- Henri H. Stahl: Un sat din Transilvania: Drăgușul, 1933
Oameni cari în America ajunseseră conducători de negrii in mine, «başi» la fabricile Ford, gangsteri contrabandisti de rachiu, umblând în haine orăşeneşti şi la volanul automobilelor (unii se întorc în sat cu asemenea motoare), de îndată ce iau coarnele
plugului, se imbracă iarăş «omeneşte» şi se amestecă printre ceilalţi. Câtva timp ii mai deosebeşti.
Ceva in conformaţia gurii, rasă si stransă parcă de efort, dau un aspect ciudat acestor ţărani, cari în restul înfăţişării lor nu amintesc nimic orăşenesc. Apoi cele din urmă semne se şterg şi, făra a uita engleza şi dorul de a pleca din nou – sunt iarăş la fel cu ceilalţi : in stare să·ţi cante autentic frumoasele melodii ale Drăguşului, să vorbească aceeaş limbă curată, să ia parte la viaţa ceremonială a satului, cu tot atâta bună credinţă în păstrarea tradiţiei ca oricare altul care n’a mers în viaţa lui mai departe de Făgăraş. Chiar dacă sunt instăriţi, idealul lor de viaţă nu e al oraşului, ci e tot un
ideal ţărănesc: cel mult caută să se apropie in felul de construcţie a caselor, de ţăranul sas pe care pe vremuri il avuseseră ca model de jinduire. (149)
Lasă un răspuns