Politica sociala mondiala; Confederatia Balcanica (1930)

Politica socială mondială. Cea mai bogată şi completă expunere

Adevărul, Anul 43, No. 14288, vineri 8 august 1930, p. 1
Vlădescu-Răcoasa

Cu prilejul conferinţelor internaţionale de muncă, ce se ţin de obicei o dată pe an la Geneva, lumea citeşte şi aude vorbindu-se de „raportul directorului”, de discuţia ce se angajează în jurul acestui raport şi care ocupă cel puţin o săptămână din lucrările conferinţei.

Valoarea şi importanţa acestui raport ne îndeamnă să ne oprim puţin mai îndelungat asupra lui pentru a înlesni şi marelui public, în mâna căruia cele două groase volume de 650 de pagini ale directorului Biroului internaţional al muncii  nu cad tocmai aşa de uşor, cunoaşterea în linii generale a cuprinsului său. Ne vom strădui, în acelaşi timp, să ţinem seamă şi de discuţiile care au loc în plenul conferinţei, precum şi de răspunsul directorului la toate observaţiile făcute în jurul acestui studiu, care este, în acelaşi timp, o imensă operă de propagandă şi de convingere.

Raportul este o privire de ansamblu, foarte bogată şi destul de amănunţită, a evenimentelor celor mai de seamă care s-au produs în decursul unui an în viaţa socială, nu numai internaţională, dar şi a fiecărei ţări în parte. El este cel mai important document existent pentru cunoaşterea mişcării internaţionale sociale, impresionant ca valoare şi volum, el închide o muncă ce se impune admiraţiei tuturor.

În discuţia conferinţei de anul acesta, delegatul guvernului italian, d. de Michelis, îl caracterizează astfel: „Raportul directorului este o operă la care nu ştii ce să admiri mai mult, sensibilitatea subtilă a celor mai importante probleme sociale ale timpului nostru, scânteierile unui spirit veşnic treaz sau accentele totdeauna noi ale unei credinţe arzătoare şi inalterabile, după zece ani de operă imensă care are meritul de a fi asigurat pentru totdeauna bazele organizaţiei internaţionale a muncii”.

Raportul d-lui Albert Thomas, prezentat ultimei conferinţe internaţionale a muncii, conţine, ca şi rapoartele precedente, două părţi. Prima tratează despre activitatea generală a organizaţiei internaţionale a muncii şi rezultatele obţinute, iar a doua rezumă rapoartele anuale ale guvernelor privitor la aplicarea convenţiilor ratificate.

Constituind pentru toţi cei care se interesează de chestiile sociale, urmăresc cu atenţie dezvoltarea vieţii sociale şi se silesc să o înţeleagă, un izvor unic de documentare, raportul directorului mai are marele avantaj că dă delegaţilor diferitelor state ocazia cea mai bună de a-şi exprima în plenul conferinţei părerile şi dorinţele lor asupra numeroaselor chestiuni pe care raportul le tratează, fie că aceste chestiuni sunt înscrise sau nu la ordinea zilei.

Lucrarea aceasta, care câştigă an de an în anvergură şi valoare, are o aşa amploare încât este cu neputinţă să-i poţi face într-un articol de ziar o analiză critică mai amănunţită. În linii generale, însă, vom avea să relevăm în primul rând expunerea rece şi precisă a faptelor şi statisticilor, expunere a cărei valoare ştiinţifică este incontestabilă. Se face între altele o analiză riguroasă şi obiectivă, deşi sumară, a situaţiei economice mondiale spre a se putea stabili repercusiunile ei asupra mersului progresului social. Mai ales că neliniştea economică tulbură şi stinghereşte orice acţiune generoasă de idealism şi umanitate ce se încearcă în vreo parte.

Căutând să descrie dezvoltarea economică şi să pipăie pulsul producţiei industriale, directorul ajunge la această sugestivă caracterizare:

„Astăzi avem criză: criză generală, criză ciclică, după vechea lege a perioadelor de prosperitate şi de depresiune. Nu numai o criză produsă de dezordinile datorite războiului, ci o criză inerentă producţiei industriale însăşi şi care izbucneşte tocmai în momentul când popoarele Europei socoteau că au ajuns la regularea oficialităţilor lor, în momentul când planul Young era adoptat şi pus în aplicare, în momentul în care spera la o producţie industrială regulată, liniştită, îndreptată spre fericirea tuturor claselor muncitoare. Criză cu atât mai gravă, cu cât ea se complică cu un formidabil dezechilibru economic şi cu concurenţe de temut, de temut mai ales pentru Europa, la Apus ca şi la Răsărit”.

Ceea ce justifică şi importanţa acordată de autor situaţiei economice din Statele Unite şi Rusia.

Mai departe, raportul analizează cu o rară conştiinciozitate şi cu o profundă înţelegere a fenomenelor sociale, diferitele probleme sociale al căror studiu şi soluţie cad în sarcina prodigioasei activităţi a Biroului internaţional al muncii: protecţia muncitorească, asigurările sociale, salariile, posibilităţile de întrebuinţare a mâinii de lucru, protejarea categoriilor speciale de muncitori, condiţiile de viaţă ale muncitorimii, drepturile generale ale muncii.

X

Este o măreaţă operă de inteligenţă, voinţă şi perseverenţă, realizată cu cea mai scrupuloasă grijă de respectul adevărului. Autoritatea şi valoarea ei supremă stă tocmai în aceasta. Mai ales într-o vreme în care diferitele forme de guvernământ îşi dispută superioritatea, iar „posibilităţi” ce se îmbulzesc de pretutindeni privesc cu neîncredere dacă nu cu dispreţ poporul, acest studiu minuţios şi imparţial, care relevă un dinamism şi o preocupare ce încurajează şi susţin spiritul pe calea optimismului cu privire la problema aşa de vastă şi complicată a păcii sociale şi a îmbunătăţirii sorţii proletariatului, – acest studiu vine să confirme şi să susţină lupta ce se dă pentru drepturile poporului, a mulţimilor muncitoare, luând drept steag adevărul.

Căci să nu pierdem din vedere un moment faptul că adevărul este principiul vital al democraţiei.

Naţiunile au dreptul de a şti, de a cunoaşte la vreme adevărul, pentru ca nu cumva atunci când vor izbuti să-l afle să fie prea târziu.

X

În cele câteva rânduri de concluziune generală a raportului, d. Albert Thomas constată o accentuare a revendicărilor de dreptate socială, revendicări care devin tot mai presante, mai metodice şi mai strâns legate internaţional. Şi ca urmare, îndatorirea ca organizaţia internaţională a muncii să coordoneze, să armonizeze şi orânduiască această nouă viaţă a popoarelor, înmulţind mijloacele de informaţie, de relaţie şi de contact şi căutând continuu să adapteze procedeele şi metodele sale realităţii vii şi curgătoare.

„Rămânând ordonaţi, metodici şi atenţi faţă de toate regulile constituţionale, spune d. A. Thomas în discursul de încheiere a discuţiei asupra raportului din anul acesta, noi vrem totuşi să lărgim spiritul, să găsim sufletul organizaţiei noastre. Căci eu cred că suntem pe calea cea bună pentru a înfăptui reformele de dreptate socială urmărite cu străduinţele noastre, pentru o acţiune economică energică şi statornică şi pentru determinarea unui număr de linii comune de orientare generală, valabile pentru noi şi poate, desigur, şi pentru Societatea Naţiunilor.

La baza întregii activităţi, a străduinţelor şi politicii Biroului internaţional al muncii stă obligaţia supremă de a realiza condiţiuni mai bune de muncă şi de viaţă, prin mai multă dreptate socială. Cunoaşterea şi studierea aprofundată a condiţiilor economice nu constituie un scop în sine şi nu trebuie să fie o barieră insurmontabilă în calea progresului social, ci numai un mijloc pentru dominarea şi învingerea lor. Justiţia socială presupune justiţie economică. Să păşim cu încredere la realizarea ei, convinşi şi conştienţi că numai astfel vom putea asigura naţiunilor şi umanităţii o evoluţie normală şi un progres real şi deplin.

Confederaţia balcanică. Rostul şi programul apropiatei conferinţe inter-balcanice

Vlădescu-Răcoasa

Adevărul, Anul 43, No. 14319, duminică 31 august 1930, p. 1

În acţiunea de normalizare a vieţii popoarelor şi de organizare a păcii într-un spirit unitar internaţional, ideea federaţiilor regionale joacă din ce în ce un rol tot mai însemnat şi mai hotărâtor. Vom căuta să înfăţişăm într-o serie de articole felul în care se înţelege federarea popoarelor balcanice şi care sunt motivele pentru care această idee pare coaptă şi realizabilă, iar în ceea ce ne priveşte nu numai convenabilă, dar cu totul în interesul nostru ca naţiune şi stat.

Deocamdată ne mărginim a face cunoscut marelui nostru public, spre a înlesni o discuţie cât mai largă şi mai amănunţită, rostul şi programul Conferinţei inter-balcanice, convocată pentru luna octombrie la Atena.

X

Ideea unei conferinţe a statelor balcanice, menită să pună bazele unei înţelegeri mai strânse între aceste popoare, e mai veche decât hotărârea celui de-al XXVII-lea congres universal al păcii, ţinut în octombrie 1929 la Atena. Cu prilejul acestui congres însă şi datorită acţiunii hotărâte şi nepregetoase a d-lui Papanastasiu, preşedintele congresului, fost preşedinte de consiliu şi şeful Uniunii republicane greceşti, s-a trecut cu multă încredere şi entuziasm la un început de realizare.

O subcomisie specială, alcătuită aproape numai din reprezentanţi ai ţărilor balcanice,

s-a ocupat îndeaproape de ideea emisă şi susţinută cu o bogată documentare, de d. Papanastasiu şi de ceilalţi membri ai delegaţiei greceşti, ajungând la concluzia de a supune, în acest scop, următorul proiect de rezoluţiune, aclamat cu mare bucurie de întreg congresul în cea de a treia şedinţă plenară a sa:

„Fiind recunoscută necesitatea unor federaţii restrânse în sânul unei federaţii universale, Conferinţa consideră foarte indicată o uniune a popoarelor balcanice, în care scop ar trebui organizate anual conferinţe speciale balcanice.

De aceea congresul, luând act cu satisfacţie de acordul obţinut în comisia balcanică între reprezentanţii statelor respective, cere Biroului internaţional al păcii să ia – în colaborare cu organizaţiile parlamentare internaţionale şi dacă e posibil sub auspiciile Societăţii Naţiunilor – iniţiativa convocării primei Conferinţe balcanice şi să alcătuiască pentru acesta, dacă socoate necesar, un birou provizoriu.

Congresul socoate că ar fi de dorit ca reprezentanţii organizaţiilor sus menţionate şi ai Biroului internaţional al păcii, ca şi ai oricărei organizaţii a cărei colaborare ar fi cerută, să participe la conferinţa aceasta.

Considerând că o muncă sistematică de apropiere a popoarelor balcanice ar fi folositoare, Congresul exprimă dorinţa ca Societatea Naţiunilor să creeze un Institut de cooperaţie balcanică, după modelul Institutului internaţional de cooperaţie intelectuală”.

Pentru a da urmare acestei rezoluţiuni, Biroul internaţional al păcii a adresat, prin ministerele de externe respective, tuturor guvernelor celor şase state balcanice un memoriu, prin care le invită să de sprijinul lor bunei reuşite a Conferinţei inter- balcanice din octombrie 1930.

Comitetul de direcţie al Biroului internaţional al păcii, întrunindu-se la Paris în ianuarie 1930, a elaborat şi un program provizoriu pentru această conferinţă, care va avea să examineze, pe rând, toate chestiunile care ar prezenta pentru statele balcanice un interes special şi a căror soluţie ar fi de natură să le apropie şi să studieze căile şi mijloacele prin care, în fiecare din ţările interesate, s-ar putea înlesni acţiunea diferitelor cercuri pentru crearea de înţelegeri indispensabile şi fructuoase şi s-ar promova o mai clară înţelegere a necesităţilor de astăzi şi a posibilităţilor de mâine.

Căci, a căuta o apropiere a popoarelor care, datorită vecinătăţii lor, condiţiilor economice, aspiraţiilor culturale, istoriei lor, au între ele afinităţi şi interese speciale, înseamnă a lucra totdeodată pentru binele popoarelor pe care cauţi să le faci să colaboreze şi, fără îndoială, în spiritul Societăţii Naţiunilor.

Pentru realizarea acestei apropieri şi stabilirea unui program comun de acţiune, s-a socotit foarte potrivită organizarea unei prime conferinţe inter-balcanice, neoficială, independentă, pentru a nu angaja în nici un chip răspunderea guvernelor, care au fost rugate să dea sprijinul lor moral şi material şi să trimită câte un observator spre a le informa de lucrările, dezideratele, sugestiile şi intenţiile acestei conferinţe, ca astfel ele să ştie aprecia valoarea sforţărilor ce se fac în această direcţie şi justifica popoarelor respective dorinţa lor vie şi datoria lor imperioasă de a merge mână în mână în nobila sforţare de a întrebuinţa în raporturile dintre ele soluţii de drept şi dreptate.

Datorită deci faptului că această conferinţă nu va angaja decât propria-i răspundere, programul ei va fi foarte larg şi dictat numai de grija de a face bine şi de a-şi întemeia autoritatea pe înţelepciune şi pe echitatea soluţiilor ce le va preconiza. În acest sens s-a stabilit următoarea ordine de zi:

1. Principii generale pe care urmează să se întemeieze Uniunea balcanică (organe, competinţe, modalitate de funcţionare, raporturi cu Societatea Naţiunilor şi, eventual, cu Federaţia europeană).
2. Organizarea şi statutele conferinţelor balcanice anuale, ce se vor întruni pe rând în capitalele celor şase state balcanice.
3. Mijloacele prin care s-ar putea ajunge la o apropiere economică a statelor balcanice.
4. Măsuri tinzând la apropierea politică, socială şi intelectuală a popoarelor din Balcani.

Ultimele două puncte sunt considerate mai ales ca puncte programatice şi discutate ca atare pe când următoarele chestiuni vor fi dezbătute în chip mai amănunţit, ca unele ce sunt de natură a duce mai repede la anumite acorduri între guvernele ţărilor respective:

Utilitatea şi posibilitatea unui Locarno balcanic;

Crearea unui Institut de cooperaţie intelectuală a Balcanilor;

Reforma învăţământului istoriei în şcoli;

Dezvoltarea mijloacelor de comunicaţie aeriană, maritimă, feroviară, poştală, telefonică şi telegrafică;

O politică comună pentru protecţia tutunului;

Crearea unei Bănci inter-balcanice.

Cu prilejul acestei prime conferinţe, se vor mai organiza:

O expoziţie de artă populară a ţărilor balcanice, cu sprijinul „Liceului-club al doamnelor elene” şi al d-lui Gabriel Atanasuli, care a pus la dispoziţie în acest scop frumoasa şi monumentala sa clădărie de pe Bulevardul Kifisia.

Apoi jocuri balcanice, o reuniune a tineretului din aceste ţări şi alte manifestări menite a înlesni o cunoaştere mai bună între aceste popoare şi înfăptuirea unui spirit de solidaritate indispensabil unei Uniuni sistematice şi stabile.

În vederea participării diferitelor state balcanice la această conferinţă, s-a constituit în fiecare din ţările respective câte un comitet local, menit să organizeze participarea şi să fie nucleul permanent al acţiunii ce se va desfăşura în acest scop.