu)
11. – Realizări:
12. Limba literară — Vechile texte (Al. Procopovici); Școala latinistă (M. Pop); Eliade–Eminescu (Caracostea)
13. Gândirea religioasă (Stăniloaie)
14. Orientarea rațională în lume și viață:

– Filosofia: Metafizica (D.D. Roșca); Filosofia naturii (Noica); Filosofia culturii (Băncilă); Epistemologie (Z. Barbu); Logică (Bagdasar)

– Științele teoretice: Matematica (V. Marian)

– Științele experimentale: Astronomia (Coculescu); Mecanica (V. Vâlcovici); Fizica (Valer Novac); Chimia (I. Cădaru); Biologia generală, animală și vegetală (Săvulescu); Fiziologia (Benetato); Antropologia (V. Papilian); Psihologia (Beniuc)

– Științele sociale: Sociologie (Golopenția); Economia politică (Eugen Demetrescu); Demologia (Mitu Georgescu); Demografie – statistică vitală (Râmneanțu); Politica (Bucur Șchiopu); Antropogeografia și geopolitica (I. Vintilescu, Golopenția); Biopolitica (I. Moldovan –O. Comșia)

– Științele descriptive: Geografia (V. Mihăilescu); Mineralogia (Mrazec); Exploatarea minieră (Mrazec); Botanica (Valeriu Butura); Zoologia (D.N.Voinov); Cercetări hidrobiologice (Gr. Antipa); Etnografia (Romulus Vuia, Conea); Folklorul (I.[5] Mușlea); Filologia (Ivașcu)

– Științele istorice: Geologia (Simionescu); Paleontologia (Ion Băncilă); Arheologia (Protoistorie, Preistorie) (—); Istorie romană (Lambrino); Istorie universală (N.A. Constantinescu); Istoria românilor (Victor Papacostea)

1. – Stăpânirea lumii și a vieții:

– Tehnica industriei (Bușilă și I.R.E.); Geniu civil (Ion Ionescu); Geniu militar (—); Mecanică, electrotehnică (Bușilă); Tehnologie (Orbonaș); Arhitectură (G.M. Cantacuzino); Chimia aplicată (—); Agronomie (Ionescu-Șișești); Geofizică (Sabba S. Ștefănescu[6]); Silvicultură (Tănăsescu, Golopenția); Zootehnie (G.K. Constantinescu); Medicină veterinară și parazitologie (I. Ciurea, Adamescu)

– Medicina: Chirurgie (C. Daniel, D. Gerota); [Clinică] medicală (Danielopol); Ortopedie (Rădulescu); Dermatosifiligrafie (Fl. Sărățeanuu); Oftalmologie (D. Manolescu); Oto-rino-laringologie (N. Mețianu); Neurologie (Sisești, Minea); Psihiatrie (Tomescu); Obstetrică–ginecologie (Daniel); Pediatrie (Manicatide); Farmacologie (—); Balneologie (Țeposu); Medicina legală și Criminologia (Mihai Kernbach și A. Roșca)

– Igienă: Sănătate publică (I. Moldovan); Epidemiologie (I. Moldovan); Asistență socială (—); Igiena mentală (S. Cupcea)

– Pedagogie (—)

– Previziuni sociologice, calculul conjuncturilor (Golopenția)

1. – Organizarea colectivității:

– Dreptul — Public (administrativ, constituțional) (Toader); internațional (M. Antonescu); — Privat (Civil) (Dinu Arion); (Procedură) (Herovanu); (Penal) (Dongoroz); Comercial (M. Bârcă); — Roman (Valentin Georgescu); — Filosofia Dreptului (Mircea Djuvara)

– Etica (Mircea Vulcănescu)

1. – Contemplarea lumii și a vieții:

– Proza literară (Al. Marcu); Critică și eseu[7] (N. Roșu); Drama și teatrul (T. Vlădescu, Acterian); Poezia[8] (—)

– Pictura — Bisericească (D.I. Ștefănescu); Începuturile picturii moderne (Oprescu); Până la război (Șirato); După război (Busuioceanu)

– Sculptura (Broșteanu)

– Arhitectura — Veche (Grigore Ionescu); Recepțiunile (Occidentalizarea) (G.M. Cantacuzino); Crearea unui stil arhitectural românesc (P. Antonescu)

– Muzica — Bisericească (Păr. St. Petrescu); Laică veche (Jora); Laică modernă (Ciomac)

– Dansul (Ciomac)

– Estetica (Vianu)

 

III. Cultura țărănimii

 

1. — Țărănimea românească (Echipa Golopenția)
2. Distribuția geografică: așezări răzlețe (comune cu casele risipite), sate, mahalale agricole ale târgurilor și orașelor)
3. Număr (Populația rurală și urbană țărănească)
4. Conformație fizică și psihologică
5. Trecut (de la moșneni și răzeși, prin clăcășie, la țăranul de azi)
6. Grupurile regionale vechi („țările” și „ținuturile”) și noi (de colonizare)
7. Prefacerea de azi a țărănimii (Instrucție publică, raționalizare a culturilor, orășenizare, proletarizare în urma suprapopulării agricole, emigrare în orașe și trecere în muncitorime și mica burghezie). Consecințele ei de ordin cultural.

 

1. — Cultura țărănimii românești

 

1. Caracterizare. Aspectul special al creației, conservării și transmiterii de bunuri culturale în cultura tradițională a țărănimii (a. creatorul ca purtător de cuvânt al obștiei; b. relativa mobilitate, datorită faptului că bunul cultural țărănesc nu e înmărmurit [în] scris, nici păstrat în muzee; c. ritm de evoluție încet).
2. Elemente:
3. Casa, grădina și ograda țărănească — Ardeal, Banat (R. Vuia); Muntenia (V. Mihăilescu); Moldova, Basarabia (Tufescu)
4. Îmbrăcămintea (Oprescu, D-na Enăchescu, Golopenția)
5. Economia țărănească — pastoral-forestieră (Stahl); pastoral-cerealieră (M. Pop); cerealieră (M. Pop); forme mixte (migrațiuni sezoniere, ocupații anexe, pendulare spre oraș) (Golopenția); comerțul țărănesc (A.E. Popa)
6. Limba: graiurile și limba comună (Sever Pop, Emil Petrovici)
7. Spiritualitatea țărănească

– t r a d i ț i o n a l ă :

Religia:

– Creștinismul (Niță Mihai); Elemente păgâne (Romulus Vulcănescu);

Concepții tradiționale despre lume și viață:

– Știința țărănească: Astronomie, Geologie, Geografie, Meteorologie (Ion Ionică); Botanică (Valeriu Butura); Zoologie, Antropologie, Psihologie, Sociologie (Ion Ionică)

– Practici țărănești: Semnele vremii (—); Creștere de vite/ practici (Dr. Muțiu), medicină veterinară (Dr. P. Bartoș); Agricultură (—); Terapeutică/ descântat (Ștefania Golopenția), rugăciune (Iosif), medicina empirică (Gomoiu, V. Bologa)

– m o d e r n ă :

– Instrucția școlară (A. Golopenția)

1. Arta țărănească

Muzica și jocul (Brăiloiu)

Olărie (Slătineanu)

Cioplituri[9] (Tzigara Samurcaș)

Icoane (Mușlea)

Literatura: balade (P. Caraman, Herseni); doine (—); povești (P. Ștefănucă); proverbe (—); ghicitori (—)

1. Viața socială

Unități sociale: Familia–gospodăria (—); Neamul–vecinătatea. Cete de feciori, fete (—); Obștia satului–Obștii regionale (—)

Prilejuri:

– Clăcile (—)

– Sărbătorile: Întâmplările vieții/ copilărie, naștere, botez (Ștefania Golopenția); Nunta/ ieșitul la horă, pețit, logodnă, cununie (Stahl); Moarte/ boală, bocit, înmormântare, praznice (Brăiloiu); Sărbătorile anului/ Anul Nou, Boboteaza și Sf. Ion, Lăsatul secului, Sf. Gheorghe, Paști, Rusaliile, Sf. Dumitru, Sf. Nicolae, Crăciun (R. Vulcănescu); Sărbătorile muncii/ Scosul oilor, seceriș, culesul viilor, șezători, bâlciuri, târnosirea caselor (—)

– Dreptul popular (H.H. Stahl)

 

1. — Tipuri regionale de cultură țărănească

 

Mehedinți–Banatul de Sud–Hațeg (Gregorian)

Argeș–Muscel (—)

Prahova–Buzău–Râmnicu Sărat (—)

Dolj–Romanați (—)

Olt–Teleorman–Vlașca (—)

Neamț–Năsăud–Mureș–Câmpulung (Virgil Șotropa)

Brăila–Ialomița (Vintilă Mihăilescu)

Constanța–Tulcea (Radu Rucăreanu)

Vâlcea–Gorj (Conea)

Vrancea (Stahl)

Țara Oltului (Herseni)

Maramureș (Mihai Pop)

Munții Apuseni (—)

Țara Chioarului și a Oașului[10] (—)

Codrul (Basarabia) (Ștefănucă, Știrbu)

Transnistrienii (Smochină)

Istrienii (Leca Morariu)

Macedoromânii (Capidan, Victor Papacostea)

Românii din America (Andrei Popovici)

 

1. — Straturi și influențe în cultura țărănimii românești

 

Sedimentele preistorice (Radu Vulpe)

Elementele precreștine daco-(celto-)romane (Daicovici)

Creștinismul (—)

Elemente însușite din creația cultă românească și străină: a. slavo-bizantină a Țării Românești și a Moldovei (—); — b. din cultura occidentală a austriecilor și a ungurilor, din cultura rusă (—); c. din cultura occidentală modernă, a României (orășenizarea)

 

1. — Cultura grupurilor alogene din România

 

1. Germani (sași, șvabi) (—)
2. Unguri (—)
3. Secui, ceangăi (—)

 

1. ARIA DE INFLUENȚĂ A CULTURII ROMÂNEȘTI

 

1. la Slavii de Sud (Anton Balotă)
2. la Slavii de Nord/ Cehi, Moravi, Poloni (P.P. Panaitescu)

c.. În Rusia (E. Dvoicenco)

1. În Grecia (Papacostea)
2. În Ungaria (—)

 

1. DESTINELE CULTURII ROMÂNEȘTI (D. Gusti)

 

O serie de fragmente manuscrise atestă procesul de redactare al lui A. Golopenția. Un prim fragment stă mărturie pentru decizia de a inversa abordarea, pornind de la prezent (Creația cultă și cultura orășenimii) și dezvoltând abia după aceea Cultura țărănimii:

            Fragment 1. A. Golopenția, Enciclopedia României. V. Cultura (ms., 1 p.)

 

1. Condițiile culturii românești
2. Cultura românească

III. Creația cultă și cultura orășenimii

1. Cultura țărănimii
2. Cultura românilor de peste hotare
3. Destinele culturii românești

 

În alte trei fragmente, A. Golopenția dă o primă formă detalierii capitolelor III și IV din schema reprodusă anterior:

Fragment 2. A. Golopenția, III. Creația cultă și cultura orășenimii (ms., 2 p.)

 

1. Orașele românești
2. Structura socială.
3. Număr.
4. Conformație fizică și psihologie.
5. Trecut.
6. Structura socială.

 

1. Orășenimea românească
2. Așezare: orașe, târguri, „burghezia” rurală.
3. Număr.
4. Conformație fizică și psihologie.
5. Trecut (în V[echiul] Regat: de la boieri și târgoveți la burghezia modernă a Rom[âniei]; în Trans[ilvania]: emancipare a iobagilor, ascensiune de oieri.
6. Structura socială a orășenimii rom[ânești] (conducă[torii] polit[ici], conduc[ătorii] spirituali, inteligența, funcționarii rurali, burghezia mare și mică, elem[entele] alogene).
7. Structura socială
8. Creatorii culturali, inteligența, orășenimea românească.
9. Creația cultă românească.
10. Evoluție istorică. Bunuri.
11. Viața culturală a României. Realizări. Instituțiile care patronează creația: Academia, Universitățile, Fundații. Cenacluri, grupuri, conferințe, operă, concerte, teatru, expoziții, muzee, emisiuni radiofonice, turism. Cărți, reviste, ziare.
12. Centrele creației culte românești: București, Iași, Cluj, Cernăuți, Timișoara, Balcic, Sighișoara.
13. Cultura comună a orășenimii.

*

Fragment 3. A. Golopenția. Cultura țărănimii (definire generală) (ms., 1 p.)

 

Țărănimea românească. Structura socială. Tipuri regionale.

Cultura satelor.

 

Creația cultă (definire generală)

1. Orașul românesc. Structura lui socială (Elita creatoare, burghezia și muncitorimea). Tipuri regionale (orașul din Ardeal și Banat; orașul din Vechiul Regat; orașele din Basarabia; porturile).
2. Creația cultă românească.

 

Modificarea culturii tradiționale a țărănimii rom[ânești] sub infl[uența] creației culte.

1. Creația, conservarea și transmiterea. Caractere. Limbă…
2. Bunuri. Creațiile culturale trad[iționale] ale țăr[ănimii] de ordin material și economic; de ordin juridic; de ordin politic (administrația obștiilor sătești și regionale); de ordin spiritual.
3. Viața culturală a țărănimii.
4. Focarele culturii tradiționale a țăr[ănimii] rom[ânești]: Munții Banatului, Argeș, Muscel, Țara Oltului și Târnavele; Neamț; Codrii Bâcului și Orheiului; Câmpulung; Năsăud; Maramureș; Munții Apuseni.
5. Comparație cu culturile țărănești tradiționale ale pop[oarelor] vecine: elem[ente] comune (substratul comun traco-roman în Europa de S.-E.) și elem[ente] diferențiatoare (lirică; gândire etică; proverbe; satira strigăturilor).

*

 

Fragment 4. A. Golopenția. Cultura țărănimii (ms., 1 p.)

1. Țărănimea românească
2. Distribuția geografică: așezări răzlețe (compar[ație] cu așezările „risipite”), sate, mahalale agricole ale târgurilor și orașelor.
3. Număr (Populația rurală și urbană țărănească).
4. Conformație fizică și suflet.
5. Trecut (de la moșneni și răzăși, prin clăcășie, la țăranul de azi).
6. Celula țărănimii românești — familia-gospodăria — și subunitățile ei: neamul, vecinătatea, grupurile regioanle („țările” și ținuturile).
7. Prefacerea de azi a țărănimii: instrucție publică, raționalizare a culturilor, orășenizare, proletarizare în urma suprapopulării agricole, emigrare în oraș și trecere în muncitorime și mica burghezie. Consecințele de ordin cultural ale acestor procese.

 

1. Cultura tradițională a țărănimii românești
2. Caractere: Aspectul social al creației, conservării și transmiterii de bunuri culturale în cultura tradițională a țărănimii — (1) creatorul ca purtător de cuvânt al obștiei; (2) nefiind înmărmurit în scris, nici păstrat în muzee, bunul cultural țărănesc e relativ mobil; (3) ritmul încet al evoluției culturale țărănești.
3. Creațiile culturale tradiționale a[le] țărănimii: 1. de ordin material și economic — (a) Așezările țărănești, edilitate (poteci, drumuri, troițe, fântâni) și geniu (punți, poduri); (b) Curtea țărănească; (c) Tehnica țărănească, uneltele; (d) Cioplituri și crestături; (f) Ceramica; (g) lucrul metalelor; (h) tehnică agri[textul se întrerupe]

 

Un număr de alte variante asupra cărora nu insistăm aici reproduc și dezvoltă, în formă dactilografiată, fragmentele de mai sus. Le vom prezenta într-o formă amplificată a articolului de față. Pentru moment, fragmentele manuscrise sunt evocate doar în calitate de mărturie a faptului că Proiectul II a fost redactat în întregime de A. Golopenția. Aceasta nu înseamnă că în cuprinsul lui nu sunt preluate elemente ale unor planuri (și dezbateri) anterioare, cu completările de care vorbeam mai sus. Enciclopedia României a fost o întreprindere colectivă, pe care inflexiunile și inovațiile propuse de Proiectul II al lui Anton Golopenția urmau să o adâncească, apropiind-o de structura și sumarul volumului final, care nu a mai apărut.

Este probabil că A. Golopenția se referă la volumul V având în vedere posibila lui scindare în volumele V (cuprinzând părțile I. Condițiile culturii românești și II. Creația cultă) și VI. (cuprinzând părțile III. Cultura țărănimii, IV. Aria de influență a culturii românești și V. Destinele culturii românești).

În alegerea colaboratorilor, apar opțiuni caracteristice lui A.G. Astfel, în partea II. Creația cultă, el se autopropune pentru redactarea capitolului A. Condiții sociale (punctele 1–3); pentru tratarea  temelor Sociologie și Antropogeografia și geopolitica (împreună cu I. Vintilescu) și a temelor Silvicultură (împreună cu Tănăsescu) și Previziuni sociologice, calculul conjuncturilor din capitolul B. Creația cultă românească; pentru tratarea temelor Îmbrăcămintea (împreună cu D-na Enăchescu), Economia țărănească: forme mixte (migrațiuni sezoniere, ocupații anexe, pendulare spre oraș) și Instrucția școlară din partea III. Cultura țărănimii.

Echipa Golopenția figurează ca autor al temelor Mișcări în masa poporului românesc și Aluviuni (infiltrații, colonizări), războaie, ocupații în cadrul părții I. Condițiile culturii românești. Ea reapare ca autor vizat în partea III. Cultura Țărănimii, pentru întreg capitolul A. Țărănimea românească (subcapitolele 1–6). Nu e clar dacă temele respective urmau să fie redactate în colectiv sau, mai probabil, individual, urmând ca atribuirea lor unui membru sau altuia al echipei să se efectueze ulterior. La ora la care A.G. elabora proiectul de față, echipa Golopenția cuprindea o serie de membri ai echipei regale de la Căianul-Mare; echipieri antrenați în elaborarea seriei 60 de sate românești; participanți la cerectarea monografică de la Dâmbovnic (și, ulterior, la cercetările de la est de Bug și Hodac); foști studenți la seminarul de sociologie al lui A.G. precum și tineri pe care-i aprecia, angajați de A.G. în anul 1940 în cadrul Oficiului de Studii pe care-l conducea la Institutul Central de Statistică. Se numărau printre ei O. Bârlea, Miron Constantinescu, N. Economu, C.G. Pavel, Mihai Pop, Gh. Retegan, T.A. Stoianovci, Mircea Tiriung, Bucur Șchiopu, Roman Moldovan etc. Alături de ei, echipa Golopenția includea și monografiști încercați, cum erau D.C. Georgescu, Ștefania Golopenția sau Mihai Pop.

Monografiștii și echipierii gustieni sunt, în mod firesc, larg reprezentați. Dr. P. Bartoș, care făcuse parte din echipa de la Căianul-Mare, inspectată de A.G., figurează cu tema Medicină veterinară în partea III. C. Brăiloiu urma să trateze temele Muzica și jocul și Moarte/ boală, bocit, înmormântare, praznice în cadrul părții III. V. Butura apare cu temele Botanica în partea II și Botanica în partea III. I. Conea figurează ca autor la temele Etnografia (alături de R. Vuia), în partea II și cu tema Vâlcea–Gorj în partea III. Mitu Georgescu e prevăzut să acopere temele Trupul (în partea I.) și Demologia (în partea II.). Ștefania Golopenția apare cu temele Terapeutică/descântat și Întâmplările vieții/copilărie, naștere, botez, ambele în partea III. Tr. Herseni e trecut ca autor la temele Balade (alături de P. Caraman) și Țara Oltului în partea III. Ion Ionică apare în partea III, cu temele Știința țărănească: Astronomie, Geologie, Geografie, Meteorologie, Zoologie, Antropologie, Psihologie, Sociologie. O. Iosif avea să trateze tema Rugăciune în partea III.  M. Pop e propus pentru temele Școala latinistă (în partea II. Creația cultă), Economia țărănească pastoral-cerealieră, Economia țărănească cerealieră și Maramureș (în partea III. Cultura țărănimii). H.H. Stahl urma să acopere temele Economia țărănească pastoral-forestieră, Nunta/ieșitul la horă, pețit, logodnă, cununie, Dreptul popular și Vrancea în partea III. P. Ștefănucă urma să scrie despre Povești și, împreună cu Știrbu, despre Codru (Basarabia) în partea III. Mircea Vulcănescu apare ca autor la temele Spre sinteza dintre românesc și european, țărănesc tradițional și orășenesc modern și Etica în partea II.; și la tema Sărbătorile anului în partea III.

Prieteni și colaboratori la Sociologie românească ai lui A. Golopenția, pe care cititorii i-au putut întâlni în volumele seriei Rapsodia epistolară sunt incluși la rândul lor în proiect. E cazul lui Zevedei Barbu (care apare cu temele Substratul psiho-fizic, împreună cu Salvator Cupcea, în partea I și Epistemologie în partea II), M. Bârcă (urmând să scrie pe tema Dreptul comercial, în partea II), M. Beniuc (prevăzut pentru tema Psihologia în partea II), C. Noica (introdus la tema Filosofia naturii în partea II), V. Tufescu (căruia i se atribuie, în partea III, tema Casa, grădina și ograda țărănească — Moldova, Basarabia).

Proiectul include 133 autori distincți. Am inserat notația „(—)” în dreptul temelor la care A.G. nu a menționat autori. Numărul lor se ridică la 28. Pe ansamblu, numărul colaboratorilor se apropia de cifra de 150 anunțată anterior.

Documentul A precede documentul B.  Raportul cronologic dintre documentele A, B, C, D și E rămâne de stabilit într-o fază mai avansată a cercetării.

*

Cercetarea planurilor și a proiectelor pentru volumele nepublicate V și VI ale Enciclopediei României poate ghida căutările privitoare la manuscrisele redactate în vederea lor (sau la eventuala publicare ulterioară sub formă de articole a unora dintre acestea de către autorii prevăzuți). Continuarea studiului va permite stabilirea raportului cronologic dintre documentele A—E.

Planurile și proiectele ilustrează în același timp modul în care au fost concepute aceste volume și, din acest punct de vedere, ar putea fi punct de plecare pentru o Enciclopedie actuală a culturii românești.

În cazul lui Anton Golopenția, proiectele pentru volumele dedicate Culturii națională întâlneau vechi preocupări atestate încă din timpul studiilor în Germania și exprimate prin publicații pe care le vom comenta în forma lărgită a prezentului material.

Providence, octombrie 2014

[1] În introducerea la volumul III al Enciclopediei (p. V–VIII), intitulată O sinteză a economiei naționale și semnată de Comitetul de redacție, citim: „Planul general de lucru și planul special al chestiunilor propuse spre tratare colaboratorilor au fost hotărâte de Comitetul de redacție în urma proiectelor întocmite de d-l Mircea Vulcănescu, directorul Datoriei Publice și administrator delegat al Enciclopediei” (p. VI).

[2] Din cauza războiului, care se configura din ce în ce mai clar, această intenție nu s-a putut realiza. Cităm din prefața la vol. III, intitulată O sinteză a economiei naționale și semnată de Comitetul de redacție: „În concepția inițială a Comitetului de redacție al Enciclopediei, viața economică a României trebuia să formeze obiectul a două volume de natură deosebită. / Primul volum (al treilea din seria Enciclopediei). trebuia să fie închinat economiei generale iar al doilea volum (al patrulea din serie) trebuia să fie închinat economiei private, adică monografiilor diferitelor instituții și întreprinderi economice. Lucrările fuseseră începute în acest sens. / Împrejurările speciale, prin cari trece întreaga lume de un an, au impus Comitetului de redacție o modificare a intențiilor lui inițiale. / Într-adevăr, începând din anul 1937, aproape toate marile întreprinderi economice ale României au fost angrenate în acțiunea de satisfacere a nevoilor apărării naționale. Prin aceasta, activitatea lor a dobândit un caracter care împiedică divulgarea datelor amănunțite referitoare la ea. /…/ În locul diviziunii inițiale a materiei în două volume consacrate separat: unul economiei generale, celălalt economiei private, Comitetul de redacție prezintă azi Economia națională a României în două volume, din cari unul cuprinde cercetarea condițiilor generale ale activității economice și producția, iar celălalt, economia de consumație și schimb” (p. V–VI).

[3] Vezi, D. Gusti, Știința națiunii, (in) Enciclopedia României, I, p. 17–30.

[4] În text, Take.

[5] În text, P. Mușlea.

[6] În text, Saba Ștefănescu.

[7] În text, essay.

[8] În text, Poesia.

[9] În text, Cioplitori, în alte variante Cioplituri.

[10] În text, Ouașului.