Cursuri si universitati populare pentru muncitori (1939)

Cursuri şi universităţi populare pentru muncitori

25.VII.1939, Romania

Două probleme mari formează astăzi centrul preocupărilor Statului nostru: a ţărănimii şi a muncitorimii.

Preocuparea aceasta deosebită îşi are justificarea în aceea că până acum s’a înfăptuit prea puţin pentru aceste două categorii sociale majoritare în stat.

Sesizând aceste lipsuri, Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol“, de câţiva ani, a pornit o viguroasă campanie de ridicare materială şi spirituală a satelor şi a vieţii muncitoreşti.

Astfel pentru ţărănime a creiat cursurile, şcolile şi şcolile superioare ţărăneşti, instituţşii în cari ţăranii şi fiii lor s’au înrolat cu tot entuziasmul, pentru a-şi desăvârşi fiinţţa morală şi fizică şi spre a dobândi o tehnică a muncii gospodăreşti.

In ceeace priveşte muncitorimea, străduinţele Fundaţiei M. S. Regelui, se găsesc laînceput. Un început fericit însă, marcat anul trecut prin înfiinţarea celei dintâi universităţi populare muncitoreşti, în centrul industrial dela Poiana-Câmpina, iar în acest an, una similară la Făgăraş.

Muncitorimea de eri, lăsată în ignoranţă şi întuneric, asvârlită în lupte streine de interesele ei vitale, socotită ca o simplă prelungire a uneltei, instrument al ambiţiilor deşarte şi josnice ale turburătorilor ordinei de stat, renăscută în zumzetul prefacerilor sociale prezente, îşi cere imperios dreptul la o viaţă mai bună.

Imbunătăţirea vieţii muncitorului trebue să fie atacată din plin. Oricât de mulţumitor s’ar rezolva problema asigurării unei vieţi materiale mai bune, de către o politică de Stat, ar fi prea puţin, dacă aceasta nu va urmări să-i ofere şi un standard de viaţă sufletească şi culturală mai bună.

Numai astfel Statul va putea avea la dispoziţie un capital uman de cea mai bună calitate, sănătos fiziceşte, cu o minte şi un suflet ales.

Universitatea populară dela Poiana-Câmpina

Universitatea populară de la Poiana-Câmpina a isvorât din aceste temeiuri.

Din grija de a oferi muncitorilor şi micilor funcţionari din industrie, accesul bunurilor spirituale, de a-i forma oameni întregi la trup şi suflet şi din necesitatea de a le asigura condiţiuni optime, în utilizarea raţională a timpului liber; din năziuinţa de a se adresa sufletului muncitorului, acelui suflet dornic de a se împărtăşi din frumuseţile şi binefacerile culturii care înobilează şi ridică persoana umană.

Al doilea an de activitate

Activitatea celui de-al doilea an, a început la 7 Noembrie 1938, a durat până la 5 Mai 1939 şi a fost susţinută de un mănunchi de profesori entuziaşti ai liceului de băieţi din Câmpina şi de conferenţiarii Fundaţiei.

Cursurile s’au ţinut zilnic între orele 7-9 jum. seara, după eşirea muncitorilor din ateliere şi birouri.

Programul de studii s’a inspirat din bogata experienţă a anului trecut şi nu a cunoscut acele conferinţe pedante, disparate şi ocazionale, ci a urmat să stimuleze o cultură unitară, sistematică, cultivând personalitatea atât în latura spirituală cât şi ăn aceea a oferi prilejul desmorţirii forţelor creiatoare ale auditorilor, când au fost prezente.

Ea a cuprins cunoştinţi de interes profesional, de cultură generală, de educaţie cetăţenească, moral-religioasă, artistică şi a fost complectată prin lecturi lebere în bibliotecă şi manifestaţiuni artistice în zilele de sărbătoare.

Viaţa interioară a cursurilor s’a desfăşurat într’o perfecă camaraderie de studiu, omogenă şi activă. Respectul faţă de persoana umană, grija de a le forma o judecată clară şi precisă, un spirit activ şi deschis asupra problemelor lumii şi vieţii, au avut-o necontenit în vedere conferenţiarii cari s’au topit în comunitatea de lucru, alcătuind o adevărată familie spirituală.

La dispoziţia auditorilor s’au găsit continuu biblioteca şcoalei superioare ţărăneşti, a Căminului cultural şi cea proprie a Universităţii.

Astfel au avut cărţi din toate domeniile de activitate: literatură, ştiinţă, istorie, geografie, medicină populară, lucrări juridice, economice, etc., putând să răspundă tuturor trebuinţelor şi satisfăcând toate gusturile.

Deasemenea reviste de tot felul şi jurnale.

Dragostea de a-şi cultiva mintea s’a evidenţiat printr’o lectură raţională şi continuă.

Având în vedere marele rol pe care-l poate exercita activitatea artistică în acţiunea de ridicare, culturală şi morală pe cale recreiativă precum şi acela de a ocupa timpul liber al muncitorilor, în cadrul căminului cultural a luat fiinţă un cor mixt, o echipă de dansuri şi teatru. In toate acestea membrii U. P. activează cu multă însufleţire, reuşind să organizeze frumoase serbări şi şezători săptămânale, nu numai ăn comună, ci şi în oraşele şi comunele vecine.

Din sinteza celor doi ani de activitate a acestei instituţii, se desprinde cu uşurinţă că înfăptuirea Fundaţiei, pronită cu titlul de experienţă, a dat roadele aşteptate.

Necesitatea universităţii populare

Aceasta pledează pentru justificarea cursurilor şi universităţilor populare pentru muncitori.

1)     Este necesară universitatea populară muncitorească şi din punctul de vedere al dreptăţii şi al eticei sociale.

2)     Ea este o problemă de umanitate, fiind menită să realizeze egalitatea culturală între fiii naţiunii

3)     Universitatea populară este instrumentul care promovează armonia socială şi solidaritatea naţională, prin integrarea muncitorimii în comunitatea naţională.

4)     Universitatea populară contribue la înălţarea ţării prin ridicarea prestigiului muncii româneşti. Ea formează un nou suflu de înviorare pentru muncitorime şi ţinteşte la făurirea elitelor din sânul muncitorimii. Ea urmăreşte formarea muncitorului ideal în care fiinţa morală şi fizică alcătueşte o totală armonie.

O acţiune utilă

De aceea ar fi un neiertat păcat a întârzia să-i întindem mâna cu toată căldura şi entuziasmul din partea tuturor, colectivitate şi individual. Având în vedere funcţiunea educativă a cursurilor şi U. P. muncitoreşti se impune de urgenţă ca statul să procedeze la o ofensivă rapidă şi eficace pentru înfiinţarea unor asemenea instituţii în fiecare centru industrial şi să acorde sprijin material şi moral cursurilor şi universităţii populare existente.

Acţiunea întreprinsă în acest sens de Fundaţia Regală şi de organizaţia „Muncă şi voe bună“ a ministerului Muncii, a fost îmbrăţişată cu toată simpatia de către muncitorime.