Pe siteul CriticAtac a apărut o recenzie interesantă despre cartea lui Ștefan Guga despre Stahl (Sociologia istorică a lui Henri H. Stahl), semnată de Gabriel Troc. Recomandăm, atât recenzia, cât și cartea. În textul extins și util s-au strecurat, însă, și unele afirmații problematice:
”Lăsând pentru moment la o parte lucrarea lui Guga, este de remarcat că opțiunile politice de stânga ale lui Stahl (care nu a avut o adeziune partinică nici în perioada interbelică, nici în timpul socialismului de stat), precum și viziunea sa materialist istorică consecventă, nu necesită multă interpretare după 2000, mai exact după publicarea interviurilor realizate de Zoltán Rostás cu Stahl între 1985-1987[4], unde aceste opțiuni sunt clarificate de către Stahl însuși, cu toate nuanțele necesare. Chiar și în aceste condiții este evidentă o „voință de necunoaștere”, ca să folosesc o sintagmă foucaldiană, care se manifestă în continuare în cazul acestui autor, ca și preferința pentru lectura „printre rânduri” a textelor lui Stahl pentru a se descoperi, chiar și în interviurile amintite, mai degrabă „dizidența”, decât convingerile apăsat exprimate (fapt care confirmă, dacă mai era cazul, nevoia unei cărți precum cea a lui Guga).”
Ce avem de criticat sunt urmatoarele:
1. Afirmațiile de mai sus oscilează între proces de intenție și un soi de psihanalizare a lui Zoltan Rostas. Cu alte cuvinte, Rostas ar ignora, fie deliberat, fie determinat de o falsă conștiința, mărturisirile marxiste ale lui Stahl. Ambele ipostaze ni se par neîntemeiate, riscând să ocludeze o discuție ce, altfel, ar trebui să aibă loc. De fapt, la mijloc este o înțelegere eronată a demersului intelectual și metodologic realizat de Rostas.
2. Este foarte posibil ca această raportare la demersurile lui Rostas să se explice și prin faptul că se face o confuzie între diferite tipuri de cercetare istorica și social-științifică. Rostas niciodată nu și-a propus să facă o istorie a ideilor, astfel încât să fie interesat, în mod particular, de marxismul lui Stahl sau, de ce nu, al lui Vlădescu Răcoasa. Demersul său ține de istorie orală, care, în ciuda aparenței de facil (ce mare lucru să stai la povești), este unul chiar complicat din punct de vedere metodologic. Istoria orală urmărește nu doar stabilirea unor afinități intelectuale sau identități ideologice, ci o mulțime de alte lucruri. De fapt, avem de-a face cu istorii de viață din care decurg si narațiuni mai sintetice despre anumite societăți/epoci. Istoria orală încearca să redea pluralitatea de voci și multitudinea de dimensiuni sociale ale unui context istoric, așa cum a fost acesta privit de către protagoniștii săi.
3. În acest sens (de mai sus), demersul lui Guga este aproape radical diferit și nici nu are cum să fie altfel. Dacă, prin istorie orală, se merge către un context social, uneori foarte detailist, într-o maniera sincronică, demersul lui Guga se construiește pe concepte, căutându-se o simplificare a acestora, chiar o esențializare a concepțiilor lui Stahl, lucru ce poate duce la reificari teoretice si ideologice. Aceasta este o clasică și spinoasă problemă epistemică, existentă chiar dacă Guga e conștient de riscurile inerente pe care si le-a asumat când și-a ales metoda. O anumită esențializare a lui Stahl, o supraatribuire doctrinară, parcă pentru a compensa din receptarea deficitară, poate fi legitimă, dacă e făcută în registrul său propriu, însă pare să alunece spre un ”singur împotriva tuturor”, un fel de maniheism care, pe de o parte, ca atitudine, tinde să egalizeze toate celelalte redări ale lui Stahl și, pe de altă parte, tinde sa devina hegemonic în raport cu alte abordări concurente dpdv al metodei.
4. Folosirea acestor interviuri pentru cercetări extinse de istorie socială pe interbelicul românesc nu e o operațiune ușoară. Marea parte a interviurilor de istorie orală cu membrii Școlii Gustiene pur și simplu nu au fost valorificate, încă, din punct de vedere științific. Nici măcar cele ale lui Stahl, care sunt și cele mai cunoscute. Iar Rostas are propriul tronson de cercetare, colaboratorii săi de la Cooperativa G altele. Încercări de a circumscrie într-un mod mai specific abordarea noastră au existat, însă ele sunt largi și revizuibile (de exemplu aici sau aici).
În ceea ce priveste premisele teoretice si metodologice ale altor colaboratori din cadrul Cooperativei G, o simplă căutare pe site-ul nostru va pune în evidență existența unei game variate de abordări, de la microistorie la istoria femeilor și/sau istorie de gen, de la istorie socio-politică la istorie intelectuală, inclusiv pe cazul Stahl. Și, desigur, cercetări care insistă asupra mizelor epistemice și instituționale ale contribuțiilor principalilor membri ai Școlii. Există, de asemenea, și demersuri de inspirație foucaldiană în cadrul Cooperativei, care, însă, nu au fost si nu sunt aplicate pe texte qua texte. Optica foucaldiană se aplică unei ansamblu de surse primare pentru a elucida mecanisme eminamente sociale de putere/cunoaștere care funcționau în perioada interbelică. Toate aceste cercetări au arătat cum funcționau diferite lumi sociale ale interbelicului, prin prisma Școlii Gustiene, punând în prim plan mecanisme, procese, tendințe. Adică, pe scurt, socialul.
5. Referitor la întreg demersul lui Guga, am zice, deocamdată, că marxismul lui Stahl nu poate fi înțeles în mod adecvat decât prin raportare la modul în care Marx era receptat, citit și folosit, dacă nu în tot interbelicul românesc, măcar în ansamblul Școlii Gustiene (și aici am găsi ceva surprize). Pentru că nu doar Stahl a fost receptat deficitar sau prelucrat convenabil în postcomunism, ci și întreaga Școală, după cum, în mod repetat, a atras atenția Rostas și după cum încercăm să arătăm și noi.
LATER EDIT:
Dl. Gabriel Troc a reacționat astfel pe siteul criticatac:
Interpretarea fragmentului amintit din recenzie ca „un proces de intentie si un soi de psihanalizare a lui Zoltan Rostas” este total gresita. Dimpotriva, amintesc si selectez din aceasta carte tocmai pentru ca apreciez valoarea ei de document, si depling faptul ca comentatorii operei lui Stahl, pe care Stefan Guga ii are in vedere, nu utilizeaza, sau utilizeaza distorsionat acest document. Inca odata, nu este vorba despre dl Zoltan Rostas aici, in calitatea sa de intervievator sau in alta calitate, ci despre cei care utilizeaza sau ignora cartea dinsului de interviuri cu Stahl.
Cit despre celelalte observatii, ele trebuie sa se raporteze, evident, direct la cartea pe care o recenzez si la argumentele punctuale de acolo.
Ionuț Butoi & Ion Matei Costinescu
Lasă un răspuns