Fundamentul economic al Statelor Unite ale Europei (1930)

FUNDAMENTUL ECONOMIC AL STATELOR UNITE EUROPENE

Conferinţa d-lui profesor G. Taşcă

Dimineaţa, Anul XXVI, No. 8396, joi 8 mai 1930, p. 8

Duminică, la Institutul social român, d. G. Taşcă a conferenţiat despre: Fundamentul economic al Statelor Unite europene.

„Pentru a arăta cum s-ar putea efectua uniunea economică a statelor europene şi baza acestei uniri, să vedem care sunt cauzele crizei în care se zbate Europa actualmente. Ele sunt două:

Dezmembrarea unor organisme economice, cu vechime de veacuri.

Naţionalismul economic exagerat, care a coprins toate popoarele, începând cu cel american, şi care ne-a dus la ceea ce se cheamă autarhie, sau auto-aprovizionare, ambiţie bolnăvicioasă care a otrăvit viaţa economică a popoarelor în timp de zece ani.

AUTARHIA

Argumentele pe care se sprijină ideea de autarhie sunt trei.

Teama ruinării industriei existente şi că nu se vor mai putea înfiinţa altele bazate pe materia primă din ţară. Această temere e neînsemnată. În ţările care fac parte din Mica Înţelegere şi Polonia sunt industrii care în timp de zece ani au făcut parte din acelaşi regim vamal şi s-au dezvoltat. De ce s-ar ruina acum? „Reşiţa” s-a dezvoltat în acelaşi timp cu „Skoda”, deşi erau sub acelaşi regim vamal.

Argumentul de prestigiu naţional şi apărarea naţională.

La adăpostul acestui argument impresionant se ascund interesele cele mai egoiste şi mai meschine. Dacă este nevoie de protecţiunea industriei necesare dezvoltării ori existenţei naţionale, ea se poate face altfel decât prin protecţiunea vamală. Statul va găsi totdeauna mijlocul de a încuraja şi proteja fie industria, fie agricultura, fără să apeleze la taxe ridicate vamale.

Trebuie să dăm de lucru muncitorilor din ţară, ori cu ce sacrificiu; întemeierea de noi industrii răspunde la această cerinţă. În ţările agricole, în special, trebuie să luăm lucrătorii din agricultură unde sunt prost plătiţi şi să-i aducem în industrii unde câştigă mai mult.

Argumentul este fals. Sporirea artificială a instalaţiunilor industriale va face ca acestea să fie numai în parte întrebuinţate. Agricultura, silită, artificială, nu va putea plăti munca producătorului. Remuneraţia muncii naţionale va fi slabă: vom ajunge la micşorarea salariilor ori şomaj.

Când o ţară interzice intrarea produselor agricole pentru a-şi dezvolta agricultura şi alta a produselor industriale pentru a-şi dezvolta industria, prin aceasta chiar şi-a interzis exportul; cea dintâi nu va mai putea exporta produse industriale, cealaltă nu va mai exporta produse agricole.

Nu trebuie să contăm pe naivitatea celorlalte ţări şi să credem că deşi noi închidem graniţele, celelalte au să le ţină deschise. Mărfurile nu se vor putea vinde; producătorii se vor ruina, lucrătorii vor muri de foame.

CIRCULAŢIA EUROPEANA

Europa după războiu suferă de o rea circulaţiune. Prin taxe exagerate se împiedică circulaţiunea bunurilor. În aceste condiţiuni, Europa nu poate prospera.

Pentru a readuce buna circulaţiune sunt patru metode. Le vom examina pe rând, oprindu-ne la cea de a 3-a pe care o credem cea mai nimerită pentru timpul de faţă, până ce vom putea pregăti venirea celei de a 4-a, care singură ne poate da soluţia definitivă a crizei.

SISTEMUL CARTELURILOR ŞI ÎNŢELEGERILOR PARTICULARE

Aceste înţelegeri şi carteluri se fac între producătorii particulari, pe deasupra graniţelor vamale.

Aceste carteluri însă nu rezolvă problema circulaţiunii bunurilor, industriile parazitare, care trăiesc sugând din vlaga organismului economic, vor continua să trăiască la adăpostul taxelor vamale.

SISTEMUL TRATELOR DE COMERŢ

Sistemul tratatelor de comerţ de felul celor dinainte de războiu este metoda recomandată de conferinţa economică internaţională din Geneva.

Aceste tratate se încheie cu greutate şi una din cauze stă în clauza naţiunii celei mai favorizate, potrivit căreia se aplică de drept, tuturor celorlalte naţiuni, o concesie acordată naţiunii cu care contractezi.

Pentru a evita aceste dificultăţi, s-a imaginat al 3-lea sistem.

SISTEMUL CLAUZELOR PREFERENŢIALE

Potrivit acestui sistem se reduc drepturile de vamă numai asupra mărfurilor venite din ţările care au aderat la o convenţie colectivă. Aceste reduceri nu pot fi aplicate ţărilor care nu aderă la convenţiunea colectivă.

UNIUNEA VAMALĂ A STATELDOR EUROPENE

Aceasta este regimul recomandat de tratatele de la Trianon şi Saint Germain (art. 205 şi 222) ţărilor ce făcuseră parte din Imperiul Habsburgic.

Acesta este regimul ce-şi aplică statele din continentul american între ele. Astfel sunt convenţiunile între Statele Unite şi Brasilia; Brasilia – Argentina; republicile din America Centrală. Ţările europene au trebuit să recunoască că între ţările americane există raporturi speciale, care justifică drepturile preferenţiale.

Tot în acest chip s-au încheiat convenţiuni între Spania şi Portugalia, între Suedia şi Norvegia, între Estonia, Letonia, Lituania şi Finlanda.

De curând, Belgia şi Elveţia au intrat pe această cale. Ele şi-au rezervat, în convenţiunea ce au încheiat, dreptul de a face parte dintr-o grupare bazată pe drepturi preferenţiale.
Pentru adoptarea acestui regim se fac acum tratative între Franţa şi Uniunea Belgo-Luxemburghesă.

Pe aceste precedente ne sprijinim pentru a preconisa o înţelegere între statele Micii Înţelegeri şi Polonia, pe baza unei convenii colective, cu drepturi preferenţiale.

Înţelegerea, care ar avea de scop reducerea la minimum a taxelor vamale şi consolidarea lor pe termen foarte îndelungat, cu clauza preferenţială – că adică aceste taxe reduse să se aplice numai statelor făcând parte din uniune – o atare înţelegere ar putea foarte bine servi drept bază economică a Statelor Unite europene. Reducerea taxelor s-ar face treptat până ce s-ar ajunge la simple taxe fiscale.

Făcând aceasta, toate obiecţiunile ce se ridică împotriva Uniunii vamale ar fi înlăturate.
Interesaţii, acei ale căror întreprinderi se sprijină pe taxe vamale, ar continua să aibă o protecţie suficientă, pentru ca la adăpostul ei să se dezvolte.

Statul care alimentează, la noi, a 4-a parte din buget, din taxele vamale şi-ar menţine veniturile.

Deşi taxele ar scădea, dar scăderea ar fi compensată prin sporirea cantităţii mărfurilor ce ar intra la vamă şi sporirea cifrei de afaceri.

În acest sistem nu s-ar mai pune chestiunea greutăţii stabilirii unui tarif uniform faţă de ţările ce nu ar face parte din uniune. Fiecare ţară ar rămâne liberă să-şi fixeze tariful ei faţă de acele ţări şi ea va încasa taxele aferente.

Acest sistem, însă, ar pregăti într-un timp oarecare sistemul al patrulea, care este acela al liberei circulaţiuni a mărfurilor pe toată întinderea teritoriului european: Sistemul Uniunii vamale a Statelor din Europa.