(…)
Curentele opiniei publice
In ţară era, cum s’a spus, o << vraişte mare 1>. Opinia publică era frământată de curente potrivnice. Deoparte erau << antantofilii 1>, marea majoritate a opiniei publice orăşăneşti şi toată pătura gânditoare a satelor, însufleţită de nouile idealuri ale Ligii Culturale. La ceea ce li se părea o răscruce de veacuri, ei simţeau chemarea adâncă a instinctului naţional şi manifestau profetic, peste orice consideraţiuni de prudenţă. voinţa de unitate politică a poporului românesc, concretizată în strigătul : << Vrem Ardealul! 1> Simţitoare la orice apropiere a Ruşilor de trecătorile Carpaţilor şi îndârjită de îndărătnicia cu care stăpânirea ungurească a Contelui Tisza refuza să cedeze, cu toate presiunile Berlinului, revendicărilor populaţiei româneşti din Transilvania, această parte a opiniei publice se adunase în jurul conservatorilor: Nicolae Filipescu, Take Ionescu, Delavrancea şi a naţionaliştilor : Vasile Lucaci, N. Iorga, Octavian Goga, – prinzând prin ei glas înaripat, la << Dacia 1>, pe stradă, în parlament, la întrunirile << Federaţiei unioniste 1>, ale << gărzilor 1> şi << ligilor 1> intervenţianiste, care îndemnau guvernul să nu piardă <
De cealaltă parte, sta rezistenţa cugetată a << germanofililor ». Puţini, dar aleşi, ei reuneau aproape toate vechile cadre guvernamentale conservatoare părtaşe politicii Regelui Carol 1: Carp, Marghiloman, Maiorescu, pe basarabeanul liberal Stere şi câţiva socialişti militanţi, duşmani Rusiei. Conştienţi de puterea militară a Germaniei, neamatori de << aventuri1> şi temători, în caz de înfrângere a Puterilor centrale, de o expansiune intolerabilă a slavismului, aceştia doreau ca România să păstreze cel puţin o neutralitate binevoitoare Puterilor centrale, până în momentul – pentru ei neîndoielnic – în care aceste
puteri, învingătoare în Răsărit, ar fi asociat-o la marşul lor triumfal asupra Kiewului, pentru desrobirea Basarabiei. Cât despre idealul naţional, unii din ei – aprobaţi la început, pare-se, chiar de unii antantofili ca Filipescu, -nu se sfiau să-1 nădăjduiască realizat mai târziu, sub forma << Marei Austrii» preconizată de Aurel Popovici : intrarea României întregite într’o confederaţie dunăreană, sub egida Habsburgilor.(…)
Mircea Vulcanescu, Rasboiul pentru intregirea neamului, Enciclopedia Romaniei, vol. I, 1938 [PDF integral pe Arhiva SOCIOLBUC]
Lasă un răspuns