H. H. STAHL: Nerej, un village d’une region archaïque. Monographie sociologique dirigee par…, Bucuresti, Institut Roumain des Sciences Sociales, 1940, 3 vol.
Sociologie Romaneasca, an IV, nr. 7-12, 1942
Raspund, dupa multa trecere de vreme, la cererea de a face o prezentare a celor 3 volume Nerej, „Un village archaique roumain”, aparute in 1939. In publicistica noastra nu se obisnuieste ca un autor sa prezinte singur o lucrare. Totusi, pana la un punct, incercarea poate fi justificata. Mai ales in cazul unei opere colective, cum este aceea a monografiei Nerejului, cel care a condus-o este in masura se vorbeasca despre colaboratorii sai. Intentiile urmarite, problemele atinse, greutatile intampinate, de asemenea pot forma obiectul unor marturisiri. Si nu mai putin, greselile si lipsurile pot fi clar vazute de acela pentru care regula indoelii metodice si autocriticii alcatuesc un indreptar statornic.
Satul Nerej din Vrancea facuse obiectul unei cercetari monografice sub conducerea personala a Profesorului D. Gusti, inca din anul 1927. Din lunga serie de sate astfel studiate, Nerejul era acela de care ma legasem, personal, mai mult, pentru ca el mi se parea ca rezolva sau in tot cazul deschidea calea spre rezolvarea unei probleme pe care o urmaresc inca dela inceputul studiilor mele, problema vechei noastre organizari sociale.
Stiam, in momentul sosirii mele in Vrancea, doar ceea ce se scrisese in literatura romaneasca despre satul vechiu razasesc. Mi-l inchipuiam deci pe atunci, asa cum continua astazi inca sa si-l inchipuie foarte multi: anume ca pe un sat genealogic, nascut adica din cresterea organica a unei familii originare, folosind ca atare o devalmasie pe spita de neam, asupra careia opera transmisia hereditara. Uimirea mea a fost insa totala, atunci cand in Vrancea am intalnit o forma de vieata sociala inedita, despre care nimeni nu scrisese vreun rind si nici nu formulase vreo parere, forma de vieata care, dace se adeverea a fi ceea ce parea a fi, era de natura sa rastoarne intreaga noastra conceptie despre aceste sate razasesti si in conaecinta, despre intreaga noastra structura sociala veche.
Am intalnit adica o forma de devalmasie care nu avea nimic familial in ea, nici prin sfera sa geografica imensa, caci o intreaga regiune cunostea o organizare sociala care se asemana mai mult cu Statul decat cu familia si nici in alaituirea sa interna.
Un noroc cu totul deosebit, m’a pus si pe calea unor arhive inedite – de atunci de multe ori rascolite de altii – care ingaduiau aflarea de amanunte asupra acestei forme de vieata sociala, cu atat mai sensationala cu cat era mai recenta, aproape contemporana.
Nerejul deci, asa mi s’a parut cel putin, putea fi un punct de plecare pentru o intreaga elaborare teoretica; alternative era clara: sau faptele vrancene intrau usor in teoriile curente sau daca nu, teoriile curente trebuiau sa cedeze locul altor teorii care sa ingaduie manuirea comoda a realitatii.
Concluzia la care am ajuns, dupa ani de zile de indoiala si de continua reluare a contactului cu Vrancea, a fost aceea ca Vrancea desminte teoriile curente ale istoricilor nostri si, adaugand un intreg capital istoriei noastre sociale, deschide acesteia perspective nebanuite.
De aceea, in 1938, and Profesorul meu, D. Gusti, mi-a cerut sa redactez o monografie a unui sat in vederea lucrarilor Congresului International de Sociologie ce urma sa alba loc la Bucuresti, am profitat de prilejul ce mi se oferea si, cu o noua echipa monografica, am plecat iarasi la Nerej, pentru o ultima confruntare sistematica a faptelor cu gandurile mele.
Rezultatul acestei straduinti sunt cele 3 volume pe care le prezentam aici. Materialul adunat trebue sa serveasca analizei sociologice a unei unitati sociale: ceata razaseasca vranceana. Idealul meu ar fi fost sa arat cum aceasta unitate sociala reprezenta un moment de perfect echilibru, in care toate stau in neclintita cumpana, conditii geografice de tara inchisa, izolata, adevarata cetate de margine privilegiata; conditii biologice, de masa demografica restransa, relativ putin densa, traind in forme de grupe familiale devalmase; conditii psihice, de obstie traditionala difuza; conditii istorice de autonomie locala perfecta; manifestari spirituale de puternic folklor; manifestari economice de gospodarie casnica inchisa, grefata pe autarhie devalmasa; manifestari juridice de drept obisnuielnic viguros si a tot stapanitor; manifestari administrative, de conducere in democratie primitiva nascatoare a unei confederatii intersatesti.
O adevarata societate in miniatura, de caracter arhaic, al carei tablou ne duce cu gandul la ceea ce poate au fost pe vremuri alcatuirile prevoevodale. O adevarata tara din inaltul ev mediu romanesc, un document din epoca de dinainte de descalecare.
Aci, din intelegerea acestui fenomen, nadajduiam sa se gaseasca luminisuri in intunerecul trecutului, drumuri sau partii macar, spre zari cu totul noi.
Si tot astfel, idealul meu, ar fi fost ca sa arat cum aceasta perfecta societate in miniatura, intarziind pana in veacul nostru, ii schimba sensul si decade In mijlocul unei lumi dusmane: izolarea geografia ajunge a fi un blestem, traditia o povara moarta, inerta, autarhia economica o prada pentru capitalismul triumfator, mai ales pentru cel care lucrand in industria forestiera a transformat Vrancea intr’un adevarat rai al exploatarii ”coloniale”; obiceiul pamantului, o arma asasina in mana juristilor moderni. Si odata cu destramarea intregului sistem, urma sa se vada decaderea culturala, slabirea fortei psihice, colective, moartea folklorului, boala si mizeria crunta cuprinzand o populatie pe vremuri infloritoare.
In analiza acestui proces social, asi fi vrut spun intreg adevarul: sa arat pricinile chiar cand ele atrageau dupa sine grave invinuiri aduse organizatiei de Stat a Romaniei dela 1864 incoace! Uneori, patrunsi de durerosul adevar pe care il formulam, glasurile noastre, ale tutulor celor care am lucrat in acel sat, au devenit polemice si, dupa cite ni s’au spus, suparatoare.
N’am avut insa incotro ”ori de cate ori lucrurile atingandu-se de radaina raului, gura noastra graitoare de adevaruri nu s’a rabdat sa nu fie” cum spune, Cantemir.
Ce s’a putut realize din toate acestea?
In volumul I, se expune mai intaiu o teorie sociologica noua cu privire la razasie. O spunem fara falsa modestie: am infatisat acolo cea dintaiu teorie coherenta asupra morfologiei genezii razasiei. Am infatisat-o cu gandul cinstit, ca altii sa o judece si sa ne atraga binevoitor atentia in cazul and am fi gresiti. Asteptam inca.
Cadrul cosmic, datorita contributiei d-lui Prof. V. Tufescu, fara a intra in sterpe polemici, corecteaza si implineste totusi multe din greselile lacunele altor lucruri anterioare, dand o imagine clara a ceea ce este aceasta regiune naturala a Vrancei.
Analiza modului de asezare a oamenilor in aceste regiuni, indesirea lor pana la formarea satelor propriu zise, ni se pare deasemeni o contributie folositoare la antropogeografia romaneasca plina de sugestii pentru ceea ce d-1 Conea numeste o ”geoistorie romaneasca” si pe care mi-am ingaduit a o numi eu insumi o ”arheologie sociala”. Pornind dela observatia ca un sistem de proprietate lasa urme pe pamant, in nenumaratele linii de hotare al caror desen variaza dupa sistemul juridic ce le-a creat si adaogand si observatia ca aceste hotare alcatuiesc alveole pe care generatii de-arandul le cultiva oamenii locului, capatand astfel o putere de dainuire care le fac sa supravietuiasca insasi sistemului social care le daduse nastere, putem in adevar vorbi de o ”arheologie”, adica de urma materiala cu sens istoric si mai mult inca de o arheologie sociala, adica de ”amprenta” materiala lasata direct de catre structura sociala trecuta.
Am descifrat in volumul I al Nerejului, abecedarul acestei arheologii sociale, dela formele cele dintaiu ale apropriatiunii pamantului, petece insulare de stapaniri, in mijlocul unei imense devalmasii absolute originare, pana la gruparea lor nucleara, prin aglomerare si pana in momentul cand aceste petece insulare sunt inlocuite prin lungile fasii de pamant paralele si contigue, care caracterizeaza razagiile evoluate.
Lamurirea legilor geografice, demografice, juridice si economice care prezideaza aceasta evolutie si a tipurilor diverse morfologice la care ele dau nastere, socotim ca constitue principalul aport teoretic cu care contribue monografia Nerejului, la stiinta sociala romaneasca.
In acelasi volum, capitolul cadrului biologic se bucura de o pretioasa contributie a d-lui Profesor F. Rainer, care analizeaza antropologic populatia Nerejului; situatia demografica a satuui este si ea amanuntit analizata de d-l I. Chibulcuteanu dela Institutul Central de Statistics, iar higiena locuintei si alimentatiei, prilejuesc d-lui dr. D. C. Georgescu sa adauge studiilor sale anterioare in acest domeniu, un nou capitol.
Partea cea mai mare din paginile volumului sunt prinse insa de studiul istoric al formelor sociale de vieata din Vrancea. Este vorba de reluarea unui vechiu studiu, tiparit fragmentar in ”Arhiva pentru Stiinta si Reforma Sociala”, completat si intregit, in care se expune sistematic tot materialul documentar ce a putut fi strans. Volumul se incheie cu o analiza a psihologiei colective nerejene in cadrul unei teorii a ceea ce am numit ”obstie pe baza de traditie difuza”.
Volumul II este inchinat manifestarilor spirituale. O seama de colaboratori, printre care citam in randul intaiu pe Prof. Constantin Brailoiu, analizeaza religia, arta, stiinta si filosofia populara din Nerej. Ca studii mai importante semnalam monografia asupra ceremonialului de moarte atat de bogat, din acel sat, precum si analiza literaturii populare facuta de d-l I. Cazan.
Volumul III, aproape in intregime cuprinde analiza fenomenelor economice din satul Nerej. Datorata muncii d-lui Ing. agronom Petre Stanculescu si a contributiei d-lui medic veterinar Aurel Mutiu, s’a putut trasa un tablou, pe care-l socotim concludent, atat ca metoda, cat si ca rezultate obtinute, a vietii de toate zilele pe care o duc acesti ”mocani” ai Vrancei.
Analiza vietii juridice prilejueste o aspra critica a starilor de lucruri din aceasta regiune. Statisticile juridice ale d-lui Gh. Serafim, demonstreaza pana la evidenta ”starea de haos juridic intolerabil”, in care zace aceasta parte de tara.
In sfarsit o monografie asupra familiei devalmase nerejene si una asupra unei gospodarii nerejene, scrisa de d-l I. Filip, incheie lucrarea.
Bogat ilustrate, cu fotografii, desene si harti, lectura tuturor volumelor este destul de usoara, autorii ei ferindu-se cu buna stiinta de tot ce ar putea fi aparatura ostentativa.
Si acuma putem trece la o critica a acestor volume. De ce nu ne multumesc ele pe deplin? Pentru ce, daca imprejurarile ne vor ajuta sa dam la iveala vreo alta monografie, ea nu va semana cu aceasta? Sa-mi fie ingaduit a vorbi cu perfecta sinceritate. Mai intaiu socotesc ca publicarea materiaIului in ordinea analitica in care a fost strans prezinta grave dificultati. Sa aratam acest lucru.
Sunt membru al Scolii rominesti de Sociologie nu dintr’o simpla intamplare, ci pentru ca realmente cred ca sistemul sociologic al profesorului Gusti ofera o admirabila unelta de lucru. A observa stiintific ceea ce constitue etapa prima a oricarei cercetari, inseamna a observa analitic, adica desfacand fenomenul de analizat in elementele sale alcatuitoare. Nu-mi pot inchipui deci cum s’ar putea face o astfel de analiza care sa nu deosebeasca, rand pe rand, toate elementele pe cadre si pe manifestari, 8 la numar! Oricare ar fi fenomenul social in cauza, el are un spatiu inconjurator, cu un anume continut geografic, este produsul unui grup de oameni de anume rasa, de anume densitate si structura demografica, avand anume traditie si anume mentalitate; in sanul lui vom deosebi aspecte culturale economice, juridice si administrative, vom gasi anume structura etc. Ca atare, un cercetator va trebui sa ia in seama rand pe rand toate aceste elemente.
A scapa vreunul din ele, inseamna a face opera incompleta. Dar intrebarea asupra careia starui este urmatoarea: odata facuta cercetarea, analiza la teren, infatisarea catre publicul cetitor, trebue sa urmeze aceleasi cadre rigide? Operatia de analiza cu alte cuvinte, trebue sa ramana pana la sfarsit, vizibila? Sau sistemul cadrelor si manifestarilor este o unelta care face parte din laboratorul secret al sociologiei.
Raspunsul poate fi deosebit, dupa cum deosebite pot fi raspunsurile la alta intrebare prealabila: Ce urmareste monografia? Sa prezinte descriptia unui material autentic? Atunci cadrele fixe care au servit la strangerea lui analitica, pot servi si drept cadre de prezentare. Compartiment, dupa compartiment, cetitorul monografiei ar avea la indemana intreg materialul, asa cum a fost el clasat in dosarele de analiza ale terenului. Sau poate dimpotriva, socotim intreaga monografie ca un prilej de a elabora sinteze sociologice, de a formula adevaruri pe temeiul materialului? In acest caz, studiul urmeaza a se publica in ordinea logic pe care o pretinde demonstratia pe care o faci. In loc de dosare, urmeaza a se alcatui un volum, o carte propriu zisa, in care totul trebue sa urmeze regulele
dialectice ale expunerii coherente, arhitectonice unei cladiri a gandului.
Parerea la care am ajuns este urmatoarea: o monografie trebue sa fie si una si alta. In primul volum sa infatiseze rezultatul sociologic propriu zis, opera de sinteza, in care elementele de fapt sa apara in ordinea necesitatii demonstratiei, iar nu in aceea a culegerii. Iar alta serie de volume sa prezinte, pe cadre si manifestari, materialul brut cu ajutorul caruia s’a elaborat sociologia respectiva.
Volumele Nerejului, din pacate, n’au ajuns la acest stadiu de maturitate. Demonstratia inceputa este permanent intrerupta de blocuri mari de material brut, care nu contribue cu nimic la lamurirea problemei. Ca sa poti ceti cu folos cartea, ar trebui un indicator care sa-ti arate ce pagini anume ar trebui sarite, ca sa prinzi din nou firul demonstratiei si sa nu te mai ineci in material.
E drept ca s’a incercat o triere a materialului. S’au lasat deoparte capitole intregi: toate documentele istorice, toate textele literare etc. Totusi si ce-a ramas este deseori povara.
Studiul stiintific presupune intotdeauna un imens balast, reziduri logice. Esti dator de pilda sa cauti daca nu cumva structura geologica n’a influentat fenomenul social. In speta, raspunsul a fost negativ. Nici o legatura nu a putut fi stabilita intre geologie si razasie. Tot astfel, studiul antropologic, ba in anume masura nici cel demografic nu s’au adeverit a fi in legatura cu obstia razaseasca: capitolele respective ar fi trebuit sa fie scoase, fara mila, din studiul sociologic. In schimb, ele trebuiau sa apara in extenso, la anexa, caci se poate intampla, ca altii, mai iscoditori, mai perspicaci decat tine sa poata gasi legaturi cauzale, care tie ti-au scapat, intre fenomenul social respectiv si materialul tiparit in anexa si sa foloseasca astfel din plin ceea ce pentru tine reprezinta un reziduu neplacut.
O a doua critica ce ne-am putea singuri face, este ca nici macar din intreg materialul strans n’am scos intotdeauna toate sociologia posibila. Capitolul vietii psihice, de pilda, nu este ceea ce ar fi putut sa fie, tot din pricina unei gresite conceptii de redactare. Ca sa poti face analiza sociologice a unui asemenea fenomen, ar fi trebuit un nou volum de sinteza care la randul lui sa foloseasca, oridecateori era nevoe, intreg materialul din toate cadrele si toate manifestatile, Ar fi insemnat insa, inca un an de elaborare. Poate ca prea grabiti, am implinit golul lasat prin absenta unui asemenea studiu, doar prin indicarea, in teorie generala, a ceea ce ar fi urmat sa demonstram si prin publicarea materialului brut.
Volumele deci sunt inegale ca valoare sociologica si confunda uneori doua planuri de preocupari: sociologia propriu-zisa cu pura sociologie descriptiva.
Dar ne mangaiem cu faptul, ca asa cum este, monografia Nerejului reprezinta totusi o incercare de sinteza si in tot cazul cuprinde destul material pretios.
Si mai ales ne mangaiem cu gandul ca aceasta cea dintai monografie aparuta, nu inseala, deocamdata, prea mult, gandul Profesorului nostru, urmand ca la o a doua monografie sa facem un pas mai departe si o opera care intr-adevar sa fie o ”monografie sociologica”.
H. H. Stahl
Vezi si:
Lasă un răspuns