Pentru a infaptui Romania noua, despre care se vorbeste atat de mult, trebue aplicata o conceptie noua de organizare a tarii. Conceptia centralista, dominanta inca, chiar cand apare sub forma de descentralizarea trebuie sä fie intregita prin conceptia organizairii locale. Pe aceasta din urma vrem s’o schitam aci.
In conceptia centralista, o tara nu poate fi organizata decat de sus in jos, abstract, din capitala spre provincie, prin aplicarea pe tot intinsul ei a acelorasi legi si dispozitii. Neajunsurile cunoscute ale acestei conceptii sunt: generalitatea masurilor, care nu se potrivesc la fel de bine tuturor tinuturilor, tuturor satelor si tuturor oraselor, atat de deosebite intre ele, si pasivitatea fata de problemele obstesti, cu care deprind poporul trecand grija de a organiza tara exclusiv pe seama functionarilor de stat.
Conceptia, pe care am numit-o a organizarii locale, cauta mijlocul de a inlatura aceste neajunsuri. Ea propune o actiune orizontala: organizarea intensiva a deosebitelor subunitati ale tarii, prin initiativa si munca celor ce le alcatuesc.
Dimitrie Gusti (1938), Participarea satelor la organizarea tarii, Sociologie Românească, 1938, an III, nr. 46, pp. 103-104 [PDF-ul integral pe ARHIVA SOCIOLBUC]
Lasă un răspuns