Programele de radio pentru copii. Propuneri interesante

Programele de radio pentru copii
Propuneri interesante

Adevărul, Anul 42, No. 13946, miercuri 12 iunie 1929, p. 3

Societatea de radiofonie a ţinut o şedinţă foarte interesantă prin problemele de radio care s-au pus.
D. profesor Gusti, preşedintele, roagă pe d. Eugen Filotti să trimită broşurile apărute cu ocazia Unirii, în franţuzeşte şi nemţeşte, posturilor de radiodifuziune străine pentru organizarea serbărilor româneşti.
Radiofonia şi copilul

D. Apostol Culea, delegat cu studierea radiofoniei în clasele primare, prezintă un raport privitor la radiofonie şi educaţia copilului.
Cunoscute fiind mobilitatea copilului, setea de noutate şi divers, durata şi intensitatea atenţiei auditive, trebuie să-i servim numere de repertoriu cu variaţiuni în maximum o jumătate de oră pe şedinţă.

Acest repertoriu să fie grupat potrivit momentelor naţionale, religioase sau sezonale. Copiii simt ritmul vieţii sezonale, care cere să fie satisfăcut prin povestiri, imagini, sunete în care să pulseze ceva din tumultul vital al naturii înconjurătoare.

Copilul este un imitator al sunetelor. Onomatopeea îl amuză nespus. Să folosim deci radiofonia pentru redarea sunetelor din natură nu numai ca număr atractiv, dar şi ca număr instructiv.

Poveştile pentru copii trebuie să fie scurte şi de un efect comic sau tragic fulgerător.
Pentru asigurarea efectului educativ e neapărat necesar să grupăm materia programatică în jurul unui monument, unei idei, unui eveniment.

Radiofonia să fie un fel de ziar oral redactat în spirit copilăresc.
Tradiţia bucuriilor spirituale trăite în comun să fie reluată prin glasul misterios, cu prestigiu de supranatural pentru copii şi săteni, al radiofoniei.
Rămâne de studiat întrucât pot fi fructuoase transmisiunile pieselor de teatru pentru copii şi recitările.

Discuţiuni

D. C. Kiriţescu spune că programul pentru şcoala primară ar fi acelaşi ca pentru sate. Programul d-lui Culea interesează pe copil ca copil, indiferent dacă e în învăţământul primar la ţară ori la oraş.
D. profesor Gusti socoteşte că prin radiofonie copilul ar fi crescut într-o altă atmosferă. Radiofonia nu trebuie exclusă din educaţia copilului, după cum nu e exclusă nici în străinătate.
D. Eugen Botez găseşte că în ţară sunt puţini oameni care ştiu să scrie şi să vorbească pentru popor şi pentru copii. Chiar dacă s-au făcut progrese, totul trebuie prelucrat pentru radiofonie. Propune premii pentru materialul literar prelucrat.
D. H. Blazian spune că pentru pregătirea şi selectarea materialului necesar trebuie întocmite birouri speciale care să lucreze împreună cu direcţia programelor. Personalul societăţii n-ar avea nici vremea nici putinţa să pregătească tot materialul.

Alte probleme

D. Pâcleşeanu vorbeşte despre informarea minoritarilor prin radiofonie.
D. profesor Gusti comunică impresia bună ce a făcut în Bucovina traducerea poeţilor români într-o antologie în idiş.
Trecând la problema muncitorească, d. profesor Gusti întreabă dacă trebuie făcute programe separate pentru muncitori sau programul pentru locuitorii de la oraşe se poate adresa şi lor.
D. Kiriţescu găseşte pătura muncitorească cea mai avidă de cultură.
D. Eugen Botez crede că muncitorii, după ce şi-au satisfăcut toate cerinţele materiale, vor să intre într-o nouă fază de cultură, iar radiofonia ar putea face mult pentru ei.

Sursa foto: radioromaniacultural.ro