Rolul Școlii Sociologice de la București în dezvoltarea științifică a lui József Venczel

Rolul Școlii Sociologice de la București în dezvoltarea științifică a lui József Venczel

extras din Telegdy Balázs, Cazul József Venczel. Destinul unui sociolog gustian maghiar ardelean, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2016

Revenind la persoanele citate de József Venczel, printre cei enumerați nu se poate trece cu vederea medicul și statisticianul Dumitru C. Georgescu, care a jucat un rol extrem de important în primele cercetări monografice realizate de Școala Sociologică de la București[1], deoarece a fost responsabilul operaționalizării cadrului biologic, din sistemul sociologic teoretic elaborat de Dimitrie Gusti. Această operaționalizare a cadrului biologic s-a desfășurat în cadrul Seminarelor, dar totodată și în campaniile monografice – în special în cea din Fundul Moldovei[2] – testându-se și modificându-se, pe parcursul cercetării de teren, teoria cadrelor și a manifestărilor în cadrul ședințelor de seară, unde Dumitru (Mitu) C. Georgescu a avut un rol marcant[3].

Analizând operaționalizarea cadrului biologic propus de D. C. Georgescu și ariile studiate de J. Venczel în cele două opere prezentate, mi se pare evident că J. Venczel cunoștea foarte bine opera lui Dumitru C. Georgescu, pe care a aplicat-o și în practică. Această afirmație se bazează pe mai multe fapte:

1. În cercetările prezentate prin cadrul biologic, J. Venczel se concentrează asupra aspectului demografic, analizând mișcarea naturală a populației, mai concret natalitatea, mortalitatea, nupțialitatea și sporul natural – excedentul natural cum îl numea D. C. Georgescu – și imigrarea.
2. În afara indicatorilor menționați mai sus, o temă aparte o constituie mortalitatea postnatală și infantilă– mortinatalitatea, cum a denumit-o de D.C. Georgescu – care apare și la Dumitru C. Georgescu. Mai mult, acest indicator are o putere de explicare mai complexă decât indicatorul în sine, deoarece dezvăluie în general igiena și nivelul de dezvoltare a sănătății publice dintr-o societate.
3. În analiza mortalității – mai ales în perioadele cu o rată crescută de mortalitate – J. Venczel reușește să identifice cauza acestor creșteri, care sunt ori cauze umane – cum ar fi primul război mondial sau subnutriția copiilor – cât și cauze naturale – cum ar fi epidemiile – care sunt responsabile pentru creșterea mortalității într-o anumită perioadă.

Analizând în detaliu metodele de cercetare pe baza demografică ale lui József Venczel, trebuie în primul rând menționat faptul că operaționalizarea cadrului biologic dintr-o paradigmă demografică aparținea, în cadrul Școlii Monografice, lui Dumitru C. Georgescu, care, după primele campanii monografice – cele dintre anii 1925 și 1931 – a reușit să formalizeze metoda de cercetare a cadrului biologic.

Ca urmare, în lucrarea sa intitulată Evoluția demografică a satului Cornova 1817-1930 din 1932, D.C. Georgescu prezenta rezultatele datelor culese cu prilejul campaniei monografice din Cornova într-un mod bine închegat, care putea fi o operă de referință pentru J. Venczel.

O dovadă clară a cunoașterii în detaliu de către József Venczel a lucrărilor și metodei de lucru a lui D. C. Georgescu este similitudinea în metodele de prelucrare și de prezentare a datelor. Ca atare, D. C. Georgescu recomandă prelucrarea datelor aflate în cărțile bisericești a stării civile care, de obicei, conțineau date exacte pe o perioadă relativ mare, cu ajutorul cărora se putea reconstrui dinamica populației unei comune. Această metodă folosită de D. C. Georgescu, care reconstruia dinamica populației din satul Cornova în perioada 1817-1930, este aplicată și de J. Venczel, care a reconstruit mișcarea populației din satul Dănești pe perioada 1800-1935, adică perioada în care dispunea de date.

Mai mult, J. Venczel a urmat și aceeași metodă de prezentare a datelor ca și D. C. Georgescu, deoarece pe lângă prezentarea, în tabelul introductiv, al numărului absolut al nașterilor și deceselor, a calculat și sporul natural marcând cu „+” anii când s-a înregistrat o creștere a populației, respectiv cu „-” anii când sporul natural a fost negativ.

Pe lângă prezentarea datelor referitoare la nașteri și decese, o altă asemănare cu studiul lui D. C. Georgescu este că tot în primul tabel introductiv este prezentat și numărul căsătoriilor, care nu face parte din aceeași categorie de calcul a demografiei, fiind deci o particularitate folosită de D. C. Georgescu și adoptată și de J. Venczel în studiul său.

O diferență importantă între operele lui D. C. Georgescu și J. Venczel reiese din operaționalizarea cadrului biologic creat de D. C. Georgescu, potrivit căruia acest domeniu de cercetare „urmărește realizarea unui studiu autonom de biologie” (Georgescu 1932:74). Din această afirmație urmează diferența dintre metodele Școlii Monografice de la București, respectiv metoda sociografică adaptată de József Venczel la nevoile, dar mai ales la posibilitățile și resursele disponibile instituțiilor maghiare de știință din Ardeal. Având în vedere acest aspect, J. Venczel recomandă folosirea metodelor demografice – în primul rând pentru că adunarea datelor din acest domeniu pentru realizarea cercetării unui sat nu necesită un efort colectiv, coordonat în cadrul unei monografii sociologice de tip gustist, deci teoretic această cercetare poate fi elaborată și într-un mod solitar. La acest punct trebuie să clarific că Venczel n-a uitat de însăși esența metodei sociologiei monografice – munca multi- și trans-disciplinară de culegere și prelucrare a datelor – deoarece, atunci când a avut posibilitatea a format și el un grup devotat unei cercetări mai ample. Pentru susținerea acestui fapt este de ajuns să privim – fără să merg prea mult înainte – cercetarea celor cinci sate secuiești, unde J. Venczel a avut paisprezece colaboratori pentru realizarea cercetării, iar un al doilea exemplu este formarea unei echipe separate – care de altfel era cea mai numeroasă – care se ocupa cu dinamica populației în cadrul monografiei de la Unguraș, singura monografie sociologică condusă de József Venczel.

Continuând șirul similitudinilor, în partea demografică a lucrării J. Venczel folosește ordinea stabilită de D. C. Georgescu, ca atare, după prezentarea datelor agregate referitoare la nașteri, decese și căsătorii, urmează prezentarea datelor detaliate în această ordine.

O altă similitudine, deși prezentată puțin diferit între cele două lucrări, este modul de abordare a fiecărui eveniment demografic menționat: în timp ce D. C. Georgescu prezintă inițial pentru fiecare an separat numărul nașterilor și a deceselor pe sexe, agregând ulterior în decade, J. Venczel prezintă detaliat numai perioada 1906-1935, inițial pe ani, iar apoi agregate în perioade de cinci ani. Mai mult, J. Venczel completează datele de naștere pe lunile anului, operație realizată de D. C. Georgescu în mod separat, în a doua parte a studiului.

La D. C. Georgescu este clară ordinea ce apare, deci a nupțialității în capitolul doi: acesta analizează efectele vieții religioase și economice (deci ale manifestărilor) – mai concret sărbătorile și perioadele în care biserica ortodoxă nu celebrează cununii, respectiv ritmul de muncă indus de cultivarea pământului – asupra nupțialității, din care urmează, ca rezultat, perioada nașterilor. La J. Venczel, în această primă lucrare cu un conținut demografic important, în cadrul datelor referitoare la nașteri, prezentarea repartizată pe luni are numai un caracter de informare, iar ulterior și căsătoriile sunt prezentate tot în repartiție lunară.

Privind în paralel cele două lucrări, J. Venczel – față de D C. Georgescu, care descrie doar succint metodele folosite – descrie în unele locuri pas cu pas modul de calcul, deci lucrarea sa nu este numai una științifică, ci și una pedagogică, unde autorul folosește datele din satul Dănești și ca un exemplu de calcul în beneficiul potențialilor adepți ai acestei metode.

Probabil și din acest punct de vedere se observă o altă diferență metodologică între cele două lucrări. D. C. Georgescu, urmând îndrumarea lui Dimitrie Gusti privind comparabilitatea rezultatelor, calculează în cazul fiecărui indicator demografic și valorile pe o mie pe locuitori, adică exprimă valorile indicatorilor într-un mod standardizat, în miimi – acest pas lipsește din prima lucrare lui J. Venczel, însă acești indicatori apar deja în a doua lucrare cu caracter demografic a sa. Ca urmare, similitudinea este calcularea procentajului nou născuților în satele analizate.

Următoarea temă prezentată de József Venczel a fost mortalitatea. În modul de studiere al acestei problematici J. Venczel îl urmează din nou pe D. C. Georgescu, atât prin metodele de calcul și de prezentare a datelor, cât și prin faptul că ambii autori dedică un spațiu mult mai larg acestui subiect, decât nașterii sau nupțialității. Prin acest fapt se poate deduce că pentru amândoi acest domeniu era unul foarte important, mai ales mortalitatea infantilă și cea de vârstă fragedă, de până la cinci ani.

Mai mult, prin alegerea perioadei analizate, J. Venczel arată că înțelege observațiile metodologice ale lui D. C. Georgescu potrivit căruia: „În cazul unei monografii rurale, care se adresează de obicei unei populații restrânse ca număr, rezultatele obținute astfel [autorul se referă la raportarea vârstei decedaților la grupele respective de vârstă] sunt prea puținconcludente și susceptibile de eroare, întrucât nu avem la îndemână mijlocul de a dizolva valoarea abaterilor excepționale, oferit de cazul numerelor mari. În plus, ar trebui să cunoaștem grupele de vârstă la diferitele etape de evoluție a populației, ceea ce ne-a fost cu neputință să realizăm, întrucât orice dată similară în trecut lipsește asupra satului Cornova” (Georgescu 1932:98). Probabil că această lipsă de date caracteriza și comuna Dănești, iar ca urmare, József Venczel a ales să analizeze perioada 1906-1935, unde a putut reconstrui repartizarea populației pe grupe de vârstă.

Revenind la modul de prezentare a datelor – ceea ce reflectă și interesul științific accentuat al cercetătorului – și în cazul mortalității putem observa atât similitudini cât și diferențe importante. József Venczel acceptă, și ca urmare și aplică, prezentarea mortalității divizată pe sexe – afișată atât ca număr absolut, cât și ca procent – respectiv împărțirea cazurilor pe grupe de vârstă. Referitor la prezentarea datelor pe grupe de vârstă, este clar că și J. Venczel considera analiza detaliată a mortalității infantile și a copiilor ca fiind importantă, deoarece atât D. C. Georgescu, cât și J. Venczel afișează datele mult mai detaliat pe aceste prime perioade ale vieții. Ca urmare, la D. C. Georgescu prima categorie este perioada dintre 0 și 6 luni, urmată de perioada dintre 7-12 luni. După acest prim an, datele sunt prezentate pe perioade de un an (2 ani), iar după aceea urmează prelungirea intervalului în mod aritmetic (3-4 ani, 5-7 ani, 8-12 ani, 13-18 ani), iar după acesta perioadă, intervalul de cinci ani este păstrat până la 40 de ani, după care trece la intervale lungi de un deceniu. La J. Venczel, prima categorie – ca o noutate față de D. C. Georgescu – este a copiilor decedați la naștere, după care urmează categoria 0-1 ani, 1-5 ani, 5-20, iar după aceasta datele sunt prezentate în intervale de 20 de ani, de la 20-40 ani până la 40-60, ultima categorie fiind a celor de peste 60 de ani. Un alt amănunt pe care J. Venczel nu l-a luat în calcul este acea greșeală a „începătorului” – să nu uităm că în perioada prezentată Venczel era absolvent al facultății de drept, deci cunoștințele sale matematice erau la nivelul școlii gimnaziale – nedelimitând cu claritate pragul categoriilor de vârstă.

Analizând mortalitatea satului, D. C. Georgescu urmărește cu atenție cauzele deceselor, în care au jucat un rol important atât diferitele epidemii, cât și starea precară a igienei. Această idee este preluată și de J. Venczel, care și el a analizat cauzele majore ale deceselor în rândul populației din Dănești.

De fapt, se poate spune că atenția lui J. Venczel către o cercetare a igienei, problematica epidemiilor și în general a stării de sănătate a populației, a fost captată încă cu ocazia primului chestionar de analiză a satelor, elaborat de Béla Demeter[4] în 1931, deci în primul an de existență al Seminarului sătesc al Erdélyi Fiatalok [Tinerilor Ardeleni], unde partea referitoare la starea de sănătate a populației era partea cea mai bine elaborată, conținând 110 întrebări.

Mai mult, ideea de a crea un chestionar standardizat, care să genereze rezultate comparabile ale diferitelor regiuni a stat la baza străduințelor atât în Școala Sociologică de la București, cât și pentru Erdélyi Fiatalok [Tinerii Ardeleni]. După cum s-a formulat în 1940 în prefața lucrării „Toate îndrumările cuprinse în volumul de față au același scop: să unifice metodele de cercetare de teren pentru a obține date științifice comparabile.” (Gusti, Herseni 1940:12)

Această orientare către starea de sănătate a populației rurale este menținută și în analizele din anii 1936-37, când cunoștințele din domeniul științelor demografice ale lui József Venczel erau mult aprofundate datorită semestrului petrecut la București.

Mai mult, în modul de abordare a cercetării cadrului biologic elaborat de D. C. Georgescu, apare prima dată în sub-cadrul antropologie analiza genealogică a familiei, pe care o revedem și în cazul cercetării de la Dănești.

Un al doilea gustist citat de József Venczel și care, prin metoda sa de lucru, probabil că l-a influențat a fost Roman Cres(s)in. Tot un adept al metodelor demografice și statistice, Cresin a participat la cercetările din comuna Șanț, a cărei descrie demografică este publicată în numărul 5 al revistei Sociologie Românească[5], pe care J. Venczel a cunoscut-o cu siguranță. Ca urmare, atât metodele de analiză, cât și modul de prezentare a datelor într-un context mai larg pentru a ajuta „înțelegerea” datelor și pentru a facilita explicația, l-au ajutat pe J. Venczel să-și desfășoare propriile cercetări prezentate.

În descrierea metodelor folosite, R. Cresin face o referire directă la metodica de culegere a datelor folosită în primele campanii monografice, deci în mod indirect se referă la metodologia elaborată de D. C. Georgescu. După modelul descris de Cresin: „Fișa folosită pentru cercetarea problemelor demografice si economice din com. Șanț a fost cea întocmită de Seminarul de sociologie (secția monografică) în cursul monografiilor din com. Drăguș (Făgăraș) și Runcu (Gorj), odată cu stabilirea problemelor care se vor cerceta cu ajutorul acestei metode” (Cresin 1936:18).

Referitor la conținutul fișelor, pe lângă datele referitoare la caracteristicile demografice ale unor familii, s-a mai înregistrat și starea și nivelul de dotare al locuinței. A două fișă era „… (f)oaia economică cuprinde toate datele privitoare la exploatarea agricolă (suprafețele in posesiune și in exploatare, repartizate pe categorii), meserii, inventar viu și mort, situația financiară a gospodăriei, precum și amănuntele asupra evoluției gospodăriei cumpărării vânzării de terenuri, înzestrări etc.” (Cresin 1936:18).

Revenind la analiza lui J. Venczel realizată în comuna Dănești, se pare că fișa folosită de el pentru înregistrarea datelor legate de caracteristicile demografice și cele economice era cea folosită și de R. Cresin, care a fost elaborată în primă instanță de către D. C. Georgescu în cadrul pregătirilor primelor monografii sociologice conduse de Profesorul D. Gusti și îmbunătățită cu ocazia fiecărei monografii, ajungând la forma sa finală în campaniile monografice din Drăguș, respectiv Runcu.

Valoarea adăugată a operei lui R. Cresin față de cea a lui D. C. Georgescu este combinarea datelor demografice cu datele vieții economice, care este urmărită și de J. Venczel, prin explicarea paralelismului sociologic conform paradigmei gustiste. Totodată, Cresin, în studiul său, folosește un limbaj educativ, de explicare a metodei de cercetare prin descrierea modului adecvat de colectare a datelor și până la prelucrarea acestor date.

O recomandare a lui Roman Cresin era ca, în procesul de adunare a datelor, cercetătorul să fie însoțit de o persoană locală, care cunoaște bine situația fiecărei gospodării, deoarece aceasta poate confirma corectitudinea și adevărul informațiilor culese de la localnici. Această problemă de a culege date valide apare și la J. Venczel dar, potrivit abordării sale, cercetătorul poate să rezolve această problemă dacă realizează cercetarea pe un teren pe care îl cunoaște, de exemplu într-un sat în care are rude.

Revenind la studiul lui R. Cresin, datele statistice prezentate se referă numai la mișcarea naturală și migratorie a populației din comuna Șanț, argumentul economic fiind folosit pentru explicarea perioadelor de imigrare în, respectiv de emigrare din această comună. În mod concret, o altă valoare adăugată a studiului lui R. Cresin față de studiul lui D. C. Georgescu este compararea diferitelor date cu alte șiruri de date din zonele României, metoda care a fost preluată, la rândul său. și de J. Venczel.

Revenind la definirea unității de măsură, adică la definirea cercului de gospodării care să facă parte din analiza agricultorilor din satul Dănești, J. Venczel a aplicat metoda folosită de Școala Sociologică de la București, și anume listând persoanele care – după registrul satului – au plătit impozit după fondul funciar. Din acest număr se pot stabili atât capii de familie care se ocupă cu agricultură, cât și mărimea terenului agricol lucrat de către o familie. După stabilirea populației cercetate, J. Venczel creează șase categorii de analiză, pe baza mărimii pământului lucrat. Aici trebuie menționat faptul că el recurge iarăși la o aplicare creativă a metodelor Școlii Monografice, fiindcă, în loc de hectare – care era unitatea de măsură oficială în România – el folosește iugăre, ceea ce relevă faptul că această unitate de măsură era cea mai des folosită în cadrul comunităților maghiare.[6] Aici merită să menționez faptul că și membrii Școlii Sociologice din București foloseau, de obicei, pe parcursul monografiilor, aceleași unități de măsură pe care „le-au găsit în sat”. Și Cresin, de exemplu, în studiul său despre familie în cardul monografiei comunei Șanț, folosește pentru categorizarea familiilor după posesia de pământ a acestora iugăre ca unitate de măsură.[7]

Pe lângă acest fapt, o altă noutate este modul de repartizare a datelor: J. Venczel prezintă împărțirea după mărimea terenului aflat în posesie pe neamuri, adică pe familii care au aceleași nume.

După această repartizare, J. Venczel prezintă analiza unei familii din neamul „János” care poseda în total 10 iugăre de pământ. Pentru o analiză clară și completă, autorul susține că această gospodărie trebuie analizată din trei perspective:

1. analiza componenței gospodăriei din punct de vedere al persoanelor care le compun;
2. inventarul „viu și mort” a gospodăriei;
3. prin prisma acestor informații, trebuie realizată balanța economică a gospodăriei.

Revenind la cele trei aspecte prezentate, în cazul fiecăruia se pot detecta cunoștințele însușite de Venczel pe parcursul semestrului doi al anului 1936 la București. În primul caz, putem detecta metoda de calcul și de cercetare a lui D. C. Georgescu, în cazul realizării inventarului putem detecta modul de cercetare al lui D. C. Georgescu și al lui Roman Cresin, iar în cazul realizării bugetului gospodărești vedem analizele lui Nicolae Cornățeanu[8] și Roman Cresin[9].

După analiza acestor date, J. Venczel reașază familia în contextul realității satului, analizând efectul cadrelor și al manifestărilor asupra acesteia.

Ultimul capitol al acestor opere este prezentarea folosului acestor cercetări în cadrul sistemului gustist de știință a națiunii prezentat anterior.

Prin acest studiu, József Venczel a reușit să își demonstreze atât capacitatea de a-și însuși noile metode de cercetare, dar și de a le adapta la cerințele specifice zonei analizate. Mai mult, el singur a încercat să prezinte mai multe domenii, ai căror specialiști erau, în cadrul Școlii Sociologice de la București, persoane separate, deci J. Venczel a dat dovadă și de o putere de muncă ieșită din comun.

O remarcă semnificativă din viața personală a lui József Venczel, care arată devotamentul său extrem față de această știință și metodă, este faptul că, după ce s-a întors din București, s-a căsătorit și tânăra pereche și-a petrecut luna de miere în comuna Dănești, la rudele familiei – deci se vede că Venczel a realizat mica sa monografie cu prilejul lunii de miere.

Al doilea studiu bazat pe metodologia însușită de J. Venczel la București, în care se pot detecta metodele folosite de autorii prezentați mai sus este opera Öt Oltmenti Székely Község Népmozgalma [Mișcarea populației din cinci comune secuiești de pe lângă Olt]. În afara metodelor prezentate, are loc și o importantă schimbare, care arată evoluția pe plan metodologic a autorului. Această afirmație se bazează atât pe modul de prezentare a datelor, cât și pe indicatorii folosiți pentru a asigura o comparabilitate uniformă și sporită a datelor.

În analiza mișcării populației, în măsurarea natalității și mortalității, J. Venczel calculează datele și pe mii de persoane – ceea ce a omis în cadrul cercetării de la Dănești – cu ajutorul cărora evenimentele demografice ale celor cinci sate analizate pot fi așezate într-un context mai larg, atât național, cât și internațional. Un exemplu elocvent este prezentarea mortalității pe grupe de vârstă în cele cinci sate analizate, așezate apoi într-un context mai larg, pentru o interpretare mai corectă a datelor, prezentând rezultate agregate din Europa, Ungaria, Dealu, Chiuruș, Baciu, Leghia, Șanți și Cornova.[10]

În modul de prezentare a datelor, iarăși se pot identifica similitudinile cu studiile membrilor din Școala Monografică de la București. Un exemplu elocvent este spațiul mare alocat analizei mortalității, mai ales pe două domenii: rolul epidemiilor, respectiv al mortalității infantile, care este asemănătoare analizei lui Dumitru C. Georgescu.

Pe lângă teoriile și metodele prezentate mai sus, în al doilea studiu al lui J. Venczel apare o nouă noțiune, pe care mai târziu o va elabora mult mai detaliat, numită „excedentul populației rurale” pe care o putem întâlni și la Mircea Vulcănescu în studiul „Excedentul populației agricole și perspectivele gospodăriei țărănești”[11], unde natalitatea, semnificativ mai mare a zonelor rurale față de cele urbane, apare ca o problemă care necesită o politică publică.

Totuși, după cum am prezentat în acest capitol, lucrarea lui J. Venczel nu se reduce la repetarea metodelor însușite, ci la aplicarea lor creativă, într-o încercare de a explica realitățile sociale din comunele selectate.

Revenind la ideea de bază, József Venczel a realizat aceste analize pentru a prezenta realitatea satului maghiar, dar, potrivit ideii de știință a națiunii, descrierea cât mai adecvată a realității sociale era numai primul pas menit să servească la elaborarea unei intervenții adecvate în organizarea societății.

Ca atare, la sfârșitul studiilor, atât la József Venczel, cât și la Mircea Vulcănescu apar recomandări pentru o intervenție rațională de nivel înalt, pentru o gestionare a problemei excedentului populației agrare, care constă în primul rând în ridicarea nivelului calității capitalului uman – „ameliorarea materialului uman” după cum formulează J. Venczel – prin educare și/sau instruire specifică, respectiv prin intervenții medicale. Dar pe lângă similitudini, descoperim și diferențe specifice. Pe lângă dezvoltarea capitalului uman, M. Vulcănescu așază accentul pe dezvoltarea economică, aceasta constând în organizarea cooperativelor, atât pentru optimizarea producției, cât și pentru desfacerea produselor (Vulcănescu 1937:100). Această preocupare nu era relevantă pentru Venczel, deoarece acest proces de realizare a cooperativelor de producție prin asociere era de competența lui Sándor Vita – editor la Hitel [Credit] –, respectiv a lui Pál Szász. În cazul lui József Venczel, atenția sa se orientează spre organizarea și dirijarea procesului de emigrare din satele secuiești.

În abordarea științifică a mișcării populației putem iarăși detecta efectul prielnic al Școlii Monografice a lui D. Gusti deoarece, în opoziție cu alți autori, în loc să „deplângă” emigrarea masivă, el acceptă această realitate socială, din moment ce reușește să înțeleagă prin analiză științifică cauzele efectului, și ca urmare realizează că într-o perioadă scurtă aceste cauze nu se vor schimba. Ca urmare, el nu încearcă să contracareze un proces social, ci dorește să îl influențeze în modul cel mai benefic posibil spre folosul națiunii.

Cred că prin însușirea acestei perspective se poate numi József Venczel cel mai bun elev maghiar al profesorului Dimitrie Gusti, care a înțeles ideea fundamentală a științei națiunii.

În concluzie, în perioada analizată, J. Venczel, atât prin aplicarea metodelor de cercetare specifice cercetării monografice, cât și prin adoptarea teoriei elaborate de D. Gusti, care ajută la o mai bună înțelegere a unei națiuni, a devenit promotorul gustismului în cadrul cercetătorilor din domeniul științelor sociale maghiare din Ardeal.

[1] Țone, Florentina: Un monografist uitat: D. C. Georgescu, Sfera Politicii , nr. 175 (http://www.sferapoliticii.ro/sfera/175/art06-Tone.php#_ftn2), accesat la data de 01.05.2014

[2] Țone, Florentina idem.

[3] Mihai Pop: „Arhivă de folclor…la șura de fân” p.274 in Zoltán Rostás: Sala Luminoasă

[4] În 1931 Béla Demeter era președintele, iar J. Venczel era secretarul Seminarului sătesc. În prefața Falufüzetek [Caietele Sătești] – care era un supliment al revistei Erdélyi Fiatalok [Tinerii Ardeleni] dedicat cercetării satului, Demeter îi mulțumise în mod expres lui Venczel pentru contribuția sa esențială adusă la elaborarea chestionarului.

[5] Cresin, R. (1936). Monografia Comunei Șanț – Materiale privitoare la statistica demografică și economică a comunei – Sociologie Românească, 1(5), 15-24.

[6] Iugărul cadastral, ca unitate de măsură oficială pentru pământul agrar, a fost folosit până în anul 1972 în Ungaria.

[7] Cresin, R. (1936). Monografia Comunei Șanț – 4. Familia (Baza: Fișele întocmite de echipă) in Sociologie Românească, an 1, nr. 7-9, 56-61.

[8] Cornățeanu, N. (1932). Bugetele Țărănești, in. Archivă pentru știință și reforma socială, an X., nr. 1-4, 223-239.

[9] Cresin, R. (1936). Datoriile Agricultorilor din Satul Runcu, in Archivă pentru știință și reforma socială, an X., nr. 1-4, 240-250.

[10] Pe lângă autorii prezentați mai sus, care erau afiliați ai Școlii Monografice a lui Dimitrie Gusti, J. Venczel citează alți trei autori din literatura maghiară de specialitate:

1. Jakabffy Elemér (1920): Transsylvania Statisztikája [Statistica Transilvaniei]
2. Thirring Gusztáv (1931): A születések csökkenése és népmozgalmunk újabb fejleményei [Scăderea natalității și noile tendințe ale mișcării demografice] în Magyar Statisztikai Szemle, an 9, nr. 7-8, p. 12
3. Recenzia lui Thirring despre opera lui Schneller Károly întitulată A magyarországi protestáns népesség demológiai sajátosságai. [Specificul demologic al populației protestante din Ungaria.]

[11] Vulcănescu, M. (1937). Excedentul populației agricole și perspectivele gospodăriei țărănești. in Sociologie Românească, an 2., nr 2-3, pp. 95-100.