Zoltan Rostas: “Pentru mine, «lumea diversă» este un moft”
Catavencii
Eugen Istodor
Gusti, Stahl și istorii orale. Obsesii redutabile. Pentru ca să redescopere lumea valori și să faci lucruri cu plăcere și metodă.
Reporter: Cum arată lumea diversă a lui 2014 pentru un sociolog?
Zoltan Rostas: Nu pot răspunde ca „un sociolog”, pentru că nu mai există decît sociologii de „ramură”. „Un sociolog” este o rubrică în nomenclatorul meseriilor. Cît despre anul 2014 – anul aniversar al declanșării Marelui Război –, cred că el continuă abitir „tradiția progresistă” a urii generalizate. Secolul 20 e departe de a fi fost terminat. Pentru mine, „lumea diversă” este un moft, care acoperă cu cinism distrugerea diversității nu numai la scară vegetală și animală, dar și socială, dacă ținem cont de dispariția unor grupuri etnice și religioase, a unor dialecte, limbi de mică circulație, culturi, chiar sub ochii noștri. Lumea este diversă pentru cei care fac zapping toată ziua la televizor. Atenție, însă, a nu se confunda diversitatea cu avalanșa de imagini despre toate – mai mult sau mai puțin pertinente.
Rep.: De ce Gusti în secolul 21?
Z.R.: Nu vreau să înșir nume pentru care ar fi un sacrilegiu să pui această întrebare. Am mai făcut-o. Dacă încerc să descifrez întrebarea “De ce cercetăm, ce ne spune Gusti acum?”, împreuna cu cîțiva colegi afirmăm: cercetăm fiindcă este o temă interesantă maniera în care a făcut o școală sociologică, o mișcare culturală alternativă, a patronat o mulțime de inovații științifice și sociale. Este interesant să pătrunzi în interbelic prin rețeaua socială a școlii gustiene și să vezi sensibil altceva decît ce văd „exegezii” eseiștilor. De ce în „secolul 21”? Maniera în care, acum 75 de ani, a reușit să mobilizeze sociologia europeană și americană e un model pe care nimeni nu a încercat, nici înainte, nici după 1989, să-l reproducă. (Și oare de ce?) Dar cei care nici nu încearcă să-l cunoască pe Gusti și școala sa nu au cum să judece dacă are sau nu un mesaj pentru azi.
Rep.: Cum se rostogolesc valorile printre noi, cum le mai putem identifica?
Z.R.: Valorile sînt în noi, în diferite culturi și subculturi din care facem parte. Ceea ce „se rostogolește” printre noi nu sînt „valori”, ci invenții eseistice, pe care nu merită să le și identifici, poate, decît pentru a examina forme patologice ale gîndirii cotidiene. Să mă explic: în cultura mea de grup sau profesională – față de alte culturi –, a cerceta trecutul sine ira et studio a fost și este o valoare. Nu are importanță cum am ajuns la această tematică vastă a școlii gustiene, ci fermitatea acestei modalități de cercetare. Evident, această valoare face parte dintr-un sistem de valori, căci cultura are caracter de sistem.
Vezi si alte interviuri:
Lasă un răspuns