Enciclopedia României şi Şcoala Gustiană de Sociologie

Enciclopedia României şi Şcoala Gustiană de Sociologie

The Encyclopaedia of Romania and Sociological Gusti’s School

Zoltán ROSTÁS

The Encyclopaedia of Romania, scheduled for publication in six volumes, of which only four were eventually published because of the beginning of World War II, represented an outstanding intellectual exploit, which wouldn’t have been accomplished without the contribution of the Sociological School of Bucharest, led by Dimitrie Gusti. The process of elaborating the conception of the encyclopaedia and organizing the collaborators’ work unfolded in the context of political tensions at home and abroad, which eventually lead to the beginning of World War II. This project was facilitated by the fact that Gusti’s school had reached maturity and was given the honor of organizing the 14th International Congress of Sociology, in Bucharest, precisely in 1939. The four volumes published from 1938 onwards and the documents of the two unfinished volumes bear witness of the Gustian School’s capacity to orient and mobilize the interwar Romanian intelligentsia for an essentially interdisciplinary work, a natural perspective for the monographic sociological framework. This introductory study, as well as the following analyses of the different aspects of this encyclopaedia, aims to bring light on several aspects of the Romanian interbellum which have been frequently omitted in the post-Decembrist intellectual discourse.

Keywords: The Encyclopaedia of Romania, Sociological School of Bucharest, political crises, International Congress of Sociology

Alăturarea acestor sintagme poate părea forţată. Poate părea exces de zel din partea autorului acestor rânduri introductive încercarea de a demonstra că şi această monumentală operă, ca şi alte realizări remarcabile interbelice, se datorează profesorului Dimitrie Gusti şi Şcolii sale sociologice. Departe de noi aceste intenţii. Dar este cert că în discursul intelectual postdecembrist nici Enciclopedia realizată în anii ‘30 ai secolului trecut, nici Şcoala sociologică a lui Dimitrie Gusti nu sunt obiecte de dezbatere. Şi mai puţină lume realizează că cele două momente sunt foarte legate.

În acest număr dublu încercăm să arătăm ce semnificaţie a avut asumarea, de către colaboratorii lui Gusti, a conceperii şi organizării procesului de coordonare şi editare a Enciclopediei, şi să evaluăm câteva fenomene interbelice tratate în unele din contribuţii. Mi se pare esenţial ca, în aceste rânduri introductive, să arăt contextul anilor ‘30 în care a fost demarată seria de volume ale Enciclopediei României.

Ideea realizării Enciclopediei într-o perioadă relativ scurtă de timp nu poate să fie înţeleasă decât dacă ţinem cont de atmosfera politicii internaţionale din a doua jumătate a anilor ‘30. În contextul întăririi vizibile a forţelor care contestau nu numai sistemul democraţiei liberale, dar mai ales, al tratatelor de la Paris şi al hotarelor stabilite de ţările Antantei victorioase, România resimţea tot mai acut slăbirea garanţiilor puterilor occidentale. Din acest motiv, acţiunile de legitimare a României Mari au început sa ia amploare. În şirul manifestărilor de acest gen, în loc de frunte îl ocupau expoziţiile din străinătate şi din ţară, dar, mai ales, expoziţiile internaţionale de la Paris şi New York, care trebuiau să demonstreze legitimitatea configuraţiei ţării de după Primul Război Mondial.

Judecând după interesul cercurilor politice şi economice, după ecourile de presă şi după numărul de vizitatori, România avea numai de câştigat în urma acestora. Cum enciclopediile îndeplineau şi ele rolul de mijloace de legitimare, în epocă, nu este de mirare că se alocau fonduri semnificative pentru realizarea rapidă a acestora. Este suficient să recitim Cuvîntul Înainte al lui Gusti pentru a ne convinge de adevărul acestei afirmaţii. Până la urmă, nu este întâmplător faptul că marile expoziţii şi Enciclopedia au fost coordonate de Dimitrie Gusti, care asigura seriozitate şi în selecţia colaboratorilor şi, prin aceasta, suportul ştiinţific necesar realizării obiectivelor – fie legate de expoziţie, fie de Enciclopedie.

Dacă privim procesul de realizarea al Enciclopediei din punctul de vedere al programelor derulate de Şcoala Gustiană, situaţia nu e nici aici liniştitoare. O parte a grupului de monografişti au fost angajaţi în activitatea cu echipele regale, o alta în monografii, iar din 1937 începe şi pregatirea celui de al 14-lea Congres Internaţional de Sociologie, care, pentru Şcoală, însemna mult mai mult decât organizarea unui eveniment. Însemna relansarea cercetărilor monografice pentru a demonstra, cu lucrări consistente, valoarea euristică a sociologiei monografice. Pentru acest lucru, nu au fost deschise noi „şantiere”, ci au fost aprofundate şi lărgite semnificativ cele vechi – Nerejul şi Drăguşul – sub coordonarea lui Henri H. Stahl şi Traian Herseni.

Dar, oricum, chiar dacă pregătirea congresului internaţional era o sarcină nobilă şi benefică, era, totodată, şi cronofagă. Din punct de vedere tehnic-logistic, derularea programelor paralele a fost înlesnită de o împrejurare politică foarte importantă şi, în acelaşi timp, şi controversată: instaurarea dictaturii personale a lui Carol al II-lea în 1938. În timpul acestui regim, a fost promulgată Legea Serviciului Social propusă de Gusti. Această lege a facilitat infiinţarea unui sistem instituţional de cercetare şi intervenţie socială bine dotat, care a făcut posibilă accelerarea şi a cercetării, şi a publicării lucrărilor pentru congres, dar şi elaborarea Enciclopediei. Această şansă nu a eliminat însă problema supraaglomerării cu sarcini a membrilor importanţi ai şcolii.

Gusti, în calitate de comisar general, trebuia să aibă grijă zilnic de mersul organizarii pavilionului românesc de la New York şi de implementarea Legii Seviciului Social, Stahl lucra pe teren, redacta volumele consacrate Nerejului, era director în Seviciul Social, iar Herseni conducea cerecetarea Drăguşului, lărgită la Ţara Făgăraşului şi era şi director al cercetării. Golopenţia coordona echipe regale studenţeşti, era directorul publicaţiilor noii instituţii şi avea în grijă revista Sociologie Românească. Toţi aveau şi sarcini didactice la catedra lui Gusti de sociologie, etică şi politică. În aceste condiţii, Mircea Vulcănescu, care era înalt funcţionar al statului, trebuia să-şi asume rolul de coordonare a Enciclopedie, având şi sprijinul efectiv al celorlalţi gustişti.

În ciuda multiplicării sarcinilor, în ciuda atmosferei din ce în ce mai apăsătoare din cauza ameniţării cu război, munca a fost continuată chiar şi atunci când nu exista garanţia că volumele ar putea să vadă lumina tiparului. Ar fi interesant să se iniţieze un program de cercetare de psihologie istorică pentru a înţelege resorturile a ceea ce Stahl afirma legat de acest aspect: „munca a devenit pur şi simplu un viciu”. Dar, rostul acestui număr dublu de revistă este să evalueze contribuţia Şcolii gustiene în realizarea Enciclopediei şi să testeze contribuţia unor autori la analiza unor fenomene interbelice. Autorii nu pun întrebarea simplistă ce rămâne valabil din ce a fost publicat, ci analizeaza articolele ţinând cont de contextul în care au fost elaborate.

Daca ar fi clasificăm articolele, în acest număr dublu publicăm studii care încearcă să definească natura şi sensul proiectului enciclopedic, studii care abordează contribuţia şcolii la conceperea şi elaborarea volumelor, precum şi studii care tratează punctual un fenomen interbelic prin prisma analizei unui articol.

În prima serie se impune să atragem atenţi asupra studiului lui Ionuţ Butoi intitulat „Enciclopedia ca putere. Momentul unei dominaţii precare şi un proiect nefinalizat: Vulcănescu şi specificul naţional”. Autorul abordează Enciclopedia ca moment definitoriu pentru poziţia de cvasi-dominare a Şcolii Gustiene în câmpul cultural românesc. Articolul clarifică şi rolul concret pe care l-a avut Vulcănescu în coordonarea şi editarea volumelor apărute, precum şi rolul atribuit pe care l-ar fi avut în editarea volumelor nepublicate. Autorul subliniază că o temă „strategică” pentru Şcoala Gustiană era tocmai „specificul naţional”, care ar fi trebuit atins tocmai în ultimele volume – cele care nu au mai fost tipărite.

Arhiva personală a lui Anton Golopenţia stă la baza studiului Sandei Golopenţia, eminentă profesoară a Universităţii Brown din SUA. Cunoscută şi prin excelenta ediţie critică a operelor părinţilor săi, autoarea documentează, în articolul „Planuri şi proiecte pentru volumul V al Enciclopediei României”, contribuţia lui Anton Golopenţia la realizarea Enciclopediei. Însă nu doar atât – căci aduce clarificări asupra planurilor editoriale pentru unul din ultimele volume ale Enciclopediei.

Studiul profesoarei Maria Larionescu de la Universitatea din Bucureşti, „Monografia gustiană a Naţiunii, model al Enciclopediei României” se apropie de subiectul cercetării chiar din perspectiva teoriei gustiene a sociologiei naţiunii. Astfel, proiectul este analizat chiar din perspectiva care l-a generat, urmărindu-se relaţia dintre sistemul teoretic gustian şi Enciclopedie.

Matei Costinescu îşi continuă interesantele sale analize ale regimului epistemic aşa cum se întrevede prin Şcoala Gustiană, focalizând, de această dată, asupra Enciclopediei. În studiul „The Shrewd Ecumenicism of the Encyclopaedia of Romania: Biopolitics, Ethnic Cooperativism, and the Peasant State”, Costinescu explorează proiectul dintr-o perspectivă biopolitică. Transformarea ţăranului în cetăţan activ este o tematică analizată în contribuţiile pentru Enciclopedie semnate de Rădulescu-Motru şi Gromoslav Mladenatz.

Alina Juravle, în studiul „Henri H. Stahl, Constantin Garoflid şi «chestiunea rurală» în preajma anului 1938”, pleacă de la analiza unui faimos articol al lui Stahl, comparându-l cu cel lui Garoflid. Având în vedere că cele două contribuţii sunt, în esenţă, divergente, deşi au un conţinut tematic comun şi fac parte din acelaşi proiect, Juravle face o lungă incursiune în problema agrară aşa cum era ea pusă în epocă.

A doua categorie de articole evaluează câte un articol punându-l în contextul istoric în care a fost produs. Astfel, istoricul Alexandru Mironov, pornind de la contribuţia pentru Enciclopedie semnată de Trancu-Iaşi, dezbate, în studiul „Grigore Trancu-Iaşi şi «protecţia muncii naţionale». Politica socială interbelică între naţionalism şi combaterea şomajului” o temă puţin cunoscută. Într-adevăr, politica socială din perioada interbelică este un domeniu ce trebuie explorat în adâncime şi sper că acest articol e doar un bun început.

Dragoş Sdrobiş, desenând portretul scriitorului şi gazetarului Cezar Petrescu, prezintă, de fapt, în studiul „Enciclopedia României ca mecanism de propagandă politică. Cezar Petrescu despre «mântuitorul» României”, tipul intelectualului devotat necondiţionat regelui Carol al II-lea.

Bogdan Popa, în studiul intitulat „Straja Ţării în «Enciclopedia României»”, pleacă de la articolul din Enciclopedie dedicat instituţiei Străjeriei pentru a aşeza în context această latură a politicii pentru tineri elaborată sub dictatura regală.

În fine, adaug faptul că aceste studii sunt abia începutul unei analize serioase a fenomenului Enciclopediei României.