Sfârșitul campaniei echipelor regale

Sfârșitul campaniei echipelor regale

Curentul, Anul IX, No. 3087, sâmbătă 5 septembrie 1936, p. 1

Dragoș Vrânceanu

Odată cu începutul lunii septembrie, echipele regale studențești intră în a treia lună de activitate pentru ridicarea satelor în care au fost trimise. Opera durează de trei luni încheiate, timp îndestul pentru ca munca să lase urme și exeriența să se desfășoare pe deplin.

Se știe apoi pe ce fond științific și moral se grefează și crește această sforțare. La baza organizației practice de muncă a echipelor stă un întreg edificiu metodic elaborat prin mijlocul acelor cunoscute campanii monografice făcute în sate dintre cele mai caracteristice ale țării de către seminarul de sociologie românească al d-lui profesor Gusti, campanii dintre care una are loc anul acesta în comuna Șanț – Năsăud.

Să cobori până în sânul problemelor nevralgice ale satului  (care ascunde din abundență asemenea probleme sub calmul lui de suprafață) cu simțul inflexibil de metodă care inspiră regulele de muncă, este ceva absolut nou. Căci tot ce s-a făcut pentru sate până acum. a fost fructul unui entuziasm personal ori a unei improvizații care a dat greș.

Scriem aceste lucruri pe marginea ultimului volum recent apărut intitulat ”Îndrumări pentru activitatea Căminelor culturale”, care cuprinde, în partea doua, datele de metodă ale echipelor regale studențești. Căminele culturale care se înmulțesc în Molodva, Basarabia și Ardeal rămânând să continue după putință în restul anului spiritul în care, timp de trei luni, lucrează echipele regale.

Văzută în această unitate a principiilor sociolgice, a metodei și a aplicației prin pionerat, experiența echipelor regale studențești poate fi înțeleasă în tot relieful ei interesant. Noi avem în general o veche meteahnă de a ne încălzi repede în fața a tot ce se leagă de ridicarea țărănimii. Efuziunea facilă a vătămat totdeauna acestei mari cauze care cere, mai mult decât entuziasm, o rece cântărire a greutăților de învins și o procedare nu numai însuflețită, dar sistematică. Nu este nevoe să ne încălzim în acest chip fugar nici pentru echipele de muncă studențești care au gir regal atât de important pentru prestigiul lor în fața satelor. Șefii de partide, personalități universitare și presa au recunoscut că gestul Suveranului e vrednic de luadă și că dă rezultate. Experiența trebue urmărită dar cu atenție. Aceasta e foarte mult. Atenția trebue să fie susținută și să privească, cum spuneam mai sus, experiența în întregul ei științifico-practic.

Nu știm dacă, sfârșită campania celor trei luni ale anului acesta, misiunea echipelor studențești în satele în care continuă să lucreze, se va considera terminată. În acest chip vom avea, fără îndoială, o expunere de ansamblu a modificărilor materiale impuse și efectuate în satele unde au lucrat și concluziuni importante asupra extinderii muncii echipiere, concluziuni schițate de planul de organizare al misiunii sociologiei monografice pentru ridicarea satelor, expus de d. profesor Gusti în câteva articole din revista ”Sociologie românească”.

Județele și ridicarea satelor

Curentul, Anul IX, No. 3120, joi 8 octombrie 1936, p. 1

Dragoș Vrânceanu

Prin legiurile de după război, județul, ca oficiu  administrativ, a căpătat numeroase atribuțiuni pentru a veni în ajutorul populației. Puterea a crescut în mâinile prefectului dar ea a trecut în același timp și asupra altor noui instituții județene: Camere de agricultură, eforii, etc. Acest lucru a prins bine. S-a văzut că  mână de oameni cu tragere de inimă și un prefect gospodar pot găsi mijloace locale pentru opere de mari proporții, ori pot încuraja și susține ințiative care cereau, până aici, o protecție centrală.

Este interesantă experiența care s-a făcut cu județele în care, în ultimii trei ani, au lucrat una sau mai multe echipe studențești regale. Echipele acestea studențești care vor rămâne un semn izbutit al spiritului de pionerat și de muncă științifică la sate, deși remarcabil înzestrate cu materiale și unelte, nu puteau dispune de prea multe mijloace în comunele unde planul de lucru cerea construcții și lucrări în stil mare. Au intervenit atunci în mod firesc cu sprijinul lor județele. Au fost județe în care s-a pus la dispoziția acestor echipe de încredere bani, ridicîndu-se până la suma de un milion. Echipele au putut construi bae populară, face grajduri model, pepiniere, etc. În alte părți, dacă au lipsit banii, s-au găsit, de către sârguința conducătorilor județului, alte chipuri de a sprijini munca echipelor regale.

S-a văzut că printr-o stimulare anumită, autoritățile locale județene și comunale pot face lucruri de ispravă noui, moderne, interesante pentru satele românești. Echipele studențești care nu veneau acolo nici din partea statului, nici a partidelor politice, nici a particularilor, ci înfățișau o idee regală și una științifică, deopotrivă de dezinteresate, slujite de studenți care s-au dovedit bine aleși, au putut stimula județele pentru satul unde lucrau.

În fața acestei constatări ne întrbăm cum s-ar putea mai bine pune la contribuție pentru toate, ori pentru majoritatea satelor, râvna oficiilor județene care până acum s-au limitat la seci măsuri de administrație și au neglijat inițiativele și munca spontană și inedită de gospodărie? Județele la noi au devenit regiuni istorice, ele sunt regiuni reale. Împărțirea țării din acest punct de vedere este, după părerea tuturor, foarte bună. Este necesar să se găsească un mod de a îmbogăți activitatea locală a județelor.

Activitatea echipei regale de la Șanț (Năsăud)

Dimineața, Anul 32, No. 10.715, miercuri 21 octombrie 1936, p. 7

Radu I. Călinescu, Profesor

La poalele munților Rodnei, într-o vale adâncă, la răscruce de ape, copleșită de pădure bătrână de molifți și fagi, se aciuește comuna românească Șanț (Rodna Nouă), ultima așezare omenească de pe valea Someșului, nu departe de isvoarele acestui râu, situată într-un splendid peisaj de coloratură elvețiană.

Înmuiat de ploi și lapoviță, pândit și jefuit regulat de fiarele sălbatice care-i distrug aproape jumăătate din sărăcăcioasa recoltă de cartofi și ovăz – și mănâncă nestingherite de nimeni vitele oamenilor, singurele mijloace de trai ale locuitorilor din Șant sunt creșterea vitelor și exploatarea pădurii, condițiile fizice fiind improprii pentru agricultură.

Deși așezată pe șoseaua județeană ce leagă Rodna veche de Bucovina, comuna Șanț nu a cunoscut o circulație prea vie decât poate numai în în timpul războaielor vechei monarhii austro-ungare și mai ales pe timpul Mariei Tereza, epocă în care locuitorii acestui frumos ținut, pe atunci la graniță, s-au distins ca vrednici ostași și credincioși supuși ai Coroanei și pentru care motiv li s-au dat numeroase privilegii în vigoare și azi.

Dacă izolarea acestei comune a făcut ca ea să rămână în urmă cu edilitatea, nu e mai puțin adevărat că aceleiași cauze i se datorează și păstrarea din timpurile cele mai vechi a numeroase vestigii, multe pe cale de dispariție, toate extrem de interesante pentru cunoașterea realității sociale a satului românesc.

De aceea alegerea acestei comune pentru studierea sa monografică a fost una dintre cele mai fericite. De altfel, norocului Fundației Principele Carol I îi corespunde norocul satului pentru că odată cu echipa monografică a fost trimisă la Șanț și o echipă regală studențească pentru îmbunătățirea materială și morală a sa, încât satul acesta ardelenesc, pierdut în creerii munților, a fost singurul din toată țara care s-a bucurat de avantajul de a găzdui timp de 2 ani două echipe deodată: una monografică (formată din 26 specialiști cari studiau diferitele probleme sociale ale satului) și alta studențească (cuprinzând 11 membri, printre care 5 technicieni, – ca de pildă 2 medici umani, 1 medic veterinar, 1 maestră de gospodărie, 6 studenți în sociologie, geografie, etc., coduși de un șef de echipe și un inspector).

Ce a făcut echipa studențească la Șanț într-un  scurt răstimp de 2 ani, n-a făcut edilitatea satului și a județului în 20 de ani de stăpânire românească și alte multe zeci de ani de stăpânire străină.

Încât nu ne poate surprinde prea mult dragostea cu care echipa a fost înconjurată de săteni și regretul pe care ea l-a lăsat anul trecut și-l lasă și anul acesta în sufletele locuitorilor părăsind satul.

Anul acesta s-au dat 1300 consultații medicale la dispensarul făcut de echipă; s-au făcut 130 reacții Wasserman; 40 tratamtente antisifilitice, 208 vizite medicale la domiciliu; numeroase ședințe cu străjerii, premilitarii și post-militarii; s-au dat 460 consultații veterinare; s-au făcut 115 intervenții chirurgicale la vite; 98 injecții antiholerice la păsări; 40 desinfectări de grajduri și cotețe, s-au procurat 1100 pomi altoiți de la Camera agricolă (cu 50 la sută rabat), s-au adus 40 kg sămânță de nutreț de la Camera agricolă (cu 50 la sută) pentru introducerea pășunelor artificiale care nu existau; s-a făcut o școală de altoit din care s-au recrutat 10 altoitori calificați, cărora li s-au dat și uneltele necesare; e în lucru o fermă model (pentru păsări de rasă și stupină); s-a făcut o platformă de gunoi model la grajdurile comunale; 5 gropi de nutreț murat; s-au pichetat 400 pomi și s-au curățat 50 în gospodăriile sătenilor, s-au dat lecții de menaj de 3 ori pe săptămână în casele sătenilor și de 2 ori la popota echipei.

Cât privește edilitatea, s-au construit 200 m trotuare de piatră, s-au pus 200 m stâlpi la șosea, s-a făcut un pod de lemn la un pârâu cu curs torențial, ale cărui maluri au fost îndiguite pe 80 m lungime, curățându-i-se albia ca să nu mai provoace inundații; s-au construit gardul școalei și s-au cioplit 100 m cubi de piatră pentru palatul cultural ce se va clădi la anul viitor.

S-au pus bazele unei societăți de ajutor mutual împotriva pagubelor la vite  și s-a înființat o cooperataivă de care se simțea mare nevoe.

De patru ori pe săptămână școala sătească a echipei a ținut ședințe, iar de două ori s-a făcut cor cu tineretul satului. În fiecare duminică și sărbătoare s-au ținut reușite șezători în care între altele s-au jucat piese cu conținut moral, improvizate de săteni, la care sătenii înșiși și-au dat concursul într-un mod cu totul surprinzător. La 2 serbări s-au strâns 3000 lei pentru monumentul Eroilor.

Prestigiul echipei a fost atât de mare, încât ea a putut interveni în mod foarte eficace chiar în certurile sătenilor, pe care le-a aplanat prin sfaturi înțelepte și binevoitoare.

Echipa monografică, formată din sociologi, juriști, economiști, geografi, medici, etc, și-a continuat cercetările de anul trecut, complectându-le cu cercetarea grupelor sanguine și adunând un voluminos și extrem de interesant material științific, ce urmează a se publica de către Fundația Principele Carol într-un volum de peste 1000 pagini.

Anul trecut echipa a fost vizitată de sociologul american Massely. Anul acesta ea a primit vizita a altor specialiști străini: Jacques Lassaigen (Paris) și Erna Piefel (Viena), ultima ocupându-se cu studiul comparativ al costumelor din sud-estul european.

Pentru a încheia aceste scurte informațiuni, ne permitem a face și o remarcă de interes general: studențimea noastră, condusă de un adevărat conducător, care să știe a se adresa sufletelor și minții tinerilor noștri de la universitate și care să știe să le organizeze pe baze științifice activitatea în timpul verii, – poate realiza lucruri prodigioase de necontestat interes social și de o rară frumusețe etică.

Avem credința că pilda bună va produce în curând cele mai bune roade și credem că echipele benevole ale particularilor sunt începutul ameliorării, ele reprezentând un fenomen social românesc și extrem de îmbucurător în harababura manifestațiilor studențești necanalizate pe făgașul cel bun sau prost canalizate pe făgașe periculoase.

Dar asupra acestui fenomen atât de folositor pentru țara noastră, vom reveni cu amănunte.