Sursa foto: Rev. Transilvania
In articolul din 1934 al lui G. Marica, redat de Anuarul Inst. de Ist. „G. Bariţiu” din Cluj-Napoca, Series Humanistica, acesta consideră că unele afirmații ale lui Mircea Vulcănescu despre sistemul de sociologie gustian, îndeosebi ideea că ar fi o ”ontologie regională” sau că ar avea vreo legătură cu fenomenologia, ar fi greșite. Marica nu a fost singurul care să critice o astfel de interpretare a lui Gusti. Considerând că monografia este o ”știință pozitivă”, în sensul clasic durkheimian, un anume C. Georgiade contesta, într-un articol publicat în Adevărul în 1933, de pe poziții similare ideea ”ontologiei regionale” și a apropierii de fenomenologie. Vulcănescu a scris o replică (publicată postum) la articolul lui C. Georgiade, din care am selectat câteva pasaje ce privesc tocmai sensul noțiunilor disputate în contextul sociologiei gustiene. Discuția avea implicații mai largi ce merg până la chestiunea aprecierii ”socialului”: este acesta ”natură” sau ”cultură”? Articolul complet al lui Vulcănescu poate fi citit pe Arhiva digitală SOCIOLBUC coordonată de prof. Dumitru Sandu. (I.B.)
[…] Ce înseamna, in sens husserlian, onotologie regionala?
Cercetarea felului in care exista anumite lucruri. Un ideal exista, dupa cum exista o idee, un fapt social, o stea, o statuie; o polita, o lege sau o floare. Dar nu toate aceste lucruri exista in acelasi fel. Floarea exista in chip concret acum si aici, pentru toti cei ce-o privesc. Steaua si masa, la fel. Idealul nu exista decat ca exigenta pentru o prezenta! Ontologie regionala inseamna studiul fenomenului in care exista obiectele unei anumite regiuni a existentei, adica obiectele avand un acelasi fel de existenta – constituind adica un acelsi plan, o aceeasi regiune de existenta! A fi inseamna pentru fiecare regiune altceva.
Intrebarea se poate pune si faptului social. Ce inseamna a fi in societate? Asa se poate intampla si cu faptul social. Si el are un anumit fel de a exista, care nu e acelasi cu al florilor, nici cu al mesei, si care trebuie lamurit.
[…]
E acesta [sistemul de sociologie al profesorului Gusti -n.n.] o ontologie regională a existenței sociale? De bună seamă, da, desigur. Numind prima serie de împrejurări cadre, a doua serie manifestări și statornicind natura raportului procesual care leagă, în fiecare caz, pe unele de altele, sistemul profesorului Gusti dezvăluie cercetătorului procesul însuși formal de construcție al realității sociale. Aplicând acest cadru realității fiecărei unități ca pe un microscop sau balanță de precizie, faptele vin și arată concret în ce constau, în fiecare caz, aceste relații.
O monografie socială nu este deci o ontologie regională a realității sociale, în sensul în care sistemul însuși de sociologie constituie o asemenea ontologie, cum insinuează dl Georgiade când scrie: nimeni nu a putut pretinde asta. Căci, într-o monografie socială nu e vorba de o regiune de obiecte, ca aceea a faptelor sociale în genere, ci de un ansamblu concret de fapte sociale: satul. Observația dlui Georgiade: ”Ce-are a face cercetarea vetrei satului Cornova cu fenomenologia lui Husserl”, tăinuiește o confuzie, sau o nebăgare de seamă a criticului. […]
O cercetare monografică tinde să fie o ontologie ”materială” a vieții unui sat, adică să fie o adevărată cercetare științifică, în sensul clasic, esențial al cuvântului, chiar dacă nu în sensul pozitivist.
În fapt, noi știm că nicio știință nu se dezbară de pretențiile ei ontologice, orice ar declara proepinenții noștri pozitiviști și pragmatiști. Lucrul a fost cu prisosință stabilit de E. Meyerson, la care trimitem pe cei nedumeriți, împotriva pretențiilor pozitivismului și ale pragmatismului. […]
Felul în care profesorul Gusti înțelege faptul social ne arată că în conepția acestuia socialul trece peste cadrele ontologice naturaliste, constituind el însuși o regiune specifică a existenței, la punctul de joncțiune al existenței naturale mai sus definite cu existența spiritului. Prin aceasta socialul ia, la Gusti, o poziție intermediară între spirit și natură, analoagă spiritului obiectiv hegelian ori poziției mai recente a lui Freyer. Societatea, obiect al unei ontologii proprii, deosebită de cea naturalistă, întrucât societatea e cheia de boltă a relațiilor dintre natură și cultură, e în natură, dar e altceva decât natură, întrucât se opune, de fapt, naturii prin această existență căreia îi opune cultura. Deosebirea dintre cadru și manifestare rezultă din această analiză fenmenologică. […]
Extrase din Mircea Vulcănescu, Sociologie românească. Un răspuns dlui C. Georgiade, disponibil online pe Arhiva digitală SOCIOLBUC.
Lasă un răspuns