Anul 1938 ii convinge, pe cei ce nu voiau sa creada, ca lumea intra intr’o epoca noua. Trasaturile ei se deslusesc tot mai bine. Anii de stabilitate de dupa razboiu au trecut. Nu mai e necontestata autoritatea niciuneia din marile puteri. Masuratoarea noua de forte a unui nou razboiu se apropie.
Orice natiune trebue sa fie iar gata oricand la orice, daca i-e draga neatarnarea. Nu mai pot fi lasate pe seama evolutiei lente nici organizarea natiunii, nici raporturile ei cu celelalte state.
Imprejurarile impun o dinamizare si a politicii interne si a politicii externe. Trebuesc inlaturate cat mai degraba toate pricinile de slabiciune ale natiunii si potentate mai degraba toate calitatile ei. Trebuesc folosite toate prilejurile de consolidare a situatiei in lume a statului propriu, pe care le ofera politica celorlalte natiuni, prevenite toate primejduirile ce decurg din ea.
Stilul nou de guvernare ce apare pretutindeni e de o energie si de o perspicacitate necunoscuta pana acum. Conducatorii natunilor se servesc de un intreg stat-major de cercetatori, care inventariaza situatia natiunii proprii si urmaresc la zi schimbarile ce se intampla in statele straine, care pot avea vreo influenta asupra situatiei ei in lume.
Pornind de la informatia culeasa de acest enorm sensoriu, alcatuit din zeci de institute de cercetare, de oficii de studiu, oamenii de stat mari ai zilelor noastre intocmesc planurile lor quarienale si cincinale de administratie si sustin jocul de sah indraznet al politicii lor externe.
Intram intr’o vreme in care actiunea de conducere a natiunilor e neasemuit amplificata prin stiintele sociale. Constituite in epoca de prefaceri de dupa revolutia franceza, au devenit de prima necesitate de abia acum, cand randuiala vietii nationale e iar in prefacere.
Atentia paraseste siintele dogmatice, ce comenteaza reglementarile date vietii natiunilor: dreptul public si dreptul international, si se atinteste asupra realitatii in prefacere, pe care stiu s’o lamureasca cercetatorii formati de stiintele sociale. Ei pot arata nevoile ce se cer tinute in seama in administratia totala a natiunii si pot stabili potenul statelor straine, in functiune de care trebue orientata politica ei externa. […]
Dimitrie Gusti, Plan de acțiune pentru 1938, Sociologie Românească, 1938, an III, nr 1-3, pp.2-4 [integral in ARHIVA SOCIOLBUC]
Lasă un răspuns