Rolul social al meseriaşilor

Rolul social al meseriaşilor

Adevărul, anul 43, No. 14402, sâmbătă 6 decembrie 1930, p. 4

Conferinţa d-lui G. Vlădescu-Răcoasa

În sala Ligii culturale d. prof. G. Vlădescu-Răcoasa, corespondentul Biroului internaţional al muncii în România, a ţinut ieri la „Asociaţia culturală tehnică” a absolvenţilor şcoalelor de arte şi meserii din ţară, o interesantă conferinţă despre „Rolul social al meseriaşilor”, în faţa unui numeros public.

Conferenţiarul a început prin a releva locul pe care îl ocupă şi însemnătatea pe care o are meseriaşul în viaţa economică contemporană, în deosebire de vremurile patriarhale ale corporatismului meşteşugăresc şi cu toată dezvoltarea maşinismului şi industrialismului. Meseriile s-au transformat profund atât din nevoia de a ase adapta progreselor tehnice cât şi mediului economic şi social şi însăşi noţiunea de meserie s-a lărgit. O definire a acestui termen implică multe dificultăţi. Legislatorii contemporani s-au mulţumit, pentru uzul lor, cu o enumerare a profesiunilor considerate ca meserii. Totuşi, se pot găsi caractere obiective, exterioare capabile de a înlesni o definire.

Definiţii

Astfel se pot folosi:

a) dimensiunile întreprinderii;

b) modul de producţie şi

c) rolul meseriaşului în procesul de producţie.

D. Vlădescu-Răcoasa analizează pe fiecare dintre aceste elemente caracteristice, pentru a conchide că se pot considera ca meseriaşi toţi lucrătorii industriali sau semi-industriali, în general calificaţi şi ale căror condiţii de muncă şi economice într-o oarecare măsură sunt deosebite de acelea ale salariaţilor propriu zişi, datorită faptului că ei exercită profesia singuri sau ajutaţi de câţiva tovarăşi, fără să fie puşi sub autoritatea directă a unui patron.

Privind sub unghiul acesta meseriile, ne vom convinge uşor că ele reprezintă un factor important şi din punct de vedere numeric, chiar în ţările cele mai industrializate şi în loc să dispară, ele cresc tot mai mult. În sprijinul acestor afirmaţii, conferenţiarul dă statistici elocvente din Germania, Franţa, Anglia, ţările balcanice, India şi Japonia, pentru a încheia amintind cuvintele lui W. Sombart, marele economist german:

„Ajungem la această concluzie, care pentru foarte mulţi va fi surprinzătoare, cum a fost şi pentru mine şi anume: la sfârşitul epocii marelui capitalism aproape jumătatea lucrătorilor, fără să ţinem seamă de cei din agricultură, este ocupată în meserii”.

Valorificarea meseriilor

După ce arată că o analiză mai amănunţită a economiei actuale dovedeşte nu numai că marea industrie şi meseriile se condiţionează reciproc şi se dezvoltă solidar, dar că şi din punct de vedere social şi cultural tehnic existenţa lor se aplică satisfăcător, conferenţiarul observă că o valorificare a lor n-o va asigura decât unirea meseriaşilor în asociaţii puternice, după modelul sindicatelor muncitoreşti, d. Răcoasa insistă cu acest prilej asupra necesităţii de organizare, atât pentru coordonarea acţiunii, cât şi pentru participarea efectivă a meseriaşilor la opera socială, administrativă şi legislativă care-i priveşte direct şi care se face cele mai adesea în afară de asentimentul celor interesaţi. Toate problemele pe care le pun meseriile, şi ele sunt destul de numeroase şi de importante, nu pot fi studiate decât de astfel de asociaţii profesionale, singure capabile să dea şi sugestiile cele mai practice.

Coordonarea acţiunii

Trecând la privirea problemei din punct de vedere internaţional, conferenţiarul aminteşte de străduinţele depuse de meseriaşi pentru coordonarea acţiunii lor pe plan internaţional şi vorbeşte pe larg de rolul Biroului internaţional al muncii de la Geneva în această materie. Comunică rezultatele ultimului congres al meseriilor de la Roma şi anunţă că în sesiunea Consiliului de administraţie al Biroului internaţional al muncii din ianuarie, sub-comisia specială a meseriilor va prezenta pentru prima dată un raport. Despre interesul deosebit ce-l poartă meseriaşilor B. I. M., d. Răcoasa dă cetire articolului scris de d. Albert Thomas în acest sens.

Încheie îndemnând pe meseriaşi să strângă rândurile, să lucreze de acord cu organizaţiile muncitoreşti şi cu cele patronale, să întărească acţiunea lor profesională, contând întotdeauna pe sprijinul său şi al Biroului internaţional al muncii.

• Politica sociala mondiala; Confederatia Balcanica (1930)
• 10 ani de existenta si activitate a organizatiei internationale a muncii (1930)
• Grigore Trancu-Iasi si „protectia muncii nationale”. Politica sociala interbelica intre nationalism si combaterea somajului