extras din volumul Marginal și experimental. Cooperativa Gusti: două decenii de cercetare în istoria sociologiei, Coord: Ionuț Butoi, Martin Ladislau Salamon, Editura Eikon, 2020
„Marginal și experimental” poate suna îndrăzneț și cititorul se poate întreba dacă eticheta acoperă caracteristicile „produsului”, cu alte cuvinte dacă studiile adunate în acest volum sunt, într-adevăr, marginale și experimentale în câmpul științific local și dacă da, de ce. Dar să începem mai bine cu începutul: ideea acestui volum aparține unuia dintre co-editori și a fost exprimată în cadrul unei mici întâlniri tovărășești de la finele anului 2019, pe când lumea se putea întâlni fără restricții față către față într-o dulce și veche normalitate. Împreună fiind foști și actuali doctoranzi ai profesorului Zoltán Rostás, colaboratori și prieteni ai acestui grup informal de cercetare dedicat Școlii Sociologice de la București și istoriei sociologiei românești. Atunci, Martin Salamon a atras atenția că în 2020 se împlinesc douăzeci de ani de la demararea acestui proiect științific denumit „Cooperativa Gusti”, mai exact, de la publicarea volumului de istorie orală Monografia ca utopie realizat de Zoltán Rostás cu Henri H. Stahl. Aniversarea celor două decenii de „arheologie socială” recentă coincide, de asemenea, cu împlinirea – la 30 octombrie, întâmplător chiar ziua în care așternem pe hârtie aceste rânduri – a 65 de ani de la moartea fondatorului Școlii Sociologice de la București, profesorul Dimitrie Gusti.
Am considerat că cel mai bun mijloc prin care putem să punctăm acest reper de parcurs este editarea unui volum de studii alese ale unora dintre membrii și prietenii Cooperativei Gusti. Subliniem faptul că, din motive obiective, ce au ținut de programul încărcat al posibililor contribuitori, precum și de inevitabila problemă a spațiului editorial, volumul nu cuprinde toți membrii și prietenii Cooperativei. Criteriul pe care l-am folosit pentru selectarea studiilor alese a fost simplu: este vorba despre acele cercetări reprezentative care au adus un plus de cunoaștere în ceea ce privește istoria sociologiei gustiene și modul în care aceasta s-a desfășurat. Pe lângă studiile strict circumscrise tematicii gustiste, am inclus o serie de cercetări antropologice inovatoare pe teme de istorie recentă locală. Reprezentativitatea prezentului volum pentru cercetările duse timp de două decenii de „cooperatiști” nu trebuie, însă, supralicitată. Sunt o mulțime de studii care au adus la lumină aspecte ignorate sau greșit înțelese din istoria Școlii Gustiene care, exclusiv din motive editorial-tehnice, nu au putut fi incluse aici. Volumul de față este mai degrabă o mostră despre un proiect intelectual mult mai larg.
*
Proiectul cooperatist a fost inspirat și poartă amprenta clară a inițiatorului – Zoltán Rostás, el însuși un personaj mai degrabă marginal în mediul academic autohton și experimental în metodele de cercetare de istorie socială folosite. A fost (este?) un proiect deliberat, în sensul în care inițiatorul său a căutat să „racoleze”, în special prin studiile doctorale, tineri cercetători care să defrișeze vastul teritoriu al Arhipelagului Gustian, pentru a prelua o formulă deja conscacrată. Astfel s-a conturat, treptat, un nucleu de „cooperatiști” care au realizat teze de doctorat pe teme „gustiste”: Antonio Momoc, Theodora-Eliza Văcărescu, Florentina Țone, Ionuț Butoi, Alina Juravle, Martin Ladislau Salamon, Balázs Telegdy, Levente Székedy, Ion Matei Costinescu, Cătălina Dobrescu ș.a. Acestui nucleu s-a adăugat un cerc de tineri colaboratori constanți ai proiectelor colective ale Cooperativei, precum: Irina-Nastasă Matei, Dragoș Sdrobiș, Dana Costin, Ruxandra Pop, Cosmina Timoce-Mocanu, Alina Branda, Andrei Gaghi, Mihai Gaiță ș.a. Iar prietenii Cooperativei sunt mult mai mulți, prezenți, la rândul lor, în unele din demersurile de cercetare (numere speciale de revistă, conferințe, colocvii) sau la lansările și evenimentele editorial-culturale. Această delimitare (doctoranzi, colaboratori, prieteni) este evident tehnică și convențională, fără legătură directă cu intensitatea participării la proiectele comune. De asemenea, enumerarea este departe de a fi exhaustivă. Ceea ce e important de reținut este că rețeaua cooperatistă s-a alcătuit în timp în urma unui efort conștient și intenționat, mobilizat periodic în proiecte științifice comune.
Un cuvânt aparte trebuie dedicat colaboratorilor și prietenilor seniori ai Cooperativei Gusti. Sanda Golopenția a fost și este o prietenă și contribuitoare inepuizabilă, ea însăși inițiatoare a unui „mare proiect” de revizitare a istoriei Școlii Sociologice de la București. Dumitru Sandu ne-a fost alături, demarând el însuși un proiect de „tezaurizare” digitală a producțiilor științifice ale Școlii Gustiene. Regretăm nespus că Vintilă Mihăilescu, un drag prieten, al cărui entuziasm încurajator ne lipsește mult, nu se mai află printre noi.
O a doua trăsătură specifică a acestui proiect colectiv ține de teritoriul științific conturat prin cercetările și metodele folosite. Ideea de bază a fost că, în ciuda aparenței de subiect defrișat, de fapt, despre Școala Sociologică de la București se știe foarte puțin. Conversația științifică despre acest fenomen social și cultural al trecutului recent este, încă, deficitară, tributară mitologiilor, anacronismelor, stereotipurilor și practicilor de cunoaștere și consacrare specifice câmpului științific actual. Drept urmare, am căutat, mereu, să aruncăm o privire proaspătă asupra Școlii, o abordare sincronă istoric a biografiilor membrilor acesteia, a microistoriilor interbelice, a grupurilor sociale, etnice și de gen, precum și a resurselor conceptuale, practicilor de cunoaștere implicate în acest fenomen și nenumăratelor sale ramificații. Rezultatele demersurilor se regăsesc în volumele publicate de membrii Cooperativei, fie de autor, fie de studii, în numerele tematice din revistele de specialitate (Transilvania, Sociologie Românească, Revista Română de Sociologie etc.), în panelurile din conferințele naționale și internaționale de profil, multe dintre contribuții fiind publicate integral sau parțial și în revista online Cooperativa G (www.cooperativag.ro) – o platformă a grupului, la fel de marginală și de experimentală, ca însuși grupul.
Ce impact au avut aceste publicații? Aici intervine „marginalul” și „experimentalul” care au, pentru editorii prezentului volum, semnificații foarte prozaice și concrete. Grupul Cooperativa G este marginal, fiind o alcătuire informală, fără trăsături organizaționale, fără infrastructură de cercetare sau de editare, fără fonduri. Demersurile noastre sunt găzduite, uneori, de diverse instituții academice, dar nu am beneficiat (nici nu am căutat, la drept vorbind) de un sprijin instituțional constant. În condițiile de cercetare oricum dificile din România, unde nu se poate face carieră în asemenea domenii (istorie socială, istoria sociologiei românești), unde deseori activitatea academică nu e corelată cu activitatea didactică (cu atât mai puțin cu cea administrativă), continuitatea, pentru un astfel de grup, este o permanentă provocare. Marginalitate instituțională înseamnă și o lipsă – de data aceasta asumată – a afilierii la centrele academice dominante în prezent și la modele conceptuale reproduse de acestea. Cu toate că am bifat și bifăm prezențe în evenimentele/conferințele acestor centre, suntem egal de îndepărtați și de reproducerea vechilor mituri istoriografice despre Școala Sociologică de la București, și de revizionismele reducționiste, demitizante, care înfierează personaje din trecut fără a-și mai propune, măcar formal, să mai și înțeleagă istoria, sau care distorsionează fenomene și procese istorice prin decontextualizare (sau chiar o artificială și falsă re-contextualizare) și lipsa nuanțelor. Și aici intervine „experimentalul”: acea privire proaspătă aruncată asupra trecutului nu operează nici cu naivitatea „realității așa cum a fost ea”, nici cu hiper-constructivismul postmodern care dizolvă complet granițele dintre ficțiune, narațiune și fapt istoric. Dacă ar fi să găsim un numitor comun în abordările noastre, altfel destul de eterogene, ce țin de o varietate a domeniilor și metodelor istorice și sociologice folosite, acesta ar fi: o încercare peristentă de a înțelege istoria în datele contextuale semnificative și de a opera cu o știință a nuanțelor și a circumstanțelor ce au condiționat biografiile, producțiile și proietele Școlii Sociologice de la București. Din păcate, găsim că o asemenea abordare, ce ține mai degrabă de un clasicism al vocației științifice, este, în actuala configurație a câmpului academic național și internațional, experimentală și marginală.
Editorii
Lasă un răspuns