Cercetarea satelor noastre; Activitatea seminarului de sociologie; Un film românesc: „Drăguşul”

Cercetarea satelor noastre

 Curentul, Anul II, No. 556, marţi 6 august 1929, p. 2

Seminarul de sociologie al Universităţii din Bucureşti întocmeşte anul acesta a 5-a monografie. Comuna aleasă anul acesta e Drăguşul din judeţul Făgăraş, comuna Veche, patriarhală, în care elementul românesc a rezistat oricărei influenţe străine. Alături de d. prof. Gusti iau parte la aceste cercetări prof. Brăiloiu (Conservatorul de muzică), prof. Vianu, prof. Cornăţeanu (Academia agricolă), pictorul Mac Constantinescu etc. Iau parte în total 80 intelectuali – profesori, studenţi şi studente.

Pentru cercetarea amănunţită a comunei, seminarul e împărţit pe echipe, fiecare echipă fiind condusă de un specialist. Seminarul adună materialul necesar pentru un muzeu al comunei Drăguş ce va fi instalat în localul Universităţii. Seminarul pregăteşte şi un film despre viaţa şi obiceiurile Drăguşului. Studenţii şi studentele seminarului au cununat 2 perechi de tineri, cu care ocazie s-a putut studia de aproape obiceiurile de nuntă.

O strânsă prietenie domneşte între săteni şi „Domnii monografişti”. Din când în când, au loc şezători şi în prezent se lucrează pentru constituirea unei biblioteci populare, ale cărei cărţi sunt procurate în mare parte de Seminar. Duminică 4 august d-nii miniştri Vaida Voevod şi Aurel Dobrescu vor vizita satul Drăguş, cu care ocazie va avea loc şi o serbare populară.

Cursurile seminarului de sociologie din Drăguş.

Activitatea seminarului sociologic

Al. Marinescu

Dimineaţa, Anul XXV, No. 8150, duminică 25 august 1929, p. 3

Făgăraş. – La Drăguş, seminarul de sociologie de sub conducerea d-lui profesor universitar Gusti face de aproape o lună de zile diferite cercetări sociologice, împreună cu alţi profesori împărţiţi pe specialităţi şi ajutaţi de peste 80 de studenţi şi studente. De dimineaţă şi până seara târziu, aceşti pioni ai culturii muncesc, aleargă fără pic de zăbavă numai cu scopul de a aduna cât mai mult material.

COMUNA DRĂGUŞ

Comuna Drăguş este o comună formată din 320 de familii cu 1550 de suflete. O comună formată din oameni cinstiţi şi harnici gospodari. Un sat de români oropsiţi, locul de naştere al lui Ioan Codru Drăguşeanu, acela care, prin grai viu şi scrierile lui, a încercat a arăta durerile românilor din ţara Oltului, durere dusă şi de Badea Cârţan purtătorul slovei româneşti strecurată de atâtea ori prin pădurile Drăguşului.

Comuna datează de pe la anul 1360; şi a dat atâţia călugări şi logofeţi datorită împrejurării că aici au fost două mânăstiri dărâmate în anul 1750 de către generalul Bucov din ordinul împăratului Iosif al II-lea.

Prima vizită pe care o facem aici este la bătrâna biserică de lemn zidită la 1670, din care au rămas numai pereţii. Un local destul de spaţios pentru acele timpuri, pe pereţii căruia se mai văd şi azi frumoasele picturi în stilul bizantin, picturi aplicate direct pe pânză şi lipită pe bârne. Acest monument de artă va dispare cu timpul, căci nimeni nu se interesează de el.

Biserica de lemn a fost părăsită complet în anul 1892, când românii, din agoniseala  lor, şi-au făcut altă biserică, la sfinţirea căreia a luat parte şi actualul regent patriarhul Miron Cristea, hirotonisit atunci de curând ca diacon, de mitropolitul Miron Românul.

ŢĂRANII

Nicăieri ca aci n-am văzut adevăratul tip specific al românului ardelean. Oamenii şi femeile au feţe rotunde, mari, blonde, castanii sau oacheşe, copii cu obrazul alb şi plin, fete cu plete blonde şi feţe rumene de sănătate şi muncă, bătrâni cu privirile abătute de nevoi. La chipul curat al Drăguşanului, fără nici un amestec străin, se adaogă ca o notă distinctivă portul lor românesc. Feciorii şi fetele poartă polată, o pălărie cu bordurile mici, împodobite cu flori artificiale, cămăşi albe, la bărbaţi. Femeile prind în brâu catrinţe roşii şi albastre vărgate în toate părţile cu un gust rafinat, cămăşi ţesute cu arnici negru, acoperite la cei mai mulţi cu un  cojocel alb înflorat.

LA ŞCOALĂ

De la biserică până la şcoală, unde abia poţi să te strecori din cauza uliţelor întortocheate, hârtoapele ce le întâlneşti la tot pasul, din loc în loc întâlnim studenţi ce stau de vorbă, ici cu un copil, dincolo cu un om matur, pentru a le surprinde o vorbă, un gând caracteristic. Ajungem la şcoală. Aci un local mare, spaţios. Într-o şură improvizată în bucătărie, doi militari prepară masa de seară. O sală de clasă transformată în sufragerie. Intrăm alături într-altă sală de clasă, unde şapte – opt studenţi de la aceeaşi secţie pun în legătură cercetările din ziua aceea, fac observaţii, scot reguli. Restul până la 80 de studenţi sun împărţiţi ca albinele prin sat, la câmp sau sus la munte, urmând ca o umbră, de dimineaţă şi până seara, la toate ocupaţiile lui, pe cel care-l are de studiat.

CE SCOP URMĂREŞTE SEMINARU SOCOLOGIC?

De cinci ani de zile Institutul social român a ales în cinci regiuni, cinci comune tipice româneşti, unde studiază populaţia din toate punctele de vedere. Aşa a făcut în Oltenia la Goicea Mare, Ruşeţu, Nerejul din Vrancea, în Moldova şi Bucovina. Sunt 3 grupe. Fiecare grup cu profesorul lui în parte studiază din punctul lor de vedere astfel: grupa I studiază condiţiunea vieţii sufleteşti, geografia, biologia, istoriceşte şi psihologiceşte; grupa II, manifestările sufleteşti, viaţa economică, culturală, morală, religioasă, instincte, folclor, jocuri, artă populară, manifestări juridice, politice şi, în fine, grupa a III, unde se studiază socialul propriu zis, perspective de muncă, de viaţă spirituală etc. Toate aceste cercetări se trec în nişte fişe individuale şi pe baza descrierilor se scot reguli, se caracterizează satul, regiunea. S-au scos câteva descrieri de acestea, dintre care unele au fost traduse şi în limba franceză. La expoziţia de la Barcelona, Institutul social român şi-a dat partea lui de contribuţie într-o descriere şi un muzeu.

Toate lucrările vor fi comunicate Academiei.

CONDUCĂTORII ECHIPELOR

Studenţii sunt împărţiţi în echipe, fiecare echipă fiind sub conducerea unui profesor; astfel: Cosmologia e condusă de d. Herseni – Bucureşti; Biologia de d. Mitru Georgescu; Medicina de dr. Tănăsescu; Psihologia de d. Vulcănescu – Bucureşti; Istoria de d. Stahl; Manifestările economice de prof. Cornăţeanu; Agricultura de dr. Paul Sterian; Cooperaţia de d. Sfinţescu; Financiara de d. Floru; Viaţa muzicală de d. prof. Brăiloiu: Viaţa artistică de d. prof. Vianu; Arta populară de sculptorul Mac Constantinescu.

Dl. profesor Gusti şi colaboratorii d-sale nu s-au mulţumit numai cu aceasta, ci în timpul cât au stat la Drăguş, pe lângă diferitele serbări atractive, a pus bazele unei cooperative, unei biblioteci populare, unei case de sfat. Poporul i-a privit destul de rău la început, socotindu-i drept nişte domni care au venit să le pună biruri şi să le facă neajunsuri.

Imediat însă lucrurile s-au schimbat. Când ne-am suit în maşină să plecăm, un ţăran a venit să reclame o supărare: „D-le prefect o fo un ştudent la noi găzdit, un om de triabă nevoie mare, dar acu şi-o găsit în altă parte hodaie la un vecin care l-o chemat mereu să mai stee şi la iel. Rugaţi-l să rămâie tot la mine că plâng copchii rău după iel”.

Inaugurarea muzeului sociologic

O operă frumoasă şi utilă

Adevărul, Anul 42, No. 14084, miercuri 20 noiembrie 1929, p. 3

Ieri dimineaţă s-a inaugurat, în cadrul unei festivităţi alese, muzeul de sociologie înfiinţat de Asociaţia română de monografii sociologice, pusă sub conducerea d-lui profesor Dimitrie Gusti.

Asistenţa

Au luat parte d-nii: I. Mihalache, ministrul agriculturii, Zurek, profesor la universitatea din Brigno, I. Lapedatu, Horvad G. Oprescu, Busuiocescu, Chirileanu din partea palatului regal, A. Costin, Vlădescu-Răcoasa, Aurel Dobrescu subsecretar de stat, Vasilescu Carpen, general Manolescu, V. V. Haneş, Mladenat, Mircea Djuvara, prof. Antipa, Onicescu, pictorul Bunescu, d-na Madgearu, prof. Evolceanu, etc., etc.

Se remarcă un grup de locuitori din Drăguş, în frunte cu primarul lor, săteanul Popa Rada.

Lucrările din comuna Drăguş

Drăguş este acea comună din judeţul Făgăraş pe care a cercetat-o d. profesor D. Gusti în vara acestui an, rămânând acolo vreme de două luni, împreună cu 90 de monografişti.

S-au adunat la Drăguş tot felul de piese în legătură cu manifestările spirituale şi religioase ale poporului: icoane de sticlă, sfinţi, litografii, cruci, apoi cărţi populare bisericeşti, acte vechi, material artistic, etc.

Cuvântarea d-lui profesor Dimitrie Gusti

Dl. profesor Dimitrie Gusti a rostit o cuvântare arătând activitatea extra universitară ce a desfăşurat-o de 5 ani încoace, adunând un imens material monografic din diferite părţi ale ţării. În curând vor apărea patru volume privind monografia sociologică a comunei Drăguş.

Dl. Gusti a adus mulţumiri tuturor instituţiilor şi persoanelor care au sprijinit această operă. Mai departe, d-sa a arătat cu câtă prietenie au primit locuitorii din Drăguş pe monografişti. În legătură cu aceasta, a cetit o scrisoare mişcătoare adresată de un sătean unui tânăr monografist, d. Matei Socor.

Discursul d-lui I. Mihalache

A luat apoi cuvântul d. ministru I. Mihalache, exprimându-şi toată admiraţia şi mulţumirea pentru rezultatul străduinţelor monografice ale seminarului condus de d. Gusti.

Dl. Mihalache a arătat că dacă se străduieşte să ridice nivelul producţiei agricole a ţării, aceasta nu este încă de ajuns. Opera de ridicare agrară are nevoie de o operă de însufleţire agrară. Seminarul de sociologie al d-lui profesor Gusti face ţesătura între sufletul individual şi societate. Este o operă mare căreia îi promit tot sprijinul – termină d. ministru Mihalache.

Dl. profesor Gusti – cetăţean de onoare al satului Drăguş

A mai luat cuvântul primarul din Drăguş, d. Popa Rada, ţinând o impresionantă cuvântare şi anunţând că, în semn de recunoştinţă, a fost ales d. profesor Gusti cetăţean de onoare al satului Drăguş.

Ultimul a vorbit d. Henri H. Stahl.

La urmă s-a rulat cel dintâi film documentar luat la Drăguş.

Litere, ştiinţe, arte

Un film românesc: „Drăguşul”

H. Blazian

Adevărul, Anul 42, No. 14102, miercuri 11 decembrie 1929, p. 2

Filmul prezentat săptămâna aceasta şi realizat de d. Paul Sterian cu prilejul cercetărilor monografice întreprinse sub conducerea d-lui prof. D. Gusti, ne aduce, în sfârşit, mult aşteptata izbândă a filmului românesc. Fiindcă regizorul a izbutit să ne dea nu numai un film documentar referitor la viaţa rurală, – plin de autenticitate şi de viaţă, – ci în acelaşi timp un film de o viziune artistică şi de o savoare care ţin atenţia neobosită şi interesată tot timpul.

E un film în care arta se îmbină cu ştiinţa, dându-ne un spectacol veridic şi de cea mai mare atracţie, în stare să mulţumească şi pe omul de ştiinţă cel mai pretenţios şi pe spectatorul care cere cinematografului să-i dea cât mai multe clipe de distracţie.

A fost eliminată din scenariul compus eterna şi banala intrigă amoroasă, lăsând ca unitatea şi interesul filmului să reiasă din viziunea socială care ne călăuzeşte la tot pasul.

Intriga este aci o intrigă socială. Atenţia ne captivă nu de eroi care se agită în faţa obiectivului, ci de o colectivitate de oameni care trăiesc, luptându-se cu solul, bucurându-se şi suferind în comun.

Amploarea pe care o capătă astfel filmul se datoreşte faptului că aici avem a face cu un patetic de grup.

Nu ne află în faţa expresiei unei individualităţi ci a acţiunilor şi sentimentelor unei colectivităţi.

De aceea, deşi e lipsit complet de jocul mimicii şi al grimaselor, filmul impresionează profund.

Eroul filmului e satul românesc. Intriga este traiul satului.

Această viziune socială care dă filmului o noutate deosebită este clădită pe concepţiunea sociologică a satului românesc, dezvoltată şi aplicată de eminentul profesor de sociologie Dimitrie Gusti, în cercetările sale monografice.

În prima parte a acestui film, „Lumea muncii”, ni se arată cum satul, de la vită până la om, trăieşte o viaţă plină de trudă, dar şi de voioşie şi de resemnare în acelaşi timp.

Un optimism sănătos şi cumpănit de om încercat în greutăţi, se desprinde din această parte minunat realizată.

În „Claca Preotului” ni se înfăţişează un obicei din bătrâni.

Iar în „Nunta” ne bucurăm privind o nuntă în adevăr domnească.

Iată deci, în câteva cuvinte, adevărata revelaţie a regiei româneşti. Victoria d-lui profesor Gusti vine să dovedească lumii că mai există şi altceva în univers decât cowboy, ceardaş şi balalaică. Ţăranul nostru şi satul românesc au găsit minunaţi prezentatori.

Ceea ce dă, de asemenea, reprezentării filmului o atmosferă deosebită este muzica specifică a regiunii, de care e însoţită proiectarea, muzică de clarinet, doine, strigături, urale etc. Muzica aceasta a fost înregistrată de d. prof. H. Brauner, după motivele folcloristice adunate la Drăguş sub conducerea d-lui profesor Const. Brăiloiu.

Nu trebuie să uităm, sfârşind aceste rânduri, meritele d-lui N. Argintescu, care a secondat în regie pe d. Paul Sterian şi ale d-lui Barbelian, tehnicianul filmului, care, în condiţii dificile, a izbutit să lucreze o fotografie foarte izbutită, de o rare claritate şi lumină.