Grete Csaki-Copony – Mama cu copilul (1930)
Expoziţii
Grete Csaki-Copony, Hermann Konnerth, Academia de pictură C. Vlădescu, Salonul Nudului 1932
de MAC CONSTANTINESCU
Curentul VIII 2502
8 aprilie 1932
Ateneul Român adăposteşte în sălile sale de pictură, două expoziţii pline de interes datorite d-nei Grete Csaki-Copony şi d-lui Hermann Konnerth.
Temperament pictural de primul ordin d-na GRETE CSAKI-COPONY prezintă portrete lucrate cu mult nerv şi înţelegere a caracterului motivului pictural.
Coloarea aplicată cu siguranţă, în tonuri pline de francheţă, crează armonii acide şi turmentate, într-o viziune foarte puţin feminină. D-na Grete Csaki-Copony artistă de valoare expune pentru prima oară la Bucureşti, un ansamblu de pictură atât de important. Contribuţia d-sale contează.
D. HERMANN KONNERTH, pictor german din Sibiu este, după cum l-a prezentat d. Ştefan Neniţescu în cuvântul de deschidere al expoziţiei, în afară de un pictor de o valoare necontestată, un erudit de seamă. Sub îngrijirea sa, s-a putut edita în întregime estetica lui Fidler, preconizatorul vizualităţii pure. Adept al lui Fiedler, d. H. Konnerth, transpune în pictura sa o vizualitate în înţelesul strict al coloanei şi al suprafeţei. Printr-o sensibilitate deosebită, el reuşeşte să realizeze în pictră firul de legătură între cultură germană şi cea latină, mai bine zis legătura dintre spiritul francez şi cel germanic.
Portretele expuse, cele 8 studii de portret după d. profesor Iorga, tratate în largi suprafeţe, cuprind într-însele înţelesul microcosmosului lui Goethe. Faptul că d. Konnerth expune la Bucureşti, îşi are o deosebită importanţă pe care o menţionăm cu toată satisfacţia.
ACADEMIA DE PICTURA de sub direcţia maestrului C. Vlădescu şi-a inaugurat prima expoziţie, în chiar localul Academiei din strada Matei Millo No. 10. In invitaţia la expoziţie, Academia specifică:
„Această manifestare, după trei ani de la înfiinţarea şcolii noastre, oferind tinerilor talente – dintre care unele s-au afirmat deja în expoziţii colective oficiale, – un prilej de contact cu opinia publicului dela care încrederea entusiasmului lor aşteaptă începutul consacrării în carieră. Constituie în acelaşi timp şi un examen al valori îndrumarilor sub care s-au format”.
In repeţite rânduri, am arătat necesitatea unor laboratoare de artă, altele decât cele oficiale îmbâcsite şi didactice. Năzuinţa generaţiei actuale se îndreaptă către înfăptuirea unui mediu cât mai propice desvoltării creaţiei artistice.
Academia d-ului C. Vlădescu, vine să continuie entusiasmul primei academii de pictură din calea Griviţei, căreia tânăra pictură româneasca, îi datorează o bună parte din izbândă. De aceea salutăm în actuala expoziţie, producţia tinerească a nouilor elemente, atât de bine îndrumate de artistul fin şi maestrul înţelegător care este pictorul C. Vlădescu.
Pomenea, Geller, Emilia Demetra, Elisa Băicoianu, Magda Stupian, Viorica Grigorescu, Daviela, V. Hoflich, Fulvia Păcăţeanu, N. Ştefănescu, Dumitre[s]cu-Şercaia, G. Vânători, Hagi Ştefan, G. Tacian, sunt nume noi, ce răsar pe bolta plasticei noastre. Incheiem cu speranţa că multe din acestea nu vor întârzia să strălucească în toată splendoarea.
EXPOZIŢIA NUDULUI 1932 s-a deschis în locul expoziţiei „Grupul Nostru”în saloanele dela „Mozart”.
Fără nici o restricţie în primirea lucrărilor, şi deci fără selecţie, cele trei săli cuprind lucrări de bună ţinută plastică şi altele a căror prezenţă au doar calitatea să pună prin contrast în valoare pe cele dintâi. Deşi s-au strecurat printre lucrările expuse şi câteva „nuduri”… îmbrăcate, totuşi acest ansamblu de pictură, desen şi sculptură închinat nudului, constitue un agreabil centru de atracţie şi îi prevedem un frumos succes comercial. Am dori totuşi ca un astfel de „Salon al nudului” să fie mai serios organizat, şcolile şi tendinţele să fie judicios diferenţiate, arătându-se evoluţia estetică a nudului în plastica română pentru lămurirea şi întărirea debilei culturi artistice a publicului care trebuie să vadă în „nud” altceva decât un tablou echivoc în penumbra alcovului.
*
Mac Constantinescu (1900-1979), sculptor, grafician, decorator, scenograf, participant la campaniile Scolii Gustiene alaturi de sotia sa, Floria Capsali, prieten apropiat al mai multor monografisti.
De acelasi autor:
Lasă un răspuns