S-a putut constata, din audierea celor douăzecişipatru de prelegeri cari au precedat-o pe aceasta, ca trăim într’o epocă de mari şi repezi transformări politice. Am făcut cunoştinţă cu orientarea şi direcţia forţelor istorice noul, care, de la încheierea păcii, dau Europei înfăţişarea unui laborator, unde se plămădeşte o viaţă nouă. Am avut prilejul să ne 1a dăm seama de valoarea unor noţiuni curente, prea curente, cum simt termenii: libertate, egalitate, democraţie, dictatură, parlament, aşa cum au apărut sub forme concrete în viaţa şi experienţa. Statelor de astăzi, şi am ajuns la încheierea ea aceşti termeni trebuesc revizuiţi.
Avem intenţia în această ultimă prelegere să reconstituim tabloul sintetic al învăţăturilor, ce s’au desprins din cercetarea analitică a experienţei politice şi sociale europene contimporane. Dl Coudenhtive-Kalergi, eminentul promotor al mişcării Paneuropene şi care fusese invitat de noi să vorbească tocmai despre Paneuropa, spre marele nostru regret a fost împiedecat a vorbi în ziua ce i se fixase, căci prezida tocmai atunci Congresul Paneuropean la Berlin. Doarece însă, conferinţa pe care o anunţase nu putea lipsi din ciclul nostru, am primit eu sarcina grea de a-l suplini. E o sarcină ingrată de a fi trebuit să improvizez, în ultimul moment, o conferinţă în locul specialistului de o reputaţie mondială, şi încercarea mea are desigur cevâ temerar. Voiu trata totuşi problema, ca observator conştiincios al evenimentelor timpului.
[…] Intâiu, consideraţii economice. Europa se află în plină decadenţă economica. Aceasta o auzim pe ‘toate căile şi în toate părţile. Europa este ameninţata de ruină şi aservire; producţia Europei este haotică, consumaţia ei haotică, repartizarea produselor haotică, rivalitatea între ţările agricole şi cele industriale este fără precedent. Deaci consecinţele: în afară, un sălbatecprotecţionismcomercial, iar înăuntru o sărăcie şi o jale nespusă, o scumpete extraordinară şi lipsă de lucru. […] Europa e de cumpărat! Aceasta este situaţia economică. […]
Dar la consideraţiile economice se adaugă situatia politică, şi mai gravă, încă ! Să nu ne facem iluzie. In Europa, aşa cum este ea astăzi constituită, un nou războiu apare ca ceva posibil, ba, câteodată, chiar ca ceva inevitabil. Căci astăzi, ca şi înainte de războiu, Europa este împărţită în grupuri de alianţe, şi anume de astădată în patru grupuri: grupul francez, care reuneşte Franţa, Belgia, Mica Antantă şi Polonia; grupul italian, cuprinzând: italia, Ungaria, Albania şi eventual Turcia, Bulgaria, Grecia şi Spania; grupul german; mister! şi al patrulea, grupul rus, care rămâne încă o ameninţare. Dar mai grav este faptul că, dacă înainte de războiu exista o Alsacia Lorenă, astăzi sunt vreo douăsprezece Alsacii-Lorene: pe teritoriul strâmt dintre Germania şi Italia, pe de o parte, Rusia pe de altă parte, este situată asă zisă zona vulcanică a Europei, care, dealtfel, încă de la 1871 a fost prilej de’isbucnire a tot felul de războaie: la 1877 războiul ruso-turc; la 1885 războiul sârbobulgar; la 1897 războiul greco-turc; la 1912 războiul balcanic; la 1914 războiul mondial şi la 1920 războiul ruso-polonez.
Ei bine, astăzi avem în această regiune o adevărată retortă de virtualităţi războinice: Memel, Wilna, Danzig cu coridorul, Silezia de sus, Ucraina de Vest, Boemia, Ungaria, Tirolul de Sud, regiunile Italo-Jugoslave, Albania, Macedonia, problema Anschlussului s.a.m.c. Printre aceste puncte nevralgice se obişnueşte a se trece şi Basarabia, Opinia publică românească trebuie să-şi dea seama de gravitatea discuţiilor atât de nedrepte şi false, asupra acestei chestii, pentru Români definitiv închisă. […]
DIMITRIE GUSTI, „Problema federaţiei statelor europene”, în Sociologia militans. Introducere în sociologie politică, Editura a Institutului Social Român , Bucureşti, 1935, p.255-275 [PDF integral pe Arhiva Sociolbuc]
Lasă un răspuns