![P. P. Panaitescu la ISR despre „Polonia renascuta” [1930]](https://www.cooperativag.ro/wp-content/uploads/2015/02/pilsudski-770x470.jpg)
Institutul social român. Polonia renăscută
UNIVERSUL, Anul XLVIII Nr. 27 1930 Miercuri 5 Februarie 1930, p. 6
Duminică, 2 Februarie, la ora 11 dim., la fundaţia Carol I d. P. P. Panaitescu a vorbit despre „Polonia renăscută”.
Polonia dinainte de împărţire avea o societate încă medievală, în care predomina clasa nobilă, nobilimea marilor proprietari şi nobilimea mică, şleahta, care a constituit un element dizolvant, anarhic. Sub stăpânirea străină a fost distrusă puterea nobilimei, proprietatea mică nobiliară a fost înlocuită cu proprietatea mică ţărănească. Rusia, Prusia şi Austria, cele trei beneficiare ale împărţirei Poloniei, au căutat să lovească în proprietatea nobiliară şi să ridice ţărănimea, în care vedeau o clasă persecutată, deci proprie a servi de opoziţie împotriva renaşterii vechei Polonii. Dar din lenta decădere a nobilimii şi din ridicarea elementelor mai avute ale ţărănimei s’au născut, tocmai în acea epocă a stăpânirii străine, o clasă mijlocie, burgheză naţională, care era mai înainte străină, în special germană.
Aşa dar din însăşi persecuţiile străine, s’a născut structura modernă a societăţii polone. Tot în acea epocă s’a născut şi pătura industrială. Nici ţăranii, nici proletariatul industrial n’au format o ideologie cultivată de intelectuali, cari vedeau în ţărănime elementul tradiţional.
Cât priveşte pătura industrială, socialismul polon care o reprezintă a fost un socialism naţional, care admitea libertatea naţională alături de libertatea socială. Din rândurile lui s’a ridicat mareşalul Pilsudski.
Tot sub stăpânirea străină, s’au format principalele curente de idei reprezentate în Polonia de azi de partidele ei plitice. La extrema dreaptă, este partidul conservatorilor din Galiţia, care a jucat un rol însemnat în parlamentul austriac, dar care acum nu e reprezentat în Dietă. E partidul marilor proprietari funciar. În schimb partidul naţional-democrat, al cărui leader este Roman Browzki, a fost principalul reprezentant al dreptei după formarea republicei polone. Aceste partid s’a format în Polonia rusească şi a fost reprezentat şi în Dună. Programul său a fost burghez şi practic. El a văzut ridicarea Poloniei prin cultură şi instituţii economice, în cari uşor putea concura şi întrece pe ruşi, lăsând la o parte „legenda”, idealismului şi amintirilor eroilor, partidul acesta s’a pus pe un teren practic. El reprezintă azi cea mai însemnată opoziţie împotriva regimului mareşalului Pilsudski. Tot la dreapta trebuiesc socotite şi partidele catolice, deşi unele din ele practică un catolicism democratic şi popular. La centru trebue considerate partidele ţărăneşti, partidul ţărănesc moderat al lui Witos şi cel radical, partidul liberării. Ambele partide au cerut o reformă agrară în Polonia, asemănătare celei din România. În felul cum a fost înfăptuită până acum reforma agrară în Polonai, înseamnă o parcelare a marei proprietăţi într’un timp foarte lent, cu scopul de a asigura acelaş randament pământului parcelat. S’a făcut mai mult cu scopuri practice, economice, de cât ca urma a unei ideologii sociale. Au fost împroprietăriţi mai ales acei ţărani cari avea o gospodărie în care dăduseră dovezi de pricepere şi care avea nevoie dă fie întărită. La stânga este partidul socialist polon care şi el are o origine mai veche de ctâ renaşterea Poloniei ca stat şi care a sprijinit această renaştere.
Pe deasupra partidelor sunt însă alte forţe imponderabile cari au contribuit la formarea Poloniei moderne. Una din ele este biserica. Ea a jucat un rol de organism politic în lipsa organelor de stat sub stăpânirea străină. A doua forţă de acest fel este „legenda Poloniei”, ea s’a născut odată cu şcoala romantică, în prima jumătate a veacului trecut, dar romantismul politic, care în Europa a înflorit pe la 1848, este încă viu în Polonia. Din această legendă s’a ridicat ideea unui erou salvator al Poloniei şi de aceea mareşalul Pilsudski, eroul militar, a fost socotit ca reprezentatnul legendei în faţa reacţiei burgheze şi practice a naţional-democraţilor. Constituţia polonă care dă toată puterea în mâna dietei şi reduce pe aceea a preşedintelului şi a Senatului a fost de asemenea un motiv al instaurării unui regim dictatorial. Şi e ciudat că stăpânitorii dietei sunt tocmai naţional democraţii, iar lovitura de stat a mareşalului Pilsudski a fost susţinută de socialişti. Caracterul dictaturii mareşalului este greu de definit. El nu-şi recunoaşte nici o înrudire cu fascismul italian ci spune că stăpânirea lui e o tutelă provizorie, cu scopul de a da o educaţie şi o disciplină cetăţenească vieţii politice polone. Partidul mareşalului, blocul guvernamental, nu are un program de politică socială bine definit, este mai mult un program de bună gospodărie, o stăpânire de tehnicieni, nu de ideologi sociali.
Fapt este că atât structura socială cât şi marile curente de idei s’au format sub stăpânirea străină şi când a venit prilejul nimerit, poporul polon a avut gata toată armătura socială şi politică a unui popor modern şi astfel a fost posibilă renaşterea lui în formele de stat independent.
*
Duminica viitoare va vorbi d. Em. Bucuţa despre „Bulgaria de astăzi”.
Dn aceeasi serie:
Lasă un răspuns